Patrick Drouot – Corpul Uman: De la Newtonian la Energetic
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Ascultați articolul sub formă audio:
Una din diferențele principale dintre viziunea newtoniană și viziunea einsteiniană a ființei umane ține de conceperea corpului. Prin abordarea sofisticată a biologiei moleculare, gândirea științifică clasică concepe corpul fizic ca pe o serie de sisteme chimice care se întrepătrund. Or, este interesant să constatăm că specialiștii din avangarda științei sugerează, întocmai ca misticii orientali, că natura solidă a materiei nu este decât o iluzie a simțurilor. Această perspectivă descrie materia ca pe o substanță compusă din particule care nu sunt decât puncte de lumină rece.
Dualitatea undă-particulă a materiei tinde progresiv către un nou model de ființă umană ca sistem energetic inteligent. Învățăturile mistice orientale ajung la această viziune când consideră corpul fizic ca pe începutul unui lanț de sisteme energetice și nu capătul lui. Aceste sisteme energetice subtile ocupă un loc preponderent în funcționarea globală a ființei umane. Departe de a fi închis, sistemul fizic nu este decât o parte a sistemului dinamic. Această paradigmă se opune, desigur, viziunii newtoniene.
Traversând experiențele de expansiune a conștiinței, îți dai seama că nu există decât un văl între condiția noastră de moment și natura noastră veritabilă și intemporală. Această stare de conștiință nu se poate exprima în mod obișnuit prin cuvinte. Astfel, atunci când observăm existența câmpurilor energetice, a corpurilor de lumină, regăsim un limbaj vechi care este de fapt un suport mai bun de comunicare. Este o limbă universală, aceea a luminii. Ne dăm seama atunci că transferurile de informații de la un strat energetic la altul se prezintă ca o transmitere de coduri care sunt tot atâtea unități vii, în același timp mai precise și mai globale decât limbajul nostru curent. Diferența între materia fizică și materia eterică este deci, în principal, o diferență de frecvență. Or, un principiu recunoscut în fizică admite că frecvențe diferite pot coexista într-un același spațiu fără să se distrugă mutual. Acest principiu are implicații care ilustrează bine ideile noastre: așa cum undele radio și undele TV se pot încrucișa în același spațiu fără să interfereze unele cu altele, materia fizică și materia eterică pot coexista. Corpul eteric, care poate fi considerat ca un câmp de energie holografică, se suprapune corpului fizic. Principiul coexistenței substanțelor de diferite frecvențe este aplicabil celor mai înalte nivele ale câmpurilor vibratorii. Este cel puțin un exemplu de mod în care aceste viziuni științifice avangardiste reconciliază știința și tradiția. Misticii Kriyei Yoga ne învață că nu există un singur corp și că noi suntem un agregat de șapte corpuri. Aceste corpuri se suprapun parțial și poartă nume diferite. Pentru cabaliști, de altfel, aceste nume se deosebesc, dar desemnează aceleași câmpuri de energie.
Corpul eteric sau primul corp vibrează la o frecvență foarte apropiată de cea a materiei fizice. El se află la 12-15 cm de corpul fizic și regăsim în el dublul luminos al tuturor organelor din corp. În corpul eteric s-ar găsi 72.000 de canale, nervi de lumină, pe care yoghinii le numesc nadisuri, iar tibetanii tza. În aceste 72.000 de canale circulă o energie universală numită prana de către yoghini, levan de către tibetani. Se mai vorbește și de mana, wakan, chi sau ki. Wilhelm Reich vorbea de orgon, iar în secolul trecut, baronul von Reichenbach de forța odică. Este vorba de același lucru. Acest prim câmp energetic este deci vitalizat. Vom vedea cum această forță se poate micșora până la dispariție, provocând astfel tulburări fizice uneori grave. Prima observație descoperă faptul că acest corp eteric este o interfață între energiile înalte și corpul fizic. Printre cele 72.000 de canale, trei joacă un rol fundamental, pe care îl vom vedea în detaliu în continuare. Între ele, canalul central, numit Sushumna, care începe la baza coloanei vertebrale, face un arc de cerc în cap, încheindu-se între cele două sprâncene. De fiecare parte, doi nervi laterali vor avea și ei o importanță fundamentală. Nadi de dreapta este roșu, yang, și este asociat arhetipului patern. Este numit, de asemenea, nadi solar sau nadi Pingala. Nadi de stânga este albastru, yin, este nadi lunar, asociat arhetipului matern și numit Ida. Acești doi nervi formează un caduceu. În cursul vieții unei ființe umane, cele două canale laterale urcă de-a lungul canalului central și se încrucișează în chakre, unde intersectează canalul central. Terminația nadisurilor se găsește în nări, motiv pentru care respirația alternată a yoghinilor este fundamentală, pentru că ea purifică cele două canale laterale de aspectele karmice (impurități din existențe anterioare) care le blochează. Canalul central, Sushumna, nu se deschide decât de două ori sau în două situații: fie în cursul unui fenomen asupra căruia vom reveni și care se numește trezirea lui Kundalini, fie în momentul morții.
Cartile lui Patrick Drouot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- vezi link 1 - aceasta pagina
- vezi link 2 - aceasta pagina
