Samael Aun Weor – „Misterele Vieții de Apoi: Întrebări și Răspunsuri despre Experiența Morții”
Ce este moartea fizică?
Încetarea tuturor funcțiilor organice, decesul.
Ce există după moarte?
Moartea este profund semnificativă. Descoperind ceea ce este în ea însăși, vom cunoaște secretul vieții. Ceea ce continuă dincolo de mormânt poate fi cunoscut doar de oameni cu conștiința trezită. Dumneavoastră sunteți adormit și, de aceea, nu cunoașteți ceea ce se află dincolo de moarte. Teorii există multe; fiecare își poate forma părerea sa, dar important este să experimentăm în mod direct ceea ce aparține misterelor de dincolo de mormânt. Vă pot asigura că înăuntrul ultra-ului acestei mari naturi trăiesc sufletele defuncților.
De ce există teamă față de moarte?
Teama față de moarte se datorează ignoranței. O persoană întotdeauna se teme de ceea ce nu cunoaște. Când conștiința se trezește, ignoranța dispare, iar teama de necunoscut încetează să mai existe.
Corpul fizic știm că se dezintegrează în mormânt după moarte. Ce se întâmplă sau unde merge sufletul?
Sufletul defuncților continuă în dimensiunile superioare ale naturii. Asta înseamnă, de fapt, că dezîncarnații pot vedea soarele, luna, stelele, râurile, văile, munții, ca și noi, dar într-o formă mai splendidă.
Este adevărat că, după ce ducem o viață de răutate și libertinaj, dacă ne căim în momentul morții, sufletul se poate salva?
Pentru cel nedemn, toate porțile sunt închise, în afară de una: cea a căinței. Este clar că, dacă ne căim, chiar și în ultima clipă, vom putea fi ajutați cu scopul de a ne îndrepta greșelile.
De ce, după ce murim, venim ca fantome în această lume?
Este bine de știut că înăuntrul acestei planete există un univers paralel, regiuni ale unei a patra dimensiuni, unde trăiesc defuncții. Acea lume, aparent invizibilă, interferează cu a noastră fără a se confunda.
Unde merge sufletul unei ființe umane care și-a luat singură viața?
Sinucigașii suferă mult după dezîncarnare. Trăiesc aici și acum în regiunea morților și vor trebui să se întoarcă la o nouă matrice și să se nască din nou în această vale a lacrimilor. Vor muri contrar voinței lor când vor ajunge din nou la vârsta la care s-au sinucis, poate chiar în clipele în care sunt cei mai iluzionați de viață.
Este același lucru spiritul și sufletul?
Un spirit este, un suflet se deține. Sunt, deci, diferite.
Animalele și plantele au suflet?
Da, au. Sufletele vegetale sunt cunoscute în toate legendele universale sub numele de zâne etc. Sufletele animalelor sunt făpturi inocente. Să ne amintim de cuvântul animal; dacă îi înlăturăm ultima literă, „L”, va rămâne scris astfel: ANIMA.
Există o judecată superioară după moarte și cine o face?
După moarte trebuie să revizuim viața care tocmai a trecut; o retrăim în mod retrospectiv, cu inteligența și cu inima.
Odată încheiată acea retrospecție, trebuie să ne prezentăm în fața tribunalelor lui Dumnezeu, în fața Îngerilor Legii, numiți printre orientali Domnii Karmei. Ei ne vor judeca în funcție de faptele noastre. Din acea judecată poate rezulta că ne vom întoarce la o nouă matrice pentru a ne naște din nou în această lume neîntârziat, că vom petrece o perioadă de vacanță în lumile luminii și ale fericirii sau, în ultimul rând, că vom fi obligați să intrăm în interiorul pământului, unde se află lumile infernale cu toate suferințele și amărăciunile lor.
Când un copil moare la naștere, unde se duce sufletul său?
Stă scris că sufletele copiilor intră în limb, regiunea morților, dar apoi vor intra din nou într-o nouă matrice și se vor naște din nou în această lume.
Cărui fapt se datorează că ei mor la naștere?
Se datorează Legii Destinului. Părinți care aveau nevoie să treacă prin această dură lecție, care în vieți anterioare au fost cruzi cu fiii lor, învață astfel să iubească prin suferință.
Slujbele care i se fac după deces îi servesc sufletului drept ajutor?
Orice ritual ajută sufletele defuncților. Este clar că rugăciunile rudelor aduc consolare sufletelor morților.
DINCOLO DE MORMÂNT
– De ce, în clipa când mor, unii plâng, alții cântă și alții zâmbesc?
– Această întrebare se împarte în trei părți: în primul rând, stă scris că o persoană se naște plângând și moare plângând. În al doilea rând, există cazuri în care muribundul cântă amintindu-și momente fericite din trecut, iar în al treilea rând, obișnuiesc să surâdă (chiar dacă acesta nu e un lucru foarte obișnuit), probabil amintindu-și scene simpatice din existența lor.
– Cine ordonă sufletului să iasă din corp pentru a putea fi îngropat?
– În clipele în care muribundul își dă ultima suflare, se prezintă la patul mortuar un Înger al Morții; există legiuni întregi formate din aceștia. Îngerul funerar taie cordonul argintiu sau firul vieții care conectează sufletul cu corpul fizic.
Muribundul îl vede de obicei pe acel înger sub formă spectrală, iar coasa cu care i se înfățișează este cu siguranță reală; amintitul instrument de lucru servește tocmai pentru ca acea zeitate să poată tăia firul existenței.
– Ce mănâncă și cu ce plătesc defuncții?
– Aici, în Mexic, noi avem Ziua Morților, pe 2 noiembrie a fiecărui an. În acea zi, oamenii vizitează cimitirul, pun lumânări aprinse pe morminte și așază în farfurii, oale, pahare etc. acele alimente și băuturi care îi plăceau cel mai mult dezîncarnatului când trăia. Este un obicei al multor oameni să mănânce apoi aceste resturi, iar oricine are puțină sensibilitate psihică va putea observa că acelor mâncăruri le lipsește principiul vital. Oamenii simpli cred, și pe bună dreptate, că ființa iubită dezîncarnată se alimentează cu acele bucate.
Este neîndoios faptul că, realmente, morții mănâncă, nu partea fizică a alimentelor, ci alimentele lor eterice, subtile, necunoscute pentru văzul fizic, dar perceptibile pentru clarviziune. Nu trebuie să uităm că în orice aliment fizic există alimente eterice, ușor de asimilat pentru defuncți.
Dezîncarnații pot vizita un restaurant din lumea fizică, îi vor saluta pe cei vii și subconștientul lor le va răspunde, vor cere mâncare, și este evident că egoul intern al proprietarilor restaurantului va aduce la masă forme mentale asemănătoare cu mâncărurile și alimentele care se consumă în local; dezîncarnatul, așezat în sala de mese, va mânca din acele farfurioare subtile, făcute cu esența din lumea mentală, și va plăti cu monedă mentală, ieșind apoi din restaurant. În aceste condiții, este evident că morții continuă să creadă că sunt vii, și asta o poate reliefa oricare persoană care și-a dezvoltat clarviziunea și alte facultăți ale sufletului.
– Unde locuiesc defuncții?
– Defuncții trăiesc primele zile în casa unde au decedat sau în clinica sau spitalul unde au murit și apoi, cum trebuie să-și retrăiască viața prin care tocmai au trecut, este clar că vor trăi în acele locuri unde au locuit înainte.
– Cum se îmbracă defuncții?
– Cum obișnuiau să se îmbrace fiind în viață; de obicei, se îmbracă cu aceeași haină cu care au fost îngropați.
– Ce distracții au defuncții?
– E clar că bețivul va continua să meargă la cârciumi, cinefilul la cinema, jucătorul la casele de jocuri, femeia prostituată unde trăia, iar libertinul la ele.
– Ce soare îi luminează pe defuncți?
– Soarele care-i luminează pe cei vii este același care îi luminează pe morți, doar că aceștia văd culorile dincolo de spectrul solar. Ei văd culorile pe care nu le percepe retina fizică a oamenilor muritori.
– Defuncții se îmbăiază și cu ce apă?
– Este evident că ei se îmbăiază cu aceeași apă cu care se îmbăiază cei vii, doar că ei utilizează apa celei de-a patra dimensiuni.
– De ce există persoane care mor mai repede decât altele?
– Fiindcă există oameni care se atașează prea mult de lume și e clar că nu vor să o părăsească, zăbovind agonizând ceasuri și ceasuri.
– Ce speranță au defuncții?
– Acest fapt al speranțelor este foarte variat; depinde de calitatea mortului. Cea mai mare speranță a unui avar, chiar și după ce a murit, este să obțină mai multe bogății, căci are conștiința adormită; cea mai mare speranță a unui bărbat îndrăgostit va fi așadar să obțină femei care să-l adore, care să-l iubească, care să-l idolatrizeze; cea mai mare speranță a unui om profund religios va fi să intre în regiunile inefabile ale luminii etc., etc., etc.
– Ce caută sufletul după ce abandonează corpul?
– Sufletul caută ceea ce vrea; mama își caută fiul și uneori se va face vizibilă; soțul o caută pe soția sa, dacă o adoră, iar cel care lasă comori îngropate le va căuta în locul unde și-a lăsat bogățiile etc.
– Defuncții au autorități ca în lumea fizică?
– Autorități există în toate colțurile universului, atât la cei vii, cât și la cei morți. De exemplu, autoritățile sufletelor pierdute care trăiesc în Abis vor fi chiar demonii; autoritățile celor inefabili vor fi cei care se află deasupra lor pe scara ierarhiei, dar, cum oamenii au conștiința adormită, este evident că ei continuă să respecte autoritățile care există în lumea fizică.
– Cum văd morții lumea celor vii?
– Ei văd aceleași drumuri, aceleași orașe și pe oameni la fel ca și cum ar fi vii.
– De ce defunctul nu își dă seama că este mort?
– Defunctul continuă să creadă că este viu, întrucât are conștiința adormită, și e mult de muncă să-i facem să creadă că deja nu mai aparțin lumii celor vii. Cum ei văd toate lucrurile absolut la fel cum le vedeau fiind în viață, este clar că nu bănuiesc că au murit.
– La ce se dedică defuncții?
– Oamenii, când au murit, continuă să se ocupe cu aceleași treburi ca atunci când trăiau, deoarece nu bănuiesc că au pierit.
– Un defunct se poate deplasa unde vrea, așa cum făcea fiind în viață?
– Defuncții au deplina libertate să se miște în toate sferele spațiului și să viziteze toate locurile.
– Cu ce lumină se iluminează defuncții?
– Ei se iluminează cu lumina astrală; acea lumină este un foc desprins din limbul soarelui și fixat pe pământ prin forța gravitației și prin greutatea atmosferei.
– Se simte vreo durere când murim?
– Moartea este dureroasă pentru tineri și plăcută pentru bătrâni. Acest lucru se aseamănă cu un fruct: când deja este copt, cade de la sine, dar când este verde, nu cade și s-ar putea spune că suferă din cauza desprinderii.
– După ce a murit, o persoană își poate recunoaște trupul în sicriu?
– Îl pot vedea, dar nu îl recunosc, căci, cum au conștiința adormită, niciodată nu cred că acela este propriul lor corp și cred că e vorba de corpul altei persoane.
– Dacă persoana și-ar da seama că a murit, s-ar putea întoarce să intre în corp înainte să-l îngroape?
– După ce va fi fost tăiat firul vieții, deja nu mai e posibil să intre în corpul său; în acest caz, când persoana este conștientă că într-adevăr a murit deja, fie s-ar speria teribil, fie s-ar bucura, totul depinde de însușirile morale ale defunctului.
– Ce mângâiere primește sufletul când moare corpul?
– Mângâierea dezîncarnaților este rugăciunea rudelor; trebuie să ne rugăm pentru cei morți.
– Pentru a muri, o persoană are ora, ziua și minutul său fixat?
– Orice persoană care vine în această lume primește un capital de valori vitale; când amintitul capital se termină, survine moartea. Este bine să lămurim că putem să economisim acele valori și să ne prelungim viața. Aceia care nu știu să economisească valorile vitale se dezîncarnează mai repede.
– Un defunct poate să-l ducă pe un viu în lumea morților?
– Noi, gnosticii, învățăm să ieșim din corpul fizic după voință; astfel, putem vizita lumea morților. Defuncții, de asemenea, pot să ducă cu ei, în anumite ocazii, sufletele prietenilor lor. Aceasta se întâmplă în special pe durata somnului, dar trebuie să se întoarcă în lumea fizică la trezirea din somnul normal. Aceasta înseamnă că vizita în lumea morților se face în timpul somnului corpului.
– În lumea defuncților există avioane, căruțe și trenuri ca în lumea fizică?
– Toate invențiile care există în lumea fizică vin tocmai din regiunea morților. Acele dispozitive, în fond, sunt forme mentale pe care dezîncarnații le pot vedea, auzi, atinge și palpa.
REÎNCARNAREA
– Ce se înțelege prin reîncarnare?
– Oamenii obișnuiți înțeleg prin reîncarnare întoarcerea la o nouă matrice; asta înseamnă că noi ne putem reîntrupa într-un nou organism uman. Nu este de prisos să spunem că, la întoarcere, ne naștem și existăm iar în aceeași formă și în același mod trăit de noi în existența noastră prezentă.
– De ce nu ne amintim nimic din viețile noastre trecute?
– Lumea nu-și amintește viețile anterioare pentru că are conștiința adormită; dacă ar avea-o trezită, e clar că și-ar aminti viețile lor trecute.
– Cine sunt cei care se reîncarnează?
– Atâta timp cât cineva are posibilitatea de a se salva, poate să se întoarcă la o nouă matrice și să se îmbrace cu un nou corp fizic; însă, când cazul este pierdut, când am devenit ticăloși definitiv, când deja nicio pedeapsă nu se mai dovedește utilă, atunci este clar că nu ne mai întoarcem, nu ni se mai dă un corp nou și intrăm în lumile infernale, unde se aude doar plânsul și scrâșnirea dinților.
– Cum putem verifica faptul că ne întoarcem din nou în această lume?
– Reîntoarcerea în această lume după moarte, pentru unii, este o teorie în plus, pentru alții o dogmă, un hohot de râs, o superstiție sau o credință; dar pentru aceia care ne amintim viețile noastre trecute, reîntoarcerea este un fapt; asta înseamnă că, doar amintindu-ne existențele anterioare, vom putea dovedi cruda realitate a reîntoarcerii sau întoarcerea în această vale de lacrimi; însă, repetăm, este posibil să ne amintim viețile trecute doar trezindu-ne conștiința.
– Pentru ce venim din nou în această lume?
– Noi ne întoarcem în această lume cu scopul de a deveni perfecți, căci, din nefericire, suntem păcătoși și avem nevoie să punem capăt greșelilor noastre.
– Ce este ceea ce se întoarce în lumea aceasta a ființelor umane?
– Ceea ce se întoarce în această lume este sufletul decedatului.
– Animalele și plantele au, de asemenea, întoarcerea lor în această lume?
– Sufletele plantelor și ale animalelor și ale pietrelor sunt elementalii naturii; și ei se întorc în lume în mod continuu; de exemplu, dacă o plantă se usucă și moare, elementalul vegetalului amintit renaște în altă plantă; dacă un animal moare, elementalul acelei făpturi se întoarce într-un nou organism animal etc., etc., etc.
– Există predestinarea?
– Fiecare suflet este autorul propriului său destin; dacă cineva face un bine, primește, așadar, noroc, și dacă face fapte rele, renaște în această lume pentru a suferi și a plăti tot ce datorează; acum vă veți explica motivul pentru care unii se nasc în puf și alții în nenorocire.
– Aș vrea să-mi amintesc viețile trecute, dar cum am conștiința adormită, cum pot să o trezesc?
– Urmând calea sfințeniei, este drumul pentru a trezi conștiința. Puneți capăt greșelilor voastre, căiți-vă de faptele voastre rele, deveniți puri în gândire, cuvânt și faptă; eu vă garantez dumneavoastră că atunci când veți fi atins sfințenia adevărată, conștiința voastră se va fi trezit.
– De ce mulți nu credem că am avut alte vieți anterioare?
– Unii oameni nu cred aceasta pur și simplu pentru că nu-și amintesc viețile trecute și, în realitate, nu și le amintesc din cauza faptului că au conștiința total adormită.
– Dumneavoastră, domnule, vă amintiți viețile trecute? Dumneavoastră vă este clar că există reîncarnare?
– E limpede că, dacă nu mi-aș aminti viețile anterioare, nici n-aș îndrăzni să apar cu atâta înflăcărare doctrina reîncarnării; din fericire, îmi amintesc cu deplină exactitate toate viețile pe care le-am avut pe planeta Pământ.
– De câte ori poate cineva să se reîncarneze în această viață?
– Stă scris cu litere de aur în cartea vieții că un om se întoarce în această lume de 108 ori.
– De ce unele ființe umane ne reîncarnăm în bărbați și altele în femei?
– Totul depinde de evenimentele vieții; câteodată trebuie să ne întoarcem în corp feminin și alteori în corp masculin; aceasta e în acord cu faptele din viețile noastre anterioare.
– De ce se spune că, dacă ne comportăm urât cu animalele, ne putem reîncarna în cal, câine sau pisică?
– Sufletele pierdute pătrund în lumile infernale; acolo, cum spun cărțile sfinte, trec prin a doua moarte; după acea moarte, sufletele condamnate se eliberează de orice pată; atunci se pot întoarce în această lume, evoluează ca elementali minerali, urcând apoi la stadiul vegetal, apoi se reîntrupează în organisme animale și, mai târziu, recuceresc stadiul uman pe care îl pierduseră altădată; ajungând la aceste înălțimi, li se acordă din nou 108 vieți, cu scopul de a deveni perfecte; însă, dacă eșuează iar, se repetă din nou același proces.
– Carui fapt se datorează că aflându-se într-un anumit loc, cineva are senzația că deja îl cunoaște așa de bine încât poate furniza date și adresa acelui loc?
– Acest fenomen se datorează faptului că, în vieți anterioare, am mai fost în acel loc.
– Câte ocazii avem de a ne reîncarna în ființa umană, câte în animal, câte în vegetal și câte în mineral?
– Reîntoarcerea în ființe umane este deja calculată cum se cuvine, de 108 ori, dar reîntoarcerea în organisme vegetale sau animale sau pur și simplu ca elementali minerali, nu are un număr exact.
– Este posibil să se treacă din regnul vegetal în cel uman sau din cel animal în cel mineral?
– Din regnul vegetal se trece în cel uman, dar prin intermediul celui animal; asta înseamnă că nu putem trece peste un regn, întrucât natura nu face salturi. Dacă elementalul animal degenerează, atunci involuează, dă înapoi, până în stadiul mineral, trecând înainte, firește, prin stadiul vegetal.
– În care dimensiune se găsesc așa-numiții elementali ai vegetalelor și mineralelor?
– Făpturile elementale trăiesc în cea de-a patra dimensiune a naturii.
– Suntem aceleași ființe umane din timpuri străvechi, cele care ne reîncarnăm, sau unele dispar definitiv?
– Omenirea actuală este foarte bătrână; se reîntoarce în această lume de acum milioane de ani.
– De cât timp are nevoie o ființă umană după ce moare pentru ca să i se dea din nou un corp?
– Asta depinde de destinul fiecăruia; unii renasc imediat și alții zabovesc mult timp pentru a se întoarce.
– Un student care va fi început să-și trezească conștiința, când moare, își poate da seama de procesul reîncarnării?
– Cine își trezește conștiința nu are nevoie să aștepte momentul morții pentru a-și aminti viețile trecute; și le poate aminti fiind în viață, aici și acum.
– Gnoza consideră drept faptul că milioane de ființe umane trăiesc în cea mai deplină ignoranță cu privire la evoluție, reîncarnare, realizare și trezirea conștiinței?
– Noi, Gnosticii, considerăm nedrept faptul că nu există destui predicatori sau, mai bine am spune, misionari în număr mare, pentru a duce învățăturile peste tot; însă nu suntem vinovați pentru toate acestea; ceea ce se întâmplă este că unicul lucru de care este interesată omenirea este să se distreze, să facă rost de bani, să se dedice placerilor; dacă lumea ar fi mai înțelegătoare, s-ar preocupa de aceste învățături și le-ar divulga.
– Ce este cea de-a doua moarte și ce are de-a face cu reîncarnarea?
– Cea de-a doua moarte marchează sfârșitul pasiunilor noastre animalice în lumile infernale; aceasta înseamnă că, la final, cei condamnați, cei pierduți, ajung la puritatea originară și când se întâmplă asta, ies din abisurile infernale, care există în adâncul pământului. Atunci, cum am mai spus deja, aceste suflete evoluează din nou, începând de la piatră până la om.
– Când va fi posibil ca umanitatea să poată înțelege motivul reîncarnărilor?
– Umanitatea va putea înțelege motivul reîncarnării doar când va obține trezirea conștiinței.
– De ce oamenii se nasc și mor și repetă din nou aceeași placă?
– De bună seamă, oamenii repetă, cum spuneți dumneavoastră, aceeași placă, vreau să mă refer la Legea Recurenței. În fiecare viață repetăm din nou tot ceea ce am făcut în cea anterioară, însă suferim consecințele lucrurilor bune și ale celor rele pe care le-am făcut în viața trecută; acesta este un cerc vicios, repetare de drame, scene, iubiri, întâlniri cu aceleași persoane etc., etc., etc.
– Cum să facem să ieșim din atâta repetiție?
– Doar sanctificându-ne putem să ne eliberăm de Legea Recurenței.
– Cine ne trimite să luăm din nou corp fizic?
– În această lume ne trimit Îngerii destinului; ei au notate în cărțile lor faptele noastre bune și rele.
– Dacă, după ce a murit corpul, sufletul se duce în cer, cum spun multe religii, de ce nu rămâne mai bine acolo?
– Cerul este un premiu și o recompensă pentru faptele noastre bune, însă când se sfârșește recompensa, atunci e clar că trebuie să ne întoarcem în această lume.
– Este adevărat că există infern?
– Infernul cu flăcări, acea vale cu tăciuni încinși și diavoli cu furci, este un simbol care corespunde unei realități înspăimântătoare; există lumile infernale, lumi inferioare, regiuni de amărăciuni în adâncul planetei Pământ; în acele abisuri trăiesc sufletele pierdute.
– Dacă unele suflete merg în iad, cum putem face ca să ne eliberăm de acele flăcări?
– Să predăm doctrina acelor suflete este datoria noastră și ar fi nedrept, cum am mai spus deja la o altă întrebare anterioară, să nu se predice învățătura în toate regiunile lumii.
– Este adevărat că sufletele cad într-un puț plin de flăcări și nu se ard?
– În adâncul pământului există focul și apa; sufletele eșuate se identifică cu aceste elemente ale naturii și suferă; însă focul nu poate să le ardă, nici apa să le înece întrucât sufletele sunt incorporale, subtile. Privită dintr-un alt unghi, această chestiune a flăcărilor, vreau să vă spun dumneavoastră că acele flăcări sau focuri simbolizează pasiunile noastre animalice.
– Cine a văzut acele flăcări și și-a dat seama că acolo se aflau sufletele?
– Orice persoană inteligentă știe că, înauntrul pământului, există focul lichid. Așa indică vulcanii; nu este nevoie să fii înțelept ca să vezi flăcările; oricine le poate vedea în cratere amestecate cu lave și gaze inflamabile.
– Ce este regiunea purgatorială?
– Religiile vorbesc despre purgatoriu și regiunea purgatorială; în realitate există zone moleculare inferioare și scufundate, situate dincolo de cea de-a patra dimensiune. În acele zone, multe suflete care aspiră la lumină se purifică, eliminându-și păcatele.
– Este adevărat că cineva poate să scape de infern crezând în Dumnezeu?
– Multe persoane cred în Dumnezeu și totuși nu scapă de infern; dacă cineva vrea să scape de regiunea tenebrelor, trebuie să devină sfânt.
– Este adevărat că o persoană învățând capitolele Bibliei pe dinafară se eliberează de infern?
– În infernuri există multe persoane care știu Biblia pe dinafară în cele mai mici amănunte.
– Ar putea cineva să se salveze doar crezând în ceea ce este scris în Biblie?
– Credința fără fapte este credința moartă; avem nevoie de Credința vie și aceasta trebuie să se fundamenteze pe fapte bune. Este urgent să trăim în acord cu învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos.
– Este o obligație să ne reîncarnăm?
–Atâta timp cât nu ajungem la perfecțiune, Îngerii destinului ne vor trimite în aceasta lume.
–Reîncarnarea este favorabila pentru a plăti faptele noastre rele?
–Toate suferințele pe care le avem în aceasta lume se datoreaza faptelor rele din viețile noastre anterioare.
–Totdeauna ne întoarcem în aceeași familie?
–Eul continua în propria lui samânță; asta înseamna că continuam în descendenții noștri, adică, ne întoarcem în aceeași familie.
LEGEA KARMEI
– Ce i se poate răspunde profanului când, vorbindu-i-se de reîntoarcere, spune că nu poate să creadă în ea, întrucât nimeni nu s-a dus și nu s-a întors pentru a povesti ceea ce a văzut?
– Zilele se duc și vin; soriile se întorc la punctul lor de plecare după mii de ani; anii se reîntorc iar și iar; cele patru anotimpuri primăvara, vara, toamna și iarna întotdeauna se reîntorc astfel că nu este nevoie să credem în reîntoarcere, fiindcă este atât de evidentă că toată lumea o vede în fiecare zi; tot așa sufletele se reîntorc, se întorc în această lume; asta e o lege care există în tot ceea ce este creat.
– Cum putem demonstra existența reîntoarcerii?
– Trezindu-ne conștiința putem evidenția cu toții legea eternei reîntoarceri. Noi avem sisteme, metode de a trezi conștiința; persoana care este trezită își poate aminti toate viețile sale trecute. Pentru cine își amintește viețile trecute, legea eternei reîntoarceri este un fapt.
– De ce există unele persoane care, fiind bine pregătite, și care muncesc mult și luptă pentru a cuceri o poziție, nu o obțin și, în schimb, altele cu mai puțină pregătire și efort obțin rezultatul dorit?
– Totul depinde de Legea KARMEI. Acest cuvânt (Karma) înseamnă acțiune și consecință. Dacă în viețile trecute am făcut mult bine, atunci triumfăm cu fericire în viața prezentă; însă dacă în viețile trecute am făcut rău, atunci eșuăm în viața noastră actuală.
– De ce există familii care, oricât s-ar forța, nu reușesc să aibă prieteni pe nicăieri și pentru alții este atât de ușor să-i câștige oriunde se duc?
– În viețile anterioare am avut mulți prieteni și dușmani; reîntorcându-ne sau întorcându-ne în această lume, ne reîntâlnim cu acele prietenii sau cu acei adversari și atunci totul se repetă așa cum s-a întâmplat; însă există, de asemenea, oameni dificili căror nu le place să aibă prieteni, mizantropi am putea spune, oameni care se ascund, care se îndepărtează, care se separă de societate, solitari din fire și din instinct.
Când asemenea oameni se reîntorc în această lume, de obicei sunt singuri, nimeni nu-i simpatizează. În schimb, există alte persoane care în vieți trecute au știut să-și îndeplinească datoriile față de societate, față de lume și chiar au lucrat în favoarea semenilor lor; e logic ca reîntorcându-se în această lume, se văd înconjurate de acele suflete care în trecut sau în vieți trecute au făcut parte din anturajul lor și atunci se bucură, cum e și firesc, de multă simpatie.
– Cărui fapt se datorează că unele stăpâne ale casei nu găsesc niciodată pe cineva care să le ajute cu fidelitate chiar dacă își tratează bine servitorii și altora, în schimb, toți le sunt fideli?
– Acele stăpâne ale casei care nu se bucură de servitori fideli și sinceri, au fost în vieți anterioare despote, crude cu slugile lor și acum nu găsesc, de fapt, pe cineva care să le servească, căci ele n-au știut niciodată să servească în trecut și asta este consecința lor.
– De ce există persoane care de când se nasc muncesc fără odihnă până ce mor, ca și cum ar ispăși o condamnare, în schimb altele trăiesc bine fără atâta muncă?
– Asta se datorează LEGII KARMEI; persoanele care muncesc în mod excesiv și nu progresează, în viețile trecute i-au făcut pe alții să muncească mult, exploatându-și supușii în mod nemilos și acum suferă consecința muncind inutil, căci nu progresează.
– Fiul meu s-a căsătorit și i-a mers extrem de rău; întreprinderile unde lucra el dădeau faliment; a solicitat un împrumut de la bancă pentru a face o afacere și a fost un fiasco; tot ce începea el eșua; a trebuit să divorțeze de soția lui din cauza atâtor neplăceri pe care le aveau; după un anumit timp s-a căsătorit din nou și acel bărbat căruia nu i-a mai lipsit decât să ceară de pomana, acum este foarte bine și pe zi ce trece succesul îi este în creștere; cărui fapt se datorează asta?
– Există trei legături matrimoniale: prima Karmică, a doua Dharmică și a treia Cosmică; prima e de durere, mizerie, foame, goliciune, dizgrație; a doua e de succes, bucurie, iubire, progres economic etc.; iar a treia este doar pentru sufletele alese, pure, sfinte și atrage, cum e firesc, fericirea inepuizabilă.
Despre cazul de care mă întrebați dumneavoastră, trebuie să vă spun că aparține primului tip din aceste trei stări matrimoniale (cel Karmic). Fără îndoială că fiul dumneavoastră și prima lui soție au suferit nespus, plătind faptele rele din viețile lor anterioare; e clar că ei în vieți trecute au fost deopotrivă soț și soție, însă au făcut mult rău; n-au știut să trăiască și rezultatul a fost durerea. Noua căsătorie a fiului vostru a fost bună din punct de vedere economic; o putem cataloga ca norocoasă, Dharmică am putea spune, rezultat al faptelor bune din vieți anterioare; a doua soție, de asemenea, a trăit cu el în vieți trecute și cum cu ea a respectat o conduită mai bună, rezultatul este că acum i-a schimbat soarta, i-a îmbunătățit viața, asta e tot.
– Fiul meu e bolnav de cinci ani, am cheltuit mult pe doctori și nu îi găsesc cauza exactă a acesteia; unii ne spun că poate e un șoc nervos, căci a fost un băiat destul de inteligent în studiile sale; alții presupun că a fost victima unor munci de vrăjitorie; dumneavoastră ce părere aveți?
– Fără doar și poate se remarcă cu deplina claritate evidența unei pedepse, o Karma mentală pentru proasta folosire a minții în vieți anterioare. Dacă dumneavoastră vreți ca fiul vostru să se însănătoșească, luptați pentru însănătoșirea altor bolnavi mintali, cu scopul de a schimba cauza originară; amintiți-vă că doar modificând cauza se modifică efectul; din nenorocire bolnavii au o tendință marcată de a se închide înăuntrul propriului lor cerc; rareori în viață se vede cazul în care un bolnav se preocupă pentru vindecarea altor bolnavi; dacă cineva face aceasta, e clar că se însănătoșește de propriile sale dureri; eu vă sfătuiesc din moment ce în acest caz precis, fiul vostru n-ar putea să se dedice vindecării altora, să o faceți dumneavoastră în numele lui; nu uitați de faptele caritabile; preocupați-vă de sănătatea tuturor bolnavilor mintali pe care-i găsiți în cale; faceți bine cu nemiluita. Nu uitați de asemenea că în lumea invizibilă există Maeștri foarte înțelepți care vă pot ajuta în acest caz concret al fiului dumneavoastră; vreau să mă refer acum în mod specific la gloriosul ÎNGER ADONAÍ, Îngerul luminii și al bucuriei. Acest Maestru este foarte înțelept și dacă dumneavoastră vă concentrați intens rugându-l în numele lui Cristos să vă însănătoșească fiul, sunt complet sigur că în nici un fel nu ar refuza să se facă această operă de caritate; însă nu uitați „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă”; implorați și faceți bine cu nemiluita: acesta este drumul.
– Am avut ocazia să asist la o căsătorie în Santa Martha, Columbia; aveau o afacere foarte mare și dintr-un moment într-altul a luat foc; de atunci domnul s-a îmbolnăvit și a murit de tuberculoză; după 20 de ani am aflat că soția lui era pe punctul de a muri tot de tuberculoză; cărui fapt s-ar datora asta?
– Este bine să știți că tuberculoza se datorează lipsei de religiozitate în viețile anterioare, materialismului, vieții lipsită de devoțiune și lipsită de iubire față de Dumnezeu; dacă domnul a murit de tuberculoză, atunci aceasta este cauza și dacă și-a pierdut bunurile, e clar că a pus capăt proprietăților altor persoane în viața sa anterioară. A dat foc și i s-a dat foc, a pagubit și a fost pagubit; aceasta se numește Karma, pedeapsă. Pe soție, tuberculoza nu a ajuns să o afecteze complet fiindcă lipsa de religiozitate în viețile anterioare nu a fost într-atât de cumplită; a avut ceva vag de spiritualitate.
– Am un fiu foarte bun care muncea și tot ce câștiga îmi dădea mie; dar s-a îndrăgostit de o femeie în vârstă, prietena de-a mea, care avea trei copii cu un domn căsătorit; a trăit împreună cu ea fără să se căsătorească și chiar în ciuda faptului că el lucra nu-i ajungeau banii, într-atât încât a apelat la mine, cerându-mi o groază de bani, spunându-mi că va începe o afacere, lucru pe care nu l-a făcut niciodată, dar, când s-a terminat ceea ce i-am dat, doamna l-a părăsit; acum trăiește singur, muncește, dar el este complet ruinat; cărui fapt se datorează asta?
– Cu ochiul liber se remarcă adulterul cu toate consecințele sale dureroase: pierdere de bani, situație proastă, suferințe morale intensive etc. etc. etc.; acesta este rezultatul greșelii.
– Aș vrea să mă informați dacă situația lui s-ar putea îmbunătăți?
– Dacă pe un taler al balanței cosmice punem acțiunile bune și pe celălalt cele rele, iar acestea din urmă cântăresc mai mult, este clar că balanța se va înclina în defavoarea noastră, producându-ne amărăciuni; însă dacă punem fapte bune pe talerul binelui, putem înclina balanța în favoarea noastră; atunci soarta noastră se va îmbunătăți notabil. Dacă acel fiu al dumneavoastră se dedică să facă binele, soarta lui se va îmbunătăți.
– Am un fiu de douăzeci de ani, care de doi ani nu vrea să trăiască în familie, ci în casa prietenelor mele; nu a vrut nici să studieze, nici să muncească; vine timp de o lună acasă, se simte fericit pentru câteva zile și apoi începe să se certe cu toți; atunci pleacă iar de acasă; aș vrea să-mi spuneți dumneavoastră cărui fapt se datorează asta?
– Acela fiu v-a creat doar probleme. Este clar că rezultatul dezordinii va fi durerea. Fără îndoială că el nu știe și nici nu vrea să învețe să trăiască; însă trebuie tratat cât mai bine posibil cu infinita răbdare și dragoste. Fără îndoială că în viitor va avea mari rătăciri cu consecințe amare. Atunci va începe să înțeleagă necesitatea de a face ordine în viața sa.
FANTOME
–Dumneavoastra ați vazut vreodata vreo fantoma?
–Unele persoane cred în fantome, altele se îndoiesc și în ultimul rând exista unele persoane care își bat joc. Eu nu am nevoie sa cred, nici sa ma îndoiesc, nici sa râd, pentru mine fantomele sunt un fapt.
–Dumneavoastra știți, le-ați vazut?
–Prietene: nu este în zadar sa va relatez un caz foarte interesant; eram înca foarte tânar și ea se numea Angela; logodnica într-adevar foarte deosebita, azi e deja moarta. Într-o anumita zi, când înca era în viața, m-am hotarât sa ma retrag fara sa-mi iau ramas bun. M-am dus spre coastele Atlanticului și a trebuit sa stau în casa unei doamne în vârsta, femeie nobila care nu mi-a refuzat ospitalitatea. Mi-a stabilit camera chiar înauntrul salonului, a carui ușa dadea direct în strada. Patul meu era un pat de campanie din pânza de vele complet tropical și cum erau mulți țânțari etc., m-am protejat cu un baldachin foarte fin și transparent.
Într-o noapte stateam întins în patul meu moțaind, când deodata cineva a batut ritmic de trei ori la ușa mea; în clipa în care m-am sculat ca sa ma ridic și sa ies la ușa, am simțit doua mâini patrunzând prin baldachinul meu; acestea s-au apropiat periculos de mine mângâindu-mi chipul. Dar lucrurile nu s-au oprit aici: în afara de acele mâini a aparut o fantoma umana întreaga cu înfațișarea deslușita a acelei logodnice care în mod sincer nu ma interesa. Plângea mâhnita fantoma, spunându-mi fraze ca acestea: ingratule, te-ai retras fara sa-ți iei ramas bun de la mine și eu care te iubeam atât de mult și te adoram din toata inima! etc. etc. etc. și alte cele.
Am vrut sa vorbesc, însa totul a fost inutil deoarece mi s-a împleticit limba; atunci în gând i-am ordonat acelei fantome sa se retraga imediat.
Alte tânguiri, alte reproșuri, iar pe urma spuse: plec așadar, și se îndeparta încetișor, încetișor; însa când eu am vazut ca stafia aceea pleca, mi s-a ivit în minte un gând nou, o idee deosebita; mi-am spus mie însumi: acesta este momentul sa aflu ce este o fantoma, din ce este facuta, ce are real.
Este evident ca gândind astfel, în acest mod, teama a disparut din mine și mi s-a dezlegat limba; atunci am putut vorbi și i-am ordonat fantomei astfel: nu, nu plecați, întoarceți-va, trebuie sa stau de vorba cu dumneavoastra; fantoma raspunse: bine, ma întorc, așadar e în regula; nu e de prisos sa afirm ca vorba a fost însoțita de fapta și fantoma a venit iar spre mine.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi examinez propriile facultați pentru a proba daca funcționau în mod corect. Nu sunt beat, mi-am spus, nu sunt hipnotizat, nu sunt victima nici unei halucinații, cele cinci simțuri ale mele sunt corecte, nu am de ce sa ma îndoiesc.
O data ce am putut verifica buna funcționare a celor cinci simțuri ale mele, am început atunci sa examinez fantoma.
Dați-mi mâna, i-am spus stafiei; e evident ca aceasta nu mi-a refuzat cerința și mi-a întins dreapta sa; am luat brațul bizarei siluete pe care o aveam în fața mea și am putut observa o funcționare ritmica normala ca și cum ar fi avut inima. I-am ascultat ficatul, splina etc., și totul funcționa corect; dar calitatea acelei materii parea mai degraba ca o protoplasma, substanța gelatinoasa uneori asemanatoare la pipait cu Vinilul; examinarea aceea am facut-o la lumina unui bec aprins cum trebuie și a durat cam o jumatate de ora.
Apoi am poftit fantoma sa plece spunând: puteți sa va retrageți, sunt mulțumit cu examinarea și fantoma facând numeroase reproșuri s-a retras plângând amarnic.
Dupa câteva momente stapâna casei batu la ușa; credea ca nu i-am respectat casa; a venit spunându-mi ca îmi oferise ospitalitate doar mie și ca se mira de faptul ca bagam femei în camera.
Scuzați-ma, doamna, a fost raspunsul meu; eu n-am adus nici o femeie aici, m-a vizitat o fantoma și atâta tot (bineînțeles ca i-am istorisit povestea). Acea doamna a ramas convinsa și s-a cutremurat teribil când a perceput un frig înspaimântator înauntrul camerei și în plina clima calda; asta i-a confirmat veridicitatea relatarii mele.
Eu am notat ziua, data și ora întâmplarii și mai târziu când m-am întâlnit cu acea logodnica i-am relatat povestea.
Ea s-a limitat sa-mi spuna ca în acea noapte și la acea ora citata de mine, dormea și visa ca se afla într-un loc de pe coasta și ca statea de vorba cu mine într-o camera asemanatoare unui salon.
E clar, îmi spusei; doamna s-a culcat gândindu-se la mine și fantoma ei m-a vizitat.
Ciudat a fost faptul ca dupa câteva luni acea doamna a murit și într-o noapte, odihnindu-ma în patul meu, s-a repetat fenomenul, însa de data asta acea fantoma s-a hotarât sa se culce lânga mine, plina de tandrețe și de afecțiune; cum acest fapt devenea destul de urât, nu mi-a ramas alta soluție decât sa-i ordon în mod foarte sever sa se retraga pentru totdeauna și sa nu ma mai deranjeze niciodata în viața; fantoma așa a facut și nu s-a mai întors niciodata.
–Foarte interesanta relatarea dumneavoastra, domnule, ați vrea sa ne povestiți un alt caz asemanator?
–Cu multa placere, prietene: odata a sosit în oraș o biata femeie tânara, într-o situație economica foarte rea; era vorba de o fata cinstita și mi-a cerut de lucru.
N-am avut nimic împotriva sa-i dau de lucru ca servitoare în casa și ea s-a dovedit a fi foarte harnica; din nenorocire dupa câteva zile în care a muncit în casa, au aparut o serie de fenomene Psihice extraordinare, care nu le-au tulburat numai pe rudele mele, ci și pe oamenii din vecinatate.
În prezența ei farfuriile s-au ridicau în aer pentru a se izbi de podea și a se transforma în cioburi; mesele, scaunele, dansau singure și cadeau pietre înauntrul domiciliului nostru.
Nu se dovedea foarte placut pentru noi faptul ca, tocmai în clipele în care mâncam, în alimente picau pietre, pamânt etc. etc. etc.
Tânara aceea avea pe mâna sa dreapta un inel misterios cu o inscripție care ad litteram spunea așa: amintire de la prietenul tau LUZBEL.
Cel mai interesant este ca deși acea femeie era în dizgrație (economic vorbind) nu înceta sa primeasca de la prietenul amintit niște monede care sa-i ajunga sa manânce; acei bani veneau prin aer și ea îi culegea pur și simplu.
Fata povestea ca deja amintitul sau prieten îi spunea ca traia în mare și ca voia sa o duca pe fundul oceanului.
De multe ori am facut conjurari pentru a-l îndeparta pe camaradul ei invizibil, însa acesta revenea cu mai multa forța, întorcându-se la ispravile sale și oamenii, cum e firesc, nu încetau sa se alarmeze.
Unii tineri se îndragosteau de ea, însa când încercau sa se apropie de doamna lor, ploua cu pietre peste ei și cutremurați fugeau îngroziți.
Mai târziu, acea fata s-a îndepartat de toate acele împrejurimi ale orașului; ce s-a ales de ea? nu știm; ceea ce întradevar am putut constata e ca așa-zisul sau prieten Luzbel era pur și simplu un elemental al oceanului. Fara îndoiala ca ea avea mult din natura unui elemental; așa ne-o spuneau ochii ei, privirile ei, corpul ei, felul de a fi etc.
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
