Samael Aun Weor – Despre Adevărata Fericire
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Oamenii lucrează zi de zi, luptă pentru a supraviețui, vor să existe într-un fel, dar nu sunt fericiți. Această chestiune a fericirii este „în chineză”, cum se spune pe aici; cel mai grav lucru este că oamenii o știu, cu toate acestea, în mijlocul atâtor amărăciuni, se pare că nu-și pierd speranța de a obține într-o bună zi fericirea, fără să știe nici cum sau în ce fel. Bieții oameni! Cât mai suferă! Și totuși vor să trăiască, se tem să-și piardă viața.
Dacă oamenii ar înțelege ceva din Psihologia Revoluționară, probabil chiar ar gândi diferit; dar, în realitate, nu știu nimic, vor să supraviețuiască în mijlocul nenorocirii lor și asta-i tot. Există momente plăcute și foarte agreabile, dar aceasta nu este fericire; oamenii confundă plăcerea cu fericirea. Petrecerile, chefurile, bețiile, orgiile, sunt plăceri bestiale, dar nu sunt fericire… Există totuși mici petreceri sănătoase, fără beții, fără bestialități, fără alcool etc., dar nici aceasta nu este fericire…
Ești o persoană amabilă? Cum te simți când dansezi? Ești îndrăgostit? Iubești cu adevărat? Cum te simți când dansezi cu ființa pe care o adori? Permiteți-mi să fiu puțin crud în aceste momente, spunându-vă că nici aceasta nu este fericire. Dacă ești deja bătrân, dacă aceste plăceri nu te atrag, dacă te dezgustă, scuză-mă dacă-ți spun că ai fi fost altfel, dacă ai fi fost tânăr și plin de iluzii.
În orice caz, orice s-ar zice, dansezi sau nu dansezi, te îndrăgostești sau nu te îndrăgostești, ai sau nu ai ceea ce se cheamă bani, tu nu ești fericit chiar dacă gândești contrariul. O persoană își petrece viața căutând fericirea peste tot și moare fără să o fi găsit.
În America Latină, sunt mulți cei care au speranța să obțină într-o bună zi câștigul cel mare al loteriei, crezând că astfel vor dobândi fericirea; unii chiar îl câștigă, dar nu prin aceasta ajung la mult râvnita fericire.
Când ești tânăr visezi la femeia ideală, vreo prințesă din „O Mie și Una de Nopți”, ceva extraordinar; vine apoi cruda realitate a faptelor: soție, copilași ce trebuie întreținuți, probleme economice dificile, etc. Nu există îndoială că pe măsură ce copiii cresc, problemele cresc și ele și chiar devin imposibile…
Pe măsură ce băiatul sau fata vor crește, pantofiorii vor deveni tot mai mari și prețul mai mare, asta-i clar. Pe măsură ce copiii cresc, hainele vor costa din ce în ce mai mult; dacă sunt bani, nu e nici o problemă, dar dacă nu sunt, chestiunea-i gravă și se suferă groaznic…
Toate acestea ar fi mai mult sau mai puțin suportabile dacă ar avea o soție bună, dar când bietul bărbat este înșelat, când „i se pun coarne”, la ce bun să mai lupte atunci să câștige bani?
Din nefericire, există cazuri extraordinare, femei minunate, adevărate soții atât la bine cât și la rău; dar culmea culmilor, atunci bărbatul nu știe să o aprecieze și ajunge chiar să o abandoneze pentru alte femei care îi vor face viața amară. Multe sunt domnișoarele care visează la un „Făt Frumos”; din nefericire, în realitate, lucrurile decurg foarte diferit și în domeniul faptelor biata femeie se căsătorește cu un călău…
Cea mai mare iluzie a unei femei este să ajungă să aibă un cămin frumos și să fie mamă: „sfântă predestinație”, cu toate acestea, chiar dacă soțul se dovedește a fi foarte bun, lucru desigur foarte dificil, până la urmă totul se termină: fiii și fiicele se căsătoresc, pleacă sau sunt nerecunoscători față de părinți, iar căminul se sfârșește în mod definitiv.
La urma urmelor, în această lume crudă în care trăim, nu există oameni fericiți… Toate bietele ființe umane sunt nefericite. În viață am cunoscut mulți oameni muncitori plini de bani, cuprinși de probleme, litigii de tot felul, supraîncărcați de impozite etc. Nu sunt fericiți.
La ce servește să fii bogat dacă nu ai o sănătate bună? Bieții bogați! Uneori sunt mai nefericiți decât oricare dintre cerșetori.
Totul trece în această viață: trec lucrurile, persoanele, ideile etc. Trec cei care au bani și de asemenea cei care nu au și nimeni nu cunoaște autentica fericire. Mulți vor să scape de ei înșiși prin intermediul drogurilor sau al alcoolului, dar în realitate, nu numai că nu reușesc această evadare, ci, ceea ce este și mai rău, rămân prinși în infernul viciului. Prietenii alcoolului sau ai marijuanei sau ai „L.S.D.”-ului etc., dispar ca prin minune când viciosul se hotărăște să-și schimbe viața.
Fugind de „Eul Însuși”, nu se obține fericirea. Interesant ar fi „să luăm taurul de coarne”, să observăm „EUL”, să-l studiem cu scopul de a descoperi cauzele durerii.
Când cineva descoperă cauzele adevărate ale atâtor mizerii și amărăciuni, este evident că poate face ceva… Dacă reușesc să pun capăt „Eului Însuși”, „Bețiilor Mele”, „Viciilor Mele”, „Afectelor mele”, care îmi provoacă atâta suferință în inimă, să pun capăt preocupărilor care îmi distrug creierul și mă îmbolnăvesc etc. etc., este clar că atunci apare acel ceva ce nu ține de timp, acel ceva ce este dincolo de corp, de afecte și de minte, acel ceva ce este cu adevărat necunoscut înțelegerii și care se numește: FERICIRE!
Fără îndoială, atâta timp cât conștiința continuă să fie îmbuteliată, închisă în „EUL ÎNSUȘI”, în nici un fel nu va putea cunoaște legitima fericire. Fericirea are o savoare pe care „EUL ÎNSUȘI” niciodată nu a cunoscut-o.
Dacă articolele găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:
