Știință și Religie – Hipotalamusul, Emoțiile și Experiențele Spirituale: O Perspectivă Evolutivă
Dintr-o perspectivă evolutivă, cea mai veche structură din sistemul limbic uman este hipotalamusul, care se află lângă capătul superior al creierului. Chiar dacă hipotalamusul este o parte a sistemului limbic, poate fi considerat drept controlorul principal al sistemului nervos autonom. Hipotalamusul are două secțiuni fundamentale: secțiunea interioară, care este conectată la sistemul de inhibiție și poate genera emoții calmante, și marginea exterioară, care este o extensie a sistemului de excitare în creier. Hipotalamusul poate ajuta la crearea emoțiilor de bază, cum ar fi furia și teroarea, la fel ca și a stărilor pozitive, de la plăcere moderată, la extaz.
Unul dintre rolurile majore ale hipotalamusului este acela de a lega operațiile sistemului autonom la structurile superioare ale neocortexului creierului. El asigură legătura-cheie prin intermediul căreia creierul poate instrui sistemul autonom să regleze funcțiile corpului. Este, de asemenea, poarta prin care impulsurile autonome pot fi transmise către structuri superioare ale creierului pentru procesare și înțelegere. Prin urmare, hipotalamusul poate afecta orice organ sau parte a corpului.
Deși studiile efectuate asupra meditației și a altor experiențe spirituale nu au observat, în mod specific, hipotalamusul la lucru în timpul acestor stări, rezultatele activității hipotalamice sunt clar vizibile în schimbările autonome și hormonale observate în timpul acestor stări. S-a demonstrat că meditația modifică eliberarea de hormoni, cum ar fi vasopresina, care ajută la reglarea tensiunii arteriale, hormonul care stimulează tiroida, hormonul de creștere și testosteronul — toate fiind controlate în grade variate de hipotalamus. Pare deci foarte probabil că se întâmplă ceva în hipotalamus în timpul experiențelor spirituale și al practicilor religioase.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
