Swami Panchadasi – Planurile superioare şi dincolo de ele
Ascultați articolul sub formă audio:
Ridicându-ne puțin vibrațiile, pătrundem acum în al doilea mare sub-plan al Astralului, cu cele șapte subdiviziuni ale sale și multele sale diviziuni și regiuni mai minore. Aproape înainte să vă spun, veți simți atmosfera religioasă ce îmbibă această regiune. Deoarece acesta este planul în care aspirațiile și emoțiile religioase își găsesc deplina putere de expresie. În acest sub-plan sunt multe suflete care au petrecut ceva timp în celelalte sub-planuri ale Astralului, împlinindu-și munca acolo și apoi trecând în aceste scene pentru a-și manifesta această parte a naturilor lor.
Dar, doresc să vă atrag atenția asupra distincției oculte dintre „spiritualitate” și „religie”. Spiritualitatea este recunoașterea scânteii divine din interiorul sufletului, și desfășurarea acesteia în conștiință; pe când religia, în sensul ocult, constă din practicarea unei anumite forme de rugăciune, ritualuri, ceremonii etc., ținând de anumite forme de teologie, și ale cărei manifestări pot fi numite sentimente religioase. Instinctul religios este adânc sădit în inima omului, și poate fi numit piatra crucială către adevărata spiritualitate — dar nu este spiritualitatea în sine. În formele sale mai înalte, acesta este un lucru minunat, însă în cele mai de jos conduce la bigotism și îngustime de spirit — însă este o treaptă necesară pe Cale, și toți trebuie să o străbată pentru a putea ajunge la lucruri mai înalte.
Acest sub-plan secund al Astralului este plin cu o multitudine de suflete fiecare din acestea încercând să se manifeste și să-și exprime propria sa nuanță particulară de concepție religioasă. Se spune că acesta ar cuprinde toate raiurile la care s-a visat vreodată în teologie și predicat în biserici — fiecare plin cu devoți de diferite crezuri. Fiecare din marile religii își are propria sa regiune aparte, în care se adună discipolii săi, se roagă și se bucură, în fiecare regiune, sufletul religios găsește „exact ceea ce a așteptat” și sperat să găsească „pe celălalt tărâm”. Unii rămân mulțumiți la locul lor, iar alții ce devin nesatisfăcuți alunecă către vreo sub-regiune, sau grup, ce le este mai apropiat noua lor concepție despre adevăr.
Trecând repede prin aceste regiuni, veți descoperi că fiecare are propriul său mediu particular în perfect acord cu credințele persoanelor ce o locuiesc. Unele au aspectul unei case de întâlnire simple, de modă veche, la o scară imensă; pe când altele seamănă cu o catedrală gigantică, plină de decorații și de înzestrări superbe, și răsunând de sunetul glorioaselor litanii și alte forme ritualice de rugăciune. Fiecare își are predicatorii și preoții săi oficianți, potrivit regulilor sale. Se observă imediat că mediul, peisajul, construcțiile, decorațiile etc., sunt construite din substanța astrală de puterea imaginativă a minților celor adunați în fiecare loc. Toată punerea în scenă și caracteristicile sunt deplin în evidență (o spun cu toată seriozitatea, fără a încerca să fiu frivol sau gratuit) — puteți chiar vedea coroane de aur, harfe, sau halouri dense, în unele cazuri, și auzi sunetul „eternului cântec de laudă”.
Regret faptul că sunt obligat să vă supun atenției regiuni ale unor forme oarecum inferioare de religie, în care există priveliștea din fundal a unui iad în flăcări, la care devoții privesc cu satisfacție, simțind bucuria raiului intensificată de perspectiva sufletelor suferind în iad. Este o satisfacție să vă spun că sufletele în suferință, și iadul acestora, nu sunt decât lucruri ireale create de imaginație din substanță astrală — doar o punere în scenă, cu alte cuvinte. Infernul lui Dante își are echivalentul corespunzător în Planul Astral.
Vă cer, să contemplați cu atenție această scenă dintre cele mai oribile din fața noastră. Un edificiu mare mobilat sever se arată, cu o adunare șezând în scaune având chipuri imobile, fixe, crude. Aceștia privesc către marginea unei adâncituri fără fund, fumegând, din care iese un soi de lanț mare, fără capăt, fiecare inel având un cârlig uriaș, ascuțit, de care este atârnat un suflet damnat. Acest suflet se presupune a ieși la marginea găurii odată la o mie de ani, și când fiecare apare, este auzit strigând cu accente jalnice: „Cât de mult — cât de mult?” La această întrebare agonizantă, o voce fermă, adâncă este auzită răspunzând:
„Veșnic! Veșnic!” Sunt fericit să vă spun că această adunare se restrânge, mulți evoluând către concepții mai înalte, și practic nu mai sunt noi recruți sosind din planul pământean pentru a umple rândurile rărite, în timp, această congregație va dispărea cu totul, iar priveliștea fantomaticei scene se va dizolva treptat în praful astral și estompa vederii definitiv.
Toate formele de religie, înalte sau joase, orientale sau occidentale, antice sau moderne, sunt reprezentate în acest plan. Fiecare își are adăpostul său specific. Ar încânta inima unui student de religii comparate să viziteze aceste scene. Sunt unele scene și regiuni frumoase și inspiratoare în acest plan, pline de suflete avansate și caractere frumoase. Dar, din păcate, există acolo și unele repugnante. Este miraculos, văzând aceste scene, să realizezi cât de multe forme a luat religia și teologia omenească în evoluția sa. Orice formă de divinitate își are regiunea sa, cu credincioșii săi. Este interesant de vizitat scenele odinioară pline de credincioșii religiilor cele mai antice. Multe au doar o mână de credincioși rămânând în acest plan; în timp ce în unele cazuri, credincioșii au dispărut cu totul, iar peisajul astral al regiunii, templele și relicvele sale, decade și dispare tot așa cum au dispărut vechile temple în planul material.
În cel mai înalt dintre sub-planurile Astralului găsim multe regiuni locuite de filozofi, savanți, metafizicieni, și înalți teologi ai rasei — cei care și-au folosit puterea intelectuală în efortul de a rezolva Enigma Universului, și de a privi Dincolo de Văl, doar prin uzul intelectului. Mari sau mici, ei pot fi găsiți aici. Sunt tot atât de multe școli de filozofie și metafizici aici, câte erau sectele religioase în planul de mai jos. Unii sunt jalnic de slabi, cruzi și puerili în concepțiile lor — alții au avansat atât de departe încât apar ca niște semi-zei ai intelectului. Dar nici chiar aceasta nu este adevărata „spiritualitate”, nu mai mult decât formalismul religios și dogmele din planul de dedesubt.
Toate își au locul lor, totuși, și totul evoluează și devine.
Este interesant de remarcat că în acest plan, și în cel de mai jos, se găsesc grupuri de suflete fără trup ce persistă în a declara că „nu mai este nicio existență ulterioară pentru suflet”; „sufletul piere odată cu trupul” etc.
Aceste suflete în eroare cred că ele sunt încă în planul material, în ciuda aparențelor, iar ele și-au edificat un foarte bine contrafăcut peisaj pământean pentru a-i susține. Aceștia strâmbă din nas cu dispreț sau increduli la orice discuție despre viață în afara corpului fizic, și lovesc în mesele astrale cu pumnii lor astrali, pentru a dovedi ce solide sunt toate lucrurile reale — ei cred numai în ceea ce este solid și „real”. Asta, într-adevăr, este extrema ironie a vieții astrale.
Ai observat anumite forme glorioase în aceste regiuni, elevule, pe când am trecut prin aceste scene, și am promis să vă informez în ce privește caracterul lor. Acestea erau acele ființe înalt evoluate, odinioară oameni ca și noi, ce s-au reîntors voluntar din sferele înalte pentru a învăța și instrui de-a lungul liniilor religiei și filozofiei, combinând ce este mai bun din ambele, și ghidând în sus către Adevăr acele suflete ce au ajuns la o posibilă înțelegere a acestor lucruri. Este foarte adevărat, în Astral ca și pe planul pământean, că „atunci când elevul este pregătit, apare Maestrul”. Astralul are mulți, foarte mulți din acești Frați Mai Vârstnici ai Neamului, lucrând cu răbdare și conștiinciozitate pentru ridicarea celor luptându-se pe această Cale.
Aș spune aici, că o înțelegere a naturii diferitelor regiuni ale Astralului, și ale scenelor de acolo, va arunca lumină asupra faptului că dovezile despre „dincolo” oferite de sufletele fără trup la ședințele spiritiste etc., sunt atât de pline de contradicții și discrepanțe, niciuna nefîind în acord cu alta. Secretul este că fiecare spune adevărul așa cum îl vede el în Astral, fără a realiza natura a ceea ce ei au văzut, sau faptul că este, în cel mai bun caz, doar un aspect între milioane altele. Alăturați diferitele „raiuri” menționate mai devreme, și vedeți cât de diferite ar fi dovezile venind de la unii dintre acei locuitori. Când natura fenomenelor astrale este deplin înțeleasă, dificultatea dispare, și fiecare dovadă este recunoscută ca fiind o încercare de a descrie peisajul Astralului pe care l-a privit entitatea far trup, crezându-l concret și real.
Doresc să-ți spun acum, elevule, câte ceva despre planurile mai înalte decât Astralul. Aceste planuri transcend descrierea adecvată. Destul să spun, aici, că fiecare suflet în astral, chiar și cel mai de jos, la sfârșit cade într-un somn astral, atunci când și-a terminat lucrul în acel plan.
Înainte de a ajunge să renască, totuși, el se trezește pentru o perioadă pe unul din subdiviziunile următorului plan mai înalt peste Astral. El poate rămâne treaz în acest plan, în subdiviziunea sa apropriată, numai un moment, sau pentru mai multe secole chiar, depinzând de starea sa de devenire spirituală, în timpul acestei rămâneri în aceste planuri mai înalte, sufletul se unește cu faza mai înaltă a sa însăși — fragmentul de Spirit divin — și este întărit și învigorat acolo, în această perioadă de uniune, multe din impuritățile naturii sunt arse și dizolvate în neant, iar partea mai înaltă a naturii este hrănită și încurajată.
Aceste planuri înalte ale Ființei constituie adevărata „lume paradisiacă” a sufletului. Cu cât mai înalt avansat este sufletul, cu atât mai îndelung locuiește acesta între încarnări în aceste planuri. La fel cum mintea se dezvoltă și devine capabilă de a-și exprima dorințele și ambițiile, în Astral, tot astfel sunt părțile mai înalte ale sufletului întărite și dezvoltate în aceste planuri înalte.
Bucuria, fericirea și binecuvântarea spirituală a acestor planuri înalte sunt dincolo de cuvintele obișnuite. Atât de minunate sunt acestea, încât mult după ce sufletul a renăscut din nou pe pământ, vor răsări în el amintirile experiențelor sale în aceste planuri înalte, și va tânji pentru reîntoarcerea la acestea, așa cum un porumbel tânjește după cuibul său îndepărtat către care îl poartă aripile sale ostenite. Odată auzită, armonia lumii-paradisiace nu este niciodată uitată — amintirile sale rămân pentru a ne întări în momentele de încercare și de durere.
Acestea, deci, sunt adevăratele „lumi paradisiace” ale învățăturilor oculte — ceva mult diferit chiar față de cele mai înalte planuri ale Astralului. Mărturii ale misticilor se bazează, pe experiențe în aceste planuri, nu în cele ale Astralului. Sufletul tău te-a informat adevărat cu privire la realitatea existenței acestor minunate regiuni și scene — nu te-a păcălit.
Așadar, țineți-vă strâns de ideal și viziune — urmați lumina, urmați lumina!
