Swami Panchadasi – Realitatea astralului

Este o regulă printre ocultişti de a vorbi despre Planul Astral, pur şi simplu ca „Astralul” în loc de, de exemplu, „din Astral”; „vizitând Astralul”; „fenomenele din Astral”; „locuitorii Astralului” etc., etc. Elevul se poate familiariza tot astfel cu aceasta utilizare a termenului „Astralul”, cu ideea de a înţelege, şi de a fi înţeles de ceilalţi interesaţi de studiul ocultist. Respectiv, de acum înainte eu voi folosi acest termen, „Astralul”, ca indicând Regiunile Astrale,— Planul Astral—fără altă explicaţie.

Unul din cele mai dificile lucruri pentru elevul elementar este să realizeze că Astralul este tot atât de real, cuprinzător, şi determinat cum este şi lumea materială.

Tot aşa cum aburul este de fapt la fel de real ca apa, sau chiar ca gheaţa, tot aşa este Astralul la fel de real ca şi lumea simţurilor fizice, în acest sens, dacă noi ne-am putea vedea lumea noastră de materie sub o lentilă suficient de puternică, am percepe aceasta nu ca pe un corp mare de materie solidă fixă, ci mai curând ca o agregare a unui număr infinit de particule minuscule ele însele constituind atomi; aceştia constituind molecule; iar acestea constituind mase solide.

Spaţiul dintre ionii atomilor de materie este ca mărime de comparaţie ca şi spaţiul dintre planetele sistemului nostru solar. Şi fiecare ion, atom sau moleculă este într-o mişcare constantă şi intensă. Sub o lentilă cu putere suficientă, ar părea că nu este nimic solid în lumea materiei.

Dacă puterea lentilei magnificatoare ar fi ridicată de un infinit număr de ori, chiar şi ionii s-ar topi într-un vid vaporos, şi nu ar mai rămâne nimic altceva decât eterul ce nu are greutate şi nu este perceptibil simţurilor chiar şi ajutate de cele mai puternice instrumente de laborator. După cum vedeţi, soliditatea lucrurilor este doar relativă şi comparativă. Vibraţia substanţei în Astral este mai ridicată decât cele din planul material; însă chiar vibraţiile din Astral sunt mult mai încete decât cele din planul superior următor, şi tot aşa Călătorului în Astral peisajul, şi tot ceea ce are legătură cu acesta, îi par la fel de solide ca şi majoritatea materiilor solide pentru ochiul fizic. De fapt este tot atât de solid ca şi corpul astral în care călătoreşti, în acest sens. Cât despre realitate, Astralul este tot atât de real ca şi materia, în orice privinţă.

Forţele Naturii nu sunt perceptibile ochiului fizic, exceptând manifestarea lor prin materie – însă ele sunt foarte reale aşa cum noi toţi ştim din experienţă: nu poţi vedea electricitatea, dar când recepţionezi şocul electric realizezi realitatea sa. Nu poţi vedea forţa gravitaţiei, însă devii conştient cu durere de realitatea sa când îţi cade un măr în cap; sau îţi pricinuieşte căderea bruscă atunci când păşeşti greşit pe stradă. De fapt, toţi ocultiştii avansaţi realizează că, dacă s-ar putea afirma cu adevărat că există nivele de realitate între lucruri, atunci balanţa este în favoarea formelor mai fine de substanţă şi forţă, şi în defavoarea celor mai puţin fine.

Aşadar, elevule, nu-ţi îngădui niciodată să gândeşti Astralul ca pe ceva comparativ ne-real, sau ca existent numai relativ. Eu nu vorbesc, desigur, despre Realitate în sensul metafizic al termenului, deoarece în acest sens totalitatea universului manifest, incluzând toate planurile sale, este ne-real în comparaţie cu Realitatea Unică. Şi, iarăşi, nu-ţi îngădui să gândeşti simţurile astrale ca fiind mai puţin reale, temeinice şi importante decât cele ale corpului fizic. Fiecare clasă de percepţie prin simţ îşi are propria sa zonă în care este rege. Fiecare este stăpână pe domeniul său.

Şi nu ar trebui să existe încercări de a face distincţii de realitate între ele. In definitiv, ele nu sunt decât mecanismul de conştiinţă, de „conştientizare”, fiecare adaptat la solicitările particulare ale mediului.

Astralul are peisajul său, geografia (!) sa, şi „lucrurile” sale, la fel ca şi lumea materială. Aceste lucruri sunt la fel de reale precum Anglia, Vaticanul, catedrala St. Paul, Capitoliul din Washington, Broadway, Picadilly, sau Rue de la Paix, Great Redwood Trees din California, Marele Canion, Alpii, sau Pădurea Neagră. Locuitorii săi sunt la fel de reali ca şi oricare din marii oameni din ţara în care trăieşti, sau cei din oricare altă ţară, ale căror nume ezit să le redau, altfel decât dacă ar trece din acest plan material, şi astfel deveni „ne-reali” mai iute decât ar trece aceste cuvinte tipărite prin faţa ochilor tăi; atât de nepermanenţi sunt locuitorii şi lucrurile chiar şi ale acestei reale (!) lumi materiale. Legea schimbării constante operează în Astral la fel ca şi în planul material. Acolo, lucrurile vin şi se duc, la fel ca şi aici în planul material. Opreşte-te o clipă şi concentrează-te asupra esenţei—materia, şi vei vedea că diferenţa între lucrurile din cele două planuri este pur şi simplu ca diferenţa dintre roşu şi albastru—simpla diferenţă în rata vibraţiei substanţei. Şi, care iarăşi, este cauza diferenţei dintre oţel şi hidrogenul gazos, dintre electricitate şi lumină, dintre magnetism şi căldură—simpla diferenţă de vibraţii a substanţei.

Mai mult, iar acest lucru este foarte important pentru elev, Astralul are legile sale la fel ca şi lumea materială. Aceste legi trebuie învăţate şi observate, altminteri locuitorii din Astral, la fel ca şi călătorul acolo, vor culege rezultatul ce apare întotdeauna din încălcarea legilor naturale.

Iarăşi, acolo există ceea ce ar putea fi numit „geografia” Astralului, dacă acest cuvânt din planul material ar fi permis în această accepţiune. Există regiuni, puncte în spaţiu, locuri, regate, ţări etc., în Astral la fel ca şi în lumea materială. Uneori aceste regiuni Astrale nu au nici o legătură cu cele din planul material, pe când în alte cazuri ele au o legătură foarte directă şi o relaţie cu locuri materiale şi cu locuitorii de acolo.

Se poate călători de la o regiune a Astralului la o alta, printr-un simplu act de voinţă ce ridică vibraţia corpului astral, fără ca acesta să se mişte deloc în spaţiu. Şi din nou, se poate călători în spaţiu de la un punct la altul în Astral, în cazuri în care aceste puncte au o anumită relaţie cu puncte din planul material.

Ca o particularitate a acestei ultime forme de călătorie, aş menţiona că se poate călători în Astral de la Berlin la Bombay—într-o clipire de ochi, ca timp—prin simpla dorinţă, sau dorinţa de a face astfel. Da ! Timpul şi spaţiul îşi au manifestarea lor în Astral, însă, cu toate acestea, anumite manifestări Astrale, în cele şapte-ori-şapte-sub-planuri ale sale, pot fî, şi probabil sunt, prezente ACOLO în, la, şi pe acelaşi punct exact din spaţiu pe care tu îl ocupi în acest moment în planul material—şi aceasta chiar în acest moment, ACUM !

Dacă ai cunoştinţele şi puterea, Tu, fără a-ţi părăsi scaunul, poţi traversa toate aceste sub-planuri, unul după altul, fiind martor la peisajele şi locuitorii lor, fenomenele şi activitatea lor, şi apoi reântoarce în planul material—totul într-o clipă, şi fără a schimba un singur punct în spaţiu.

Sau, dacă preferi, poţi călători către oricare din aceste sub-planuri ale Astralului, la punctul tău spaţial, şi apoi călători în spaţiu în Astral către vreun alt loc din acel sub-plan, iar apoi avea alternativa reîntoarcerii fie pe acelaşi drum pe care ai venit, fie coborând în planul material şi călătorind în acesta, în corpul tău astral, înapoi unde a rămas corpul tău fizic. Reciteşte aceste ultime două paragrafe, până ce vei avea ideea clar fixată în minte, deoarece astfel făcând vei putea înţelege mai uşor ceea ce am să îţi spun în următoarele capitole ale acestei cărţi.

Călătorind în Astral, pot fi întâlniţi mulţi locuitori stranii ai acelui miraculos domeniu al Naturii—unii plăcuţi iar alţii neplăcuţi.

Unii din aceşti locuitori au trecut din planul material, pe când alţii nu au fost niciodată acolo, aceste ultime forme fiind nativii din Astral şi specifici acesteia.

În orele mele de predare, am găsit ca fiind avantajos pentru elevii mei ca eu să le descriu fenomenele din Astral în cadrul lecturărilor mele, sub forma povestirii unei călătorii în Astral, mai degrabă decât o descriere tehnică, uscată, în astfel de lecturări, presupun că elevii sunt prezenţi în Astral împreună cu mine, şi că eu oficiez ca ghidul lor. In acest mod, ei par să obţină o concepţie mult mai clară asupra subiectului. După o atentă consideraţie, am decis să urmez acelaşi plan—în parte, cel puţin—în unele din capitolele următoare. Nu trebuie să mai adaug că descrierile date sunt bazate pe experienţe concrete ale ocultiştilor avansaţi, incluzându-mă şi pe mine, şi nu sunt afirmaţii dogmatice ale teoriei, potriviri, sau speculaţii doar a unor „ocultişti literari”.

Fiecare fapt afirmat aici poate fi verificat de experienţa oricărui ocultist avansat.

Trecerea graniţei

Nu mi se pare recomandabil a intra într-o descriere a detaliilor tehnice necesare de-a lungul procesului de trecere în afara corpului fizic în corpul astral de substanţă mai fină. Orice descrieire de acest fel, chiar dacă ar fi doar o sugestie a lucrurilor, ar putea oferi unei persoane neantrenate cel puţin un indiciu asupra procesului, ce l-ar putea conduce la experimentare, iar aceasta ar putea aduce asupra sa rezultate foarte neplăcute. Voi trece peste această etapă, datorită motivelor enunţate, ce vor fi întâmpinate de aprobarea oricărui ocultist avansat şi elev atent de ocultism.

Acum, elevule, te afli în afara corpului sau formei fizice, şi îmbraci forma ta astrală numai. Probabil gândeşti că glumesc cu tine, deoarece când îţi priveşti corpul găseşti că el nu pare diferit de cel obişnuit. Chiar şi îmbrăcămintea ta este aceeaşi, până la cel mai mic detaliu—acest lucru se datoreşte legilor perfect naturale din Planul Astral, pentru care nu avem timp de explicaţii în acest moment.

Realizezi, totuşi, că eşti întradevăr în afara corpului fizic, când îţi roteşti capul şi îţi percepi propria formă fizică, la fel ca şi pe a mea, aparent scufundaţi în somn în fotoliile în care ne-am aşezat câteva clipe mai devreme.

Privind mai de aproape, vei vedea că forma ta astrală la fel ca şi a mea, este conectată corespondentul său fizic cu un filament mic, subţire, inconsistent de substanţă eterică, asemănător unei frânghii strălucitoare din fir de păianjen. Acest filament este capabil de expansiune, şi contractare, şi îţi dă voie să te mişti liber.

Acum concentrează-ţi atenţia aşa cum ai fost învăţat să faci, şi doreşte ca vibraţiile tale să crească în ritm, dar în perfectă armonie cu mine, astfel încât vei rămâne alături de mine în loc de a ajunge în alte sub-planuri sau sub-viziuni, împărtăşindu-mi prezenţa. Nu vei găsi chiar sigur sau plăcut să îmi părăseşti prezenţa, până ce nu vei fi învăţat să te orientezi în aceste ape stranii.

Te vei regăsi alături de mine într-o atmosferă stranie, cu toate că nu te-ai deplasat deloc în spaţiu. In spatele tău, să spunem aşa, percepi ca prin ceaţă camera în care tocmai erai; şi dinaintea ta, să spunem aşa, percepi străfulgerări stranii şi linii neregulate de lumină fosforescentă de diferite tonuri şi nuanţe. Acestea sunt vibraţii şi unde de forţă, deoarece tu treci acum prin Planul Forţelor. Acea linie vioaie, albăstruie este trecerea vreunui curent electric—probabil un mesaj radio fulgerând prin spaţiu, în spatele tău, la masa mea, vezi roca de minereu magnetic, sau magnetită, imponderabilă, ce este mereu acolo.

Insă acum vezi fosforescenţa aparte în jurul polilor săi, ce nu este vizibilă în planul material.

Observi de asemenea o strălucire distinctă vibrând slab în jurul fiecărui obiect fizic – aceasta este forţa atracţiei atomice şi moleculare etc. încă mai slab, sesisezi o radiaţie aparte impregnând întreaga atmosferă – acesta este aspectul exterior al forţei gravitaţiei. Aceste lucruri sunt toate foarte interesante, şi dacă ai fi un fizician, sau un mare om de ştiinţă, te-ai lăsa greu desprins din acest plan, aşa de interesant ar fi studiul forţelor devenite vizibile, însă, deoarece nu eşti o astfel de persoană (în general—N.Trad.), vei vedea peisaje mai interesante în faţa ta. Acum, simţi forţa ta vitală vibrând în ritm mai înalt, şi realizezi că senzaţia de greutate pare să fi dispărut. Te simţi tot atât de uşor ca o pană, şi ai senzaţia că te-ai putea mişca fără un efort. Ei bine, poţi începe să mergi. Da, să „mergi”, am spus! Eşti încă pe pământ, iar podeaua camerei este încă acolo sub picioarele tale.

Să păşim prin zidul camerei, afară în stradă.

Nu-ţi fie teamă, păşeşte prin zid ca şi cum el ar fi făcut din fum. Iată, vezi cât de uşor este. Un lucru ciudat, a păşi realmente printr-un zid de cărămidă sau beton, nu este astfel. Dar e chiar mai ciudat când te opreşti să sesizezi că mişcându-ne, în realitate zidul a trecut prin substanţa noastră fină, în locul să treacă aceasta prin zid—acesta este adevăratul secret al faptului.

Şi acum să mergem pe stradă. Păşeşte ca şi cum ai fi în corpul tău—o preşte-te o clipă! Iată cum îl laşi pe acel om să meargă chiar prin tine!

Iar el nici măcar nu te-a văzut! Realizezi că suntem fantome? Tot aşa de fantome ca şi tatăl lui Hamlet, exceptând că trupul fizic al acestuia se descompunea în pământ, pe când ale noastre sunt adormite aşteptând întoarcerea noastră la ele. Iată! Acel câine te-a văzut. Iar acel cal simte vag prezenţa ta!

Priveşte cât de nervos este! Animalele posedă simţuri psihice foarte ascuţite, comparativ cu cele ale omului.

Dar încetează să te mai gândeşti la tine, şi priveşte îndeaproape la persoanele ce trec pe lângă tine. Observi că fiecare este înconjurat de o aură în formă de ou acoperind toate părţile sale până la distanţa de 70-100 cm.

Remarci jocul caleidoscopic al amestecului de culori în aură?

Remarci diferenţa de nuanţe şi tonuri a acestor culori, şi de asemeni observi predominanţa unor anumite culori în fiecare caz! Cunoşti ce semnifică aceste culori, deoarece te-am instruit privitor la ele în lecţiile mele despre „Aura umană şi culorile astrale”.

Observă acel frumos albastru spiritual din jurul capului femeii! Şi priveşte acel urât roşu murdar din jurul acelui bărbat ce o depăşeşte! Iată acum un gigant intelectual—vezi acel frumos galben auriu în jurul capului său, ca un nimbus! însă nu prea îmi place acel ton de roşu din jurul corpului său—şi este o absenţă prea marcată de albastru în aura sa! Ii lipseşte dezvoltarea armonioasă.

Remarci acei nori mari de substanţă semi-luminoasă, ce se deplasează plutind încet?— observă cum se schimbă culorile în ele. Aceia sunt norii de vibraţii de gândire, reprezentând gândirea reunită a mai multor oameni. Şi observă de asemeni cum fiecare corp de gândire trage spre sine mici fragmente de forme de gândire similare şi de energie. Vezi aici tendinţa forţelor gândirii de a atrage pe cele de acelaşi fel—cum, la fel ca proverbialele păsări de aceeaşi pană, fac împeună un stol— cum gândurile se întorc acasă, aducându-şi preitenii cu ele—cum fiecare om îşi creează propria sa atmosferă de gândire.

Vorbind de atmosfere, remarci că fiecare magazin de care trecem îşi are propria sa atmosferă de gândire? Dacă priveşti înăuntrul caselor de pe fiecare parte a străzii, vei vedea că este adevărat acelaşi lucru. Chiar strada însăşi îşi are propria sa atmosferă, creată de gândirea colectivă a celor ce o locuiesc şi o frecventează. Nu! Nu trece spre acea stradă lăturalnică—atmosfera sa astrală este prea deprimantă, iar culorile ei prea oribile şi dezgustătoare pentru tine chiar acum—ai putea să fii descurajat şi să te întorci la corpul tău fizic pentru uşurare!

Priveşte acele forme de gândire zburând în atmosferă! Ce varietate de forme şi culoare! Unele extrem de frumoase, majoritatea foarte neutre ca ton, şi ocazional una mai intensă, mai ardentă făcându-şi drum către limita zonei sale. Observă acele forme de gândire ca mici vârtejuri rotindu-se şi răsucindu-se, care sunt aruncate afară din acel sediu de firmă. Peste stradă, priveşte acel monstru ca o caracatiţă uriaşă de formă de gândire, cu tentaculele sale mari încercând să culeagă persoanele în trecere şi să le tragă în acel salon de dans sclipitor şi bar. Un monstru diavolesc pe care am face bine să îl distrugem, îndreaptă-ţi gândirea concentrată asupra sa, şi doreşte-ţi ca el să dispară—iată, aceasta este calea cea bună; priveşte cum se îmbolnăveşte şi suferă! însă din păcate, mai multe creaturi de acelaşi fel se vor ivi din acel loc.

Iată, doreşte-ţi să fii deasupra nivelului caselor—o poţi face cu uşurinţă, numai dacă realizezi că poţi—iată, te-am ajutat să reuşeşti de data aceasta, este foarte bine atunci când capeţi încredere. Totuşi, dacă îţi pierzi încrederea, şi devii temător, te vei rostogoli jos la pământ şi îţi vei răni corpul astral.

De la această înălţime priveşte jos în jurul tău. Vei vedea o mare mulţime de luminiţe ca nişte lumânări—fiecare reprezentând un suflet omenesc. Aici şi acolo vei vedea câteva lumini mult mai strălucitoare, iar în depărtare vei zări unele ce strălucesc pecum o scânteie electrică sclipitoare—acestea din urmă sunt simbolurile aurice ale unui suflet avansat. „Fie ca lumina să-ţi strălucească astfel!” Reţine radianţa ce izvorăşte din acea casă umilă de rugăciune religioasă, şi compară aceasta cu atmosfera aurică neplăcută a acelui edificiu de biserică magnific vizavi de aceasta—poţi să nu citeşti istoria spiritualităţii şi lipsa acesteia în cazurile unor asemenea biserici?

Însă aceste privelişti, chiar dacă sunt interesante, şi folositoare pentru a ilustra lecţiile predate, sau din manuale, sunt mult mai joase în rang decât cele pe care le vom considera în continuare.

Vino, ia-mă de mână! Vibraţiile noastre cresc. Vino!

 

Câteva sub-planuri inferioare

Acum, elevule, pătrundem în zona vibraţiilor sub-planurilor inferioare ale Astralului. Trebuie să fii pregătit să fii martor al unor privelişti neplăcute, însă nu-ţi fie teamă fiindcă nu te poate răni nimic aici, cât timp sunt lângă tine.

De-ai fi fost singur aici, fără cunoştinţe de auto-protejare, ai fi găsit experienţa foarte terifiantă. Dar, chiar şi astfel, cu toate că îţi lipsesc cunoştinţele superioare, dacă ai putea doar să menţii o stare mentală pozitivă, şi nega puterea locuitorilor Astralului de a-ţi dăuna, ai putea fi totuşi în siguranţă. O atitudine mentală fermă, şi impunerea propriei tale imunităţi va acţiona ca o barieră prin care aceste influenţe nu pot penetra, prima ta impresie este aceea că lumea materială este încă în jurul tău, cu toate peisajele sale deplin vizibile, însă, privind vei descoperi că pare a exista un anumit voal între scene şi planul pe care te-ai stabilit temporar. Acest voal, cu toate că este semi-transparent, totuşi pare a avea aparenţa distinctă a unei solidităţi trainice şi te trezeşti realizând instinctiv că el ar putea fi o barieră pentru trecerea entităţilor astrale înapoi către planul material.

Ne vom schimba acum vibraţiile, pentru moment, către cele ale unei subdiviziuni neplăcute al celui mai inferior sub-plan. Aceasta este subdiviziunea pe care vechii ocultişti obişnuiau să o numească „cimitirul Astralului”. Vom zăbovi în acest plan al vibraţiilor pentru moment, fiindcă el oferă o perspectivă morbidă, iar atmosfera sa este din cele mai deprimante. Acum, ţineţi-vă strâns după mine, şi rămâneţi aproape, căci veţi simţi nevoia instinctivă de protecţie. Privind în jurul vostru în toate părţile, veţi vedea ceea ce par a fi forme în dezintegrare ale fiinţelor omeneşti, şi chiar unele animale.

Aceste forme par a pluti în spaţiu. Ele par reale, şi totuşi, într-un fel, ireale. Realizaţi că ele nu sunt corpuri fizice, însă totuşi ele au un aspect mult prea apropiat corpurilor fizice pentru a fi plăcute.

Priviţi bine în jur, fiindcă ne vom schimba vibraţiile peste un moment.

Iată, am lăsat acea scenă în urma noastră! Dar înainte de a merge mai departe, ne vom opri o clipă şi considera ceea ce am observat mai înainte.

Aceste forme astrale în dezintegrare sunt ceea ce ocultiştii cunosc drept „învelişuri astrale”, învelişul astral este într-adevăr un corp astral, la fel cum şi corpul fizic înmormântat este un corp material. Deoarece, aşa cum vom vedea acum, sufletul fără corp părăseşte în final Astralul şi se mută către ceea ce ocultiştii cunosc ca planuri mentale sau spirituale ale existenţei, care sunt simbolizate de conceptul originar de „ceruri”, de care ne amintesc toate religiile. Când sufletul pleacă astfel, el lasă în urma sa corpul astral în care a locuit, pe când era în Astral. Acest corp astral, sau formă, apoi începe să se dezintegreze, şi în timp dispare cu totul, dizolvându-se în elementele sale primare. De-a lungul acestui proces, el locuieşte în această diviziune aparte a uneia din subdiviziunile inferioare ale celui mai de jos sub-plan al Astralului. Această diviziune aparte nu are alt scop, şi este separat şi distinct de alte subdiviziuni.

Este o mare diferenţă între învelişurile astrale ale diferitelor persoane, în ceea ce priveşte durata învelişurilor în acest loc aparte pentru dezintegrare. De exemplu, astralul unei persoane de înaltă spiritualitate şi idealuri se va dezintegra întradevăr foarte rapid, atomii săi având o atragere mică sau non-coezivă odată ce acesta este dispărut.

Dar, pe de altă parte, învelişul astral al unei persoane cu idealuri pământene şi tendinţe materialiste va rămâne laolaltă pentru o perioadă comparativ mai lungă, fiind mai puternică forţa atractivă generată pe când învelişul era ocupat de posesorul său.

Acele corpuri astrale sunt „moarte” şi nu au conştiinţă sau inteligenţă, şi, ca o regulă, nu pot fi nici măcar impulsionate să îşi facă apariţia, aşa cum pot fi cele din clasa de forme astrale cunoscută ca „spectre”, sau „umbre”, ce aparţin unei categorii uşor diferite, şi pe care le vom privi pentru un moment. Iată! Priviţi scena acum, înainte de a schimba din nou vibraţiile.

Instantaneul nostru asupra subdiviziunii Astralului în care locuiesc formele spectrale, nu a fost unul plăcut, însă este interesant deoarece el explică unele aspecte deosebite ale fenomenelor psihice sau oculte ce sunt deseori interpretate eronat. Aţi remarcat că în loc de a pluti în spaţiul astral, aşa cum au făcut învelişurile pe care le-am observat mai devreme, aceste spectre s-au comportat ca nişte fiinţe umane neguroase într-o condiţie de prostraţie sau de visare. Le-aţi văzut mergând în visare, fără o direcţie sau un scop—o privelişte ciudată, neplăcută.

Aceste spectre sunt de fapt învelişuri astrale pe care sufletele le-au părăsit, dar în care a rămas suficientă putere, izvorâtă din fosta vibraţie a gândirii şi voinţei posesorilor lor, pentru a le da aparenţa temporară de viaţă şi de acţiune. Această putere gradual se epuizează, iar învelişul se prăbuşeşte apoi în subdiviziunea pe care am observat-o puţin mai înapoi, între timp, el locuieşte în această subdiviziune aparte.

În cazul sufletului cu idealuri şi aspiraţii spirituale înalte, nu mai sunt practic vibraţii de gândire materialistă rămase pentru a „resuscita” corpul astral după ce sufletul s-a retras. Natura mai înaltă a acestuia a neutralizat aceste vibraţii inferioare, însă puternice. Dar în cazul sufletului ce reţine gânduri şi dorinţe materialiste, puterea este mult mai stranie, în ultima categorie, chiar şi după ce natura superioară a sufletului l-a tras pe acesta deasupra, dincolo de Astral, aceste vibraţii mentale inferioare pot persista forma astrală părăsită, şi astfel da acestuia aparenta de viaţă şi de activitate care, deşi falsă, poate manifesta o putere considerabilă pentru un timp.

Falsa putere a acestor forme spectrale scade constant, dar în unele cazuri persistă pentru o perioadă relativ lungă de timp. De regulă, puterea dispare în modul arătat, însă în anumite alte cazuri ea este folosită, aşa cum o scânteie se înteţeşte suflând asupra ei, cu ajutorul unui impuls psihic venit de la persoane trăind în planul material. Fac referire acum la puterea generată în „cercuri”, şi prin persoane cu abilităţi de medium, în planul nostru sau existenţă pe pământ. Puterea psihică astfel generată, asociată cu puternica atracţie mentală stabilită între persoane în viaţă pe pământ şi forma spectrală, o poate determina pe aceasta din urmă să se manifeste faţă de aceştia, fie prin materializarea mai mult sau mai puţin completă, fie prin manifestarea parţială prin organismul fizic al mediumului, respectiv mediumilor, prezenţi.

În astfel de situaţie, spectrul, reanimat şi „resuscitat” aparent la viaţă cu ajutorul puterilor psihice ale mediumului, sau a celor ce compun cercul psihic, va tenta să se manifeste prin vorbire, scriere de la sine, lovituri, sau în alt mod. Dar, în cel mai bun caz, eforturile sale vor fi slabe şi cu greşeli, iar persoanele martore la fenomene îşi vor aminti acestea cu vaga impresie că „era ceva în neregulă acolo”—ceva ce lipsea, în anumite cazuri, vibraţia mai vechilor amintiri va supravieţui sub forma spectrală, ce va facilita răspunsul la unele întrebări, şi de apelul la experienţe din trecut, însă chiar şi aşa, în aceste cazuri va rămâne o umbră de nerealism ce va marca observatorul atent.

Ţineţi minte, sunt multe alte forme de „întoarcere spirituală” parţială sau completă, însă o mare parte din ceea ce trec ca fenomene reale sunt de fapt doar manifestarea prezenţei acestor forme spectrale cu a căror natură reală am făcut cunoştinţă privind în regiunea în care se află.

Mai mult, aceste entităţi (dacă ele pot fi numite astfel) împrumută idei şi impresii din minţile mediumilor sau persoanelor din cerc, în adiţie la propriile lor amintiri înceţoşate, şi astfel devin pentru a doua oară reflecţii sau falsuri.

Aceste spectre nu au realmente un suflet. Sufletul ce a ocupat anterior forma a plecat într-un plan mai înalt, şi este în necunoştinţă despre activitatea învelişului său părăsit. Este jalnic să fii martor la cazuri unde aceste forme spectrale false sunt acceptate ca fiind sufletul plecat al persoanei, de către cei ce l-au iubit în viaţă. O lipsă de cunoaştere a ocultismului adevărat adesea permite greşeli deplorabile de acest fel. Adevăratul ocultist nu se înşeală niciodată în modul acesta. Aceste spectre nu sunt „suflete plecate” sau „spirite” mai mult decât ar fi corpul fizic resuscitat chiar persoana ce locuia odată în acest corp, deşi un curent electric l-ar putea face să-şi mişte muşchii şi să facă gesturi ca În viaţă. El rămâne un corp şi un înveliş abandonat—şi aceasta este exact ceea ce este forma spectrală, plus ecourile vibratorii remanente ale vechii sale vieţi mentale.

---

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:

---