Omraam Mikhael Aivanhov – Binah: Mama Implacabilă și Stabilitatea Interioară
Binah este prima sefiră de pe coloana stângă a Arborelui sefirotic, Stâlpul Rigorii, numit Boaz, care reprezintă principiul feminin în creație. Dumnezeu se manifestă aici sub numele Iehovah. El este Dumnezeu cel teribil care s-a revelat lui Moise. Tot Vechiul Testament e plin de furiile, amenințările și blestemele Sale care trebuiau să lovească oamenii până la a patra generație. Acestui foc devorant îi ofereau fără încetare Evreii sacrificii de animale pentru a-L calma; și Moise, la fel ca toți patriarhii și profeții, Îi adresa rugăciuni pentru a deturna pedepsele cu care El amenința poporul.
Vă veți întreba: “Dar cum acest Dumnezeu teribil putea fi o putere feminină?”
Pentru că această putere feminină este natura. Veți înțelege mai bine această idee dacă reflectați la ceea ce este natura cu adevărat: o mamă implacabilă. Natura a creat legi și dacă le călcați, sunteți pedepsiți într-un fel sau altul; și chiar, pe calea consecințelor, această pedeapsă va lovi copiii și nepoții voștri. Da, în realitate toate acestea sunt foarte ușor de înțeles. Să luăm un exemplu printre cele mai cunoscute: alcoolismul. Pentru a-și conserva sănătatea fizică și psihică, omul nu trebuie să bea mai mult de o cantitate limitată de alcool. Dacă depășește măsura, cunoașteți consecințele – e inutil să intru în detalii – și transmite descendenței sale o ereditate încărcată. Este la fel pentru alte excese, pentru alte călcări de legi.
Orice am face, oricare ar fi progresele științelor și tehnicilor medicale, dacă omul nu e rezonabil, dacă nu respectă anumite legi, într-un fel sau în altul el va suferi și îi va face și pe alții să sufere. Câți s-au indignat de cruditatea unui Dumnezeu care pedepsea nu numai pe cel ce încălca legea ci și descendența Sa! Ei bine, iată, acum e clar: acest Dumnezeu este natura, pentru că natura nu e în spatele lui Dumnezeu, nu e separată de Dumnezeu.
Dumnezeu este această mamă severă care pune limite copiilor Săi, pe care ei nu trebuie să le depășească. Dacă ei le depășesc, spunem că ea îi pedepsește. Dar nu îi pedepsește pe nedrept, pentru că ei sunt cei care au ieșit din incinta unde erau la adăpost și protejați, și ieșind, au creat condiții rele pentru ei și pentru cei care depindeau de ei.
Veți spune poate: “Dar această imagine a mamei pe care ne-o dați, nu e cea pe care o avem. Din contră, o mamă este iubitoare, indulgentă, etc., tatălui îi revine severitatea.” Nu ați observat lucrurile bine și nici nu ați reflectat destul.
Care e rolul mamei față de un copil mic?
Ea îl hrănește, desigur, dar ea îl învață ce e voie să facă și ce nu e voie să facă pentru a se dezvolta corect: ea îi dă reguli de nutriție, de igienă, de prudență; ea îi interzice anumite lucruri, îl reține, îl împiedică să se apropie de foc sau de apă, îi trage din mână chibriturile și obiectele tăietoare, îi ascunde bomboanele și dulceața, dacă copilul are tendința de a abuza. Câteodată ea îl lasă singur să facă ce vrea și îl supraveghează, și dacă cade sau își face rău, îi spune: “Vezi, nu mai fă asta, dacă nu îți vei face rău din nou.” Și când copilul e capricios și exagerează, ea îl pedepsește.
Acest rol al mamei față de copilul mic, este, pe un alt plan, cel al naturii vis-a-vis de ființa umană. Unii vor spune: “Dar eu, am văzut tați jucând acest rol în fața copilului, pentru că mamele…” Și eu am văzut, dar eu vă vorbesc de principii și nu de cazuri particulare. La nivelul principiilor, mama joacă în educația copilului rolul naturii. Iată cum trebuie înțeles rolul Mamei cosmice, care se manifestă în sefira Binah sub aspectul lui Iehovah.
Sefira Binah ne relevă misterele destinului pentru că ea ne învață despre legea cauzelor și consecințelor. Câți oameni se gândesc că existența lor e absurdă, că nu e nici o logică în evenimentele și destinul ființelor! Aceasta se întâmplă numai pentru că le lipsesc unele adevăruri pentru a vedea și pentru a înțelege. Aceste adevăruri sunt în Binah unde lucrează ierarhia îngerească a Aralim-ilor (Tronurile), pe care sfântul Ioan a văzut-o sub forma a douăzeci și patru de Bătrâni. Ei sunt numiți de asemenea Domni ai destinelor pentru că ei sunt cei care determină destinul fiecărei ființe după meritele sale, după viața pe care a dus-o în precedentele încarnări, iar decretele lor sunt executate de îngerii sefiroturilor următoare: îngeri din Hessed, Hachmalin-ii, aduc recompensele, iar îngerii din Gebourah, Serafim-ii, pedepsele.
Ce este destinul?
O formă arhetip și fiecare își trăiește existența după forma pe care o primește din partea destinului. Cei douăzeci și patru de bătrâni decid aceste forme. Ei reprezintă tribunalul divin care emite decrete privind formele destinelor, iar formele fizice pe care le vedem pe pământ sunt efectul îndepărtat a acestor forme decretate de sus. Se proiectează o formă dintre aceste forme arhetip asupra unei femei însărcinate, iar ea va trebui să lucreze plecând de la această formă. Odată formele decretate, totul s-a sfârșit, nimic nu le mai poate schimba, ele coboară în materie pentru a se realiza.
Pentru a putea schimba destinul, trebuie deci schimbate arhetipurile, dacă nu, nu e nimic de făcut. Puteți să mergeți să consultați astrologi pentru a vă lua precauții și a scăpa încercărilor și dificultăților, e degeaba, totul este prevăzut, pentru ca “ce e scris” să se întâmple. Pentru a schimba decretele, ar trebui să puteți să atingeți regiunile de deasupra lui Binah, adică deasupra destinului, regiunile lui Hohmah și Kether. E posibil, au existat ființe excepționale a căror virtuți le-au scutit de legile destinului. Dar ce muncă au depus pentru a reuși! Pentru noi, singurul mijloc de a ne pune în acord cu Domnii destinului este de a accepta decretele lor cu umilință și dragoste, știind că sunt drepte, pentru că sunt consecința încarnărilor noastre precedente. Cel mai înțelept este de a considera dificultățile și încercările acestei existențe ca și probleme de rezolvat, știind că reprezintă pentru noi cel mai bun mijloc de a evolua.
Caracterul inflexibil a lui Binah se regăsește în simbolismul lui Saturn care e reprezentat ca un bătrân, sau câteodată ca un schelet, înarmat cu o seceră. Secera lui Saturn este timpul care distruge tot, iar scheletul este eternitatea care rezistă timpului. Saturn reprezintă deci cele două aspecte. Deasupra cărnii, adică a lumii aparențelor, pe care timpul (secera) nu încetează să o distrugă, găsim scheletul indestructibil: eternitatea. Dar de câte reflecții, meditații, este nevoie pentru a ajunge la această înțelegere a lucrurilor care permite trecerea de la timp la eternitate!
Saturn vorbește puțin și ascultă mult, pentru că a știi să asculți merge cu înțelegerea. Și de altfel, acesta este sensul cuvântului “a înțelege”. Cel ce știe să audă este pe calea înțelegerii. Putem spune că ascultarea este înțelegerea a ceea ce auzim. Calitatea lui Saturn este de a știi să audă, nu numai să asculte ceea ce ne spun înțelepții sau zgomotele naturii, ci să perceapă ceva în plus: vocea interioară. În acel moment, tot ceea ce este mai subtil, tot ceea ce vine din profunzimea ființei, vocea lui Dumnezeu, vocea liniștii, cum se spune, ajunge până la noi. Iată de ce adevăraților Saturnieni le place să se îndepărteze de zgomot pentru a merge în locuri solitare, să asculte vocea liniștii, aceea care le permite să fie scutiți de legea timpului pentru a intra în eternitate.
Chiar și celor care au îmbrățișat viața spirituală le e greu să ajungă la un nivel de conștiință superior și mai ales să se mențină. Într-o zi obțin o victorie, în alta se lasă în voia lor… E aproape imposibil să ajungă la ceva stabil, definitiv. Stabilitatea e culmea Inițierii, momentul în care discipolul poate spune în fine, ca și hierofantul Egiptului antic: “Sunt stabil, fiu de stabil, conceput și născut în teritoriul stabilității.” Teritoriul stabilității este Binah, regiunea celor douăzeci și patru de Bătrâni.
În ce constă stabilitatea?
În a nu mai fi zdruncinat de rău. Și pentru a nu mai fi zdruncinat de rău, trebuie să-i scăpați ridicându-vă până în regiunile unde el nu mai poate să aibă priză. Veți spune: “Dar aceste regiuni există?” Da, ele există, ele există în voi înșivă, cum există și în univers. Numai că, încă nu v-ați dat seama de aceasta pentru că nu aveți obișnuința de a vă observa. Nu ați fost surprinși să constatați că anumite evenimente care, la un moment dat, vă întristează, vă descurajează, în alte circumstanțe, nu vă mai ating? De ce? V-ați pierdut sensibilitatea? Nu, dar ați reușit să vă ridicați până la un nivel de conștiință unde ele nu vă mai ating. Este deci proba că există regiuni în om unde răul nu mai are priză.
În Kabbala e spus că șarpele poate urca până la unele sefiroturi, dar el nu poate atinge niciodată regiunea formată din cele trei sefire Kether, Hohmah și Binah. Și pentru că noi suntem creați după imaginea universului, există deci și în noi o regiune unde răul nu mai găsește condiții favorabile de existență. În regiunile sublime ale ființei noastre și ale universului, domnește o astfel de lumină, o astfel de intensitate a vibrațiilor, încât tot ceea ce nu este în armonie cu această puritate, cu această lumină, e dezagregat. Răul nu are nici un drept de existență în regiunile sublime, e respins; el nu poate exista decât în regiunile inferioare, unde se plimbă, face ravagii și îi face pe oameni nefericiți: pentru că în straturile inferioare ale materiei, toate condițiile îi sunt favorabile. Deci, după regiunea unde vă aflați, sunteți atinși sau nu de rău. Iată ce ne învață Inițierea. Iisus a explicat acest lucru într-o altă manieră, când a spus: “Construiți-vă casa voastră pe piatră.” Piatra simbolizează această regiune interioară pe care filozofia hindusă o numește planul cauzal și care se situează deasupra planurilor astral și mental, adică deasupra gândurilor și sentimentelor ordinare.
Cei Douăzeci și patru de Bătrâni ai Apocalipsei de care vorbește Sfântul Ioan (“Am văzut douăzeci și patru de tronuri și pe aceste tronuri douăzeci și patru de Bătrâni așezați, îmbrăcați în veșminte albe”) sunt instalați pe pietre pe care nimic nu le poate zdruncina. Stabilitatea este esența lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este prin esență neschimbător, neschimbat în dragostea, înțelepciunea și puterea Sa.
Dacă vreți să vă apropiați de această stabilitate a celor Douăzeci și patru de Bătrâni, nu abandonați niciodată idealul vostru înalt. Odată ce v-ați decis să mergeți pe drumul luminii, orice s-ar întâmpla, păstrați tot timpul această orientare. Pentru tot restul vă puteți schimba, dar nu abandonați orientarea voastră divină. Să înțelegeți bine aceasta: stabilitatea nu semnifică imobilitatea. Dacă întâlniți un Maestru adevărat, nu-l veți vedea încremenit ca un idol, așteptând să-i sărutăm mâinile sau picioarele. Din contră, el se deplasează, chiar mai mult ca alții, pentru a-i vizita pe cei ce au nevoie de el, pentru a-i instrui, a-i vindeca. El rămâne stabil în interior, în convingerile lui, și nimeni nu poate să-l seducă prin bogății sau onoruri.
A fi stabil, înseamnă a fi fidel angajamentelor tale și a-ți urma drumul orice s-ar întâmpla. Aceasta e dificil, mai dificil decât de a fi drăguț, serviabil, iubitor, generos, curajos. Când suntem bine dispuși, ne dăm cuvântul, facem promisiuni, dar câteva zile după aceea ne găsim într-o altă stare de spirit, în care nici nu ne mai aducem aminte ce am promis. Ei bine, nu așa vom obține accesul la adevărata putere a regiunii Binah.
Adevărul este că oamenilor nu le place să li se vorbească de fidelitate, stabilitate. Oh, cât e de greu, oh, cât e de dificil! Ei bine, să știți că acest fel de a gândi va face aceste virtuți încă mai greu și dificil de realizat. De voi depinde să aveți o anumită calitate. De ce? Pentru că voi sunteți cei care, neiubind un anumit lucru, nu îl atrageți. Nu vă place să fiți fidel, vă place schimbarea, atunci cum vreți ca stabilitatea să vină să se instaleze în voi? Când analizez, constat că oamenii sunt cei care resping o virtute sau alta: pentru că nu o iubesc. Pentru a atrage un lucru, trebuie să-l iubim! Iată aspectul magic. Înainte de a încerca să obțineți ceva, încercați la început să-l iubiți, altfel orice ați face nu-l veți obține. E esențial de a cunoaște această lege. Deci, încercați să iubiți stabilitatea. Încercați să deveniți mai fideli față de idealul vostru, nu trișați niciodată, sub nici un pretext, dacă nu, veți pierde încrederea tuturor marilor Spirite care vă observă. Ele nu vă vor mai stima, nu vă vor mai aprecia, ele nu vă vor mai susține. Și odată lăsați să vă bazați numai pe propriile resurse, nu veți mai putea realiza mare lucru. Putem iubi schimbarea, nu e interzis să-ți schimbi activitatea, dar nu trebuie niciodată să vă schimbați direcția, nu trebuie să vă abandonați idealul vostru înalt. Putem fi pentru diversitatea exterioară, dar trebuie să menținem unitatea interioară.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
