Allan Kardec – Descoperă Adevărata Influență a Spiritelor: Ghizi Nevăzuți, Obstacole și Puterea Liberului Tău Arbitru
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Văd Spiritele tot ceea ce facem? „Firește, din moment ce sunt permanent în preajma voastră, însă fiecare Spirit nu vede decât lucrurile de care îi este atrasă atenția; căci ea nu-i este reținută de lucrurile ce-i sunt indiferente.” Pot Spiritele să cunoască cele mai tainice gânduri ale noastre? „Adesea, ele cunosc chiar și ceea ce voi ați dori să ascundeți de voi înșivă – nici fapte, nici gânduri nu le pot fi tăinuite.” Dacă ne luăm după cele spuse, ar părea că este mai ușor să ascunzi un lucru unei persoane în viață, decât o putem face aceleiași persoane după moartea sa? „Fără îndoială, și atunci când vă credeți foarte ascunși, aveți adeseori alături de voi o mulțime de Spirite care vă observă.”
Ce gândesc despre noi Spiritele care sunt împrejurul nostru și ne observă? „Depinde. Spiritele nebunatice râd de micile necazuri ce vi le fac și își bat joc de enervările voastre. Spiritele serioase vă compătimesc pentru defectele voastre și se străduiesc să vă ajute.”
Influența ocultă a Spiritelor asupra gândurilor și acțiunilor noastre
Influențează Spiritele gândurile și acțiunile noastre? „Din acest punct de vedere, influența lor este mai mare decât credeți, căci foarte adesea ele sunt cele ce vă conduc.”
Avem gânduri ce ne sunt proprii și altele ce ne sunt sugerate? „Sufletul vostru este un Spirit care gândește; nu ignorați că mai multe gânduri vă vin în același timp despre același subiect, și adesea chiar contrarii unele cu altele. Ei bine, sunt întotdeauna de-ale voastre și de-ale noastre; aceasta vă pune în îndoială, deoarece aveți două idei ce se combat.”
Cum putem să distingem gândurile proprii de cele sugerate? „Atunci când un gând este sugerat, este ca o voce ce vă vorbește. Gândurile proprii sunt în general cele ale primului imbold. De altfel, nu există un mare interes pentru voi în această distincție, și adesea este util să nu o știți: omul acționează mai liber; dacă se decide pentru bine, o face mai bucuros; dacă o ia pe drumul greșit, nu are decât mai multă responsabilitate.”
La oamenii deosebiți și la cei de geniu ideile apar întotdeauna din propria lor substanță? „Câteodată ideile provin de la propriul Spirit, dar adesea le sunt sugerate de alte Spirite, care îi consideră capabili să le înțeleagă și demni de a le fi transmise. Când nu le găsese în ei, fac apel la inspirație; este o evocare făcută fără a bănui.” Dacă ar fi fost util ca noi să putem distinge cu claritate gândurile proprii de cele ce ne sunt sugerate, Dumnezeu ne-ar fi dat și această posibilitate, așa cum ne dă posibilitatea de a distinge ziua de noapte. Când un lucru este nedeslușit, trebuie să rămână astfel pentru binele general.”
Se spune uneori că primul imbold este întotdeauna bun; este exact? „Poate fi bun sau rău în raport cu natura Spiritului încarnat. Este întotdeauna bun la cel ce ascultă de inspirațiile potrivite.”
Cum distingem dacă un gând sugerat vine de la un spirit bun sau de la unul rău? „Învățați acest lucru! Spiritele bune nu îndeamnă decât la bine; voi trebuie să-l distingeți.”
În ce scop Spiritele imperfecte ne împing la rău? „Pentru a vă face să suferiți ca și ele.” Diminuează aceasta suferințele lor? „Nu, dar vederea unor ființe mai fericite le provoacă invidia.” Ce fel de suferințe vor să ne facă să resimțim? „Cele ce rezultă din apartenența la un ordin inferior și îndepărtat de Dumnezeu.”
De ce permite Dumnezeu ca spiritele să ne îndemne la rău? „Spiritele imperfecte sunt instrumente destinate să probeze credința și constanța oamenilor în bine. Tu, fiind Spirit, trebuie să progresezi în știința infinitului, de aceea treci prin probele răului pentru a ajunge la bine. Misiunea noastră este de a te pune pe drumul cel bun, și când influențele negative acționează asupra ta, o fac pentru că tu le chemi prin dorința de rău, căci spiritele inferioare îți vin în ajutor la rău când ai dorința de a-l comite; nu te pot ajuta la rău decât dacă tu vrei răul. Dacă ești predispus la păcat, vei avea o sumedenie de spirite care îți vor întreține acest gând, dar vei avea deopotrivă spirite ce-și vor da silința să te influențeze în bine, ceea ce face să se echilibreze balanța și te lasă liber să alegi.” Astfel Dumnezeu lasă conștiinței noastre alegerea drumului pe care trebuie să-l urmăm, și libertatea de a ceda uneia sau alteia dintre influențele contrare ce se exercită asupra noastră.
Credeți că e cu putință să ne eliberăm de influența Spiritelor care ne împing la rău? „Da, căci spiritele se atașează doar de cei care le solicită prin dorințele lor sau le atrag prin gândurile lor.” Spiritele a căror influență este respinsă prin voință renunță la tentativele lor? „Ce vrei să facă? Când nu mai este nimic de făcut, ele cedează locul; totuși, pândesc momentul favorabil, așa cum pisica pândește șoarecii.”
Prin ce mijloc se poate neutraliza influența Spiritelor rele? „Făcând bine și având încredere deplină în Dumnezeu, respingeți influența Spiritelor inferioare și distrugeți stăpânirea sub care voiau să vă ia. Păziți-vă să ascultați sugestiile Spiritelor care suscită în voi gânduri rele, care insuflă discordia între voi, și care stârnesc în voi toate pasiunile rele. Desfideți mai ales pe cele care vă exaltă orgoliul, căci vă prind prin slăbiciunea voastră. Iată de ce Isus vă face să spuneți în rugăciune: „Doamne! nu ne lăsa să cădem în ispită, și scapă-ne de rău.” Spiritele care caută să ne îndemne la rău, punându-ne astfel la încercare încrederea fermă în bine, au primit misiunea de a o face, și dacă este o misiune pe care o îndeplinesc au responsabilitatea ei? „Nici un Spirit nu primește misiunea de a face rău; când îl face, e din proprie voință și, ca urmare, îi suportă consecințele. Dumnezeu poate să-l lase să facă rău doar pentru a vă pune la încercare, dar nu i-o impune, și vă revine vouă sarcina de a-l respinge.”
Atunci când încercăm un sentiment de angoasă, de anxietate ce nu poate fi definit sau de satisfacție interioară fără cauză cunoscută, acestea țin numai de o dispoziție fizică? „Aproape întotdeauna țin de comunicările pe care le aveți în necunoștință de cauză cu spiritele, sau pe care le-ați avut cu ele în timpul somnului.”
Spiritele care vor să ne împingă la rău nu fac decât să profite de circumstanțe în care ne găsim, sau pot face să se nască aceste circumstanțe? „Ele profită de circumstanțe, dar adesea le provoacă împingându-vă în inconștiența voastră spre obiectul poftei voastre. Astfel, de exemplu, un om găsește în drumul său o sumă de bani: să nu crezi că Spiritele au dus banii în acel loc, dar ele pot da omului gândul de a se îndrepta în această parte, și atunci îi este sugerat gândul de a-i lua, în timp ce altele îi sugerează gândul de a restitui banii persoanei căreia îi aparțin. La fel este și cu toate celelalte tentații.”
Posedații
Un Spirit poate îmbrăca momentan învelișul unei persoane vii, adică poate intra într-un corp animat și poate acționa în locul celui care se află încarnat? „Spiritul nu intră într-un corp așa cum intri într-o casă; el se asimilează cu un Spirit încarnat ce are aceleași defecte și aceleași calități pentru a acționa unitar; însă întotdeauna Spiritul încarnat este cel ce acționează după cum dorește asupra materiei în care este îmbrăcat. Un Spirit rătăcitor nu se poate substitui celui încarnat, căci Spiritul și corpul sunt legate până la timpul fixat ca limită pentru existența materială.”
Dacă nu există posesiune propriu-zisă, adică coabitare a două Spirite în același corp, sufletul se poate găsi într-o dependență de un alt Spirit, astfel încât să fie subjugat sau posedat, iar voința sa să fie paralizată? „Da, și acestea sunt cazurile de adevărați posedați; dar află că această dominație nu se face fără participarea celui ce o suportă, fie datorită slăbiciunii sale, fie prin dorința sa. Adesea au fost luați drept posedați epilepticii sau nebunii ce aveau mai multă nevoie de medic decât de descântec.” Cuvântul posedat, în accepțiunea sa obișnuită, presupune existența demonilor, adică a unei categorii de entități de natură rea, și coabitarea uneia dintre aceste entități cu sufletul în corpul unui individ. Din moment ce nu există demoni în acest sens, și două Spirite nu pot locui simultan același corp, nu există posedați conform ideii atașate acestui cuvânt. Prin cuvântul posedat nu trebuie să se înțeleagă decât dependența absolută în care se poate găsi sufletul în privința Spiritului imperfect care îl subjugă.
Pot fi alungate Spiritele rele și se poate scăpa de dominația lor? „Când există voință fermă, întotdeauna se poate scutura un jug.” Se poate întâmpla ca fascinația exercitată de Spiritele rele să fie în așa fel încât persoana subjugată să nu o observe. Atunci, o terță persoană poate să facă ceva pentru a înlătura robia, și în acest caz, ce condiție trebuie să îndeplinească? „Dacă este un om de bine, voința sa îl poate ajuta solicitând concursul Spiritelor bune, căci cu cât este mai mult om de bine, cu atât are putere asupra Spiritelor imperfecte spre a le îndepărta și asupra celor bune pentru a le atrage. Totuși, ar fi neputincios dacă cel care este subjugat nu ar consimți la aceasta; există oameni care se situează într-o dependență ce le flatează gusturile și dorințele. În toate cazurile, cel a cărui inimă nu este curată nu poate avea nici o influență; Spiritele bune îl disprețuiesc, și cele rele nu-l cred.”
Formulele de descântec au o oarecare eficacitate asupra Spiritelor rele? „Nicidecum; când aceste Spirite văd pe cineva că ia lucrul în serios, își bat joc de el și nu-l lasă.”
Există persoane animate de bune intenții și care nu sunt mai puțin obsedate; care este cel mai bun mijloc de a te elibera de spiritele ce te obsedează? „Să le obosești răbdarea, să nu ții deloc cont de sugestiile lor, să le arăți că-și pierd vremea: atunci când văd că nu au nimic de făcut, pleacă.”
Este rugăciunea un mijloc eficace pentru a te vindeca de obsesie? „Rugăciunea este un puternic ajutor întru totul; dar credeți-mă bine că nu este suficient să murmuri câteva cuvinte pentru a obține ceea ce dorești. Dumnezeu îi ajută pe cei care acționează, nicidecum pe cei ce se mulțumesc să ceară. Trebuie deci ca obsedatul să facă la rândul său ceea ce este necesar pentru a distruge în el însuși cauza ce atrage Spiritele rele.”
Ce trebuie să gândim în privința izgonirii demonilor despre care se vorbește în Evanghelie? „Depinde de interpretare. Dacă denumiți demon un Spirit rău care subjugă un individ, atunci când influența sa va fi distrusă, el va fi cu adevărat izgonit. Dacă atribuiți o boală demonului, atunci când veți vindeca boala, veți spune că ați alungat demonul. Un lucru poate fi adevărat sau fals după sensul atașat cuvintelor. Cele mai mari adevăruri pot părea absurde atunci când nu privești decât la formă, și când se ia alegoria drept realitate. Înțelegeți bine acest lucru și rețineți-l: are o aplicare generală.”
Convulsionarii
Spiritele au vreun rol în fenomenele ce se produc la indivizii cunoscuți sub numele de convulsionarii? „Da, una foarte mare, așa cum magnetismul le este prima sursă; dar șarlatanismul a exploatat adesea și a exagerat aceste efecte, ceea ce le-a făcut să cadă în ridicol.” De ce natură sunt în general Spiritele care conlucrează la acest fel de fenomene? „Puțin elevate; credeți că Spiritele superioare se amuză de asemenea lucruri?”
Cum se poate dezvolta în mod subit la o întreagă populație starea anormală a convulsionarilor și a celor în criză? „Efect simpatic; dispozițiile morale se transmit foarte ușor în anumite cazuri; nu sunteți atât de străini de efectele magnetice pentru a nu înțelege aceasta, precum și participarea pe care anumite Spirite trebuie să o aibă prin simpatie față de cei care le provoacă.” Printre facultățile bizare ce se pot remarca la convulsionari, se recunosc fără greutate cele din care somnambulismul și magnetismul oferă numeroase exemple: acestea sunt, printre altele, insensibilitatea fizică, cunoașterea gândului, transmiterea simpatică a durerii etc. Nu se poate pune deci la îndoială că acești oameni nu sunt într-un fel de somnambulism treaz, provocat de influența exercitată de unii asupra altora. Ei sunt în același timp magnetizatori și magnetizați.
Care este cauza insensibilității fizice ce se remarcă fie la anumiți convulsionari, fie la indivizii supuși celor mai atroce torturilor? „La unii este un efect în exclusivitate magnetic ce acționează asupra sistemului nervos în același mod ca anumite substanțe. La alții, exaltarea gândirii slăbește sensibilitatea deoarece viața pare să se fi retras din corp pentru a se duce în Spirit. Nu știi că atunci când Spiritul este preocupat foarte mult de un lucru, corpul nu simte, nu vede și nu aude nimic?”
Exaltarea fanatică și entuziasmul oferă adesea, în suplicii, exemplul unui calm și al unui sânge-rece, care nu ar ști să domine o durere ascuțită, dacă nu s-ar admite că sensibilitatea este neutralizată printr-un fel de efect anestezic. Se știe că în focul luptei nu se percepe adesea o rană gravă, în timp ce, în circumstanțe obișnuite, o zgârietură te face să tresari.
De vreme ce aceste fenomene depind de o cauză fizică și de acțiunea anumitor Spirite, se poate pune întrebarea cum au putut fi ele făcute să depindă de o autoritate ce le face să înceteze în anumite cazuri. Raționamentul este foarte simplu. Acțiunea Spiritelor nu este aici decât secundară; ele nu fac decât să profite de o dispoziție naturală. Autoritatea nu a suprimat această dispoziție, ci cauza care o întreține și o exaltă; din activă, ea o făcut-o latentă, și a avut dreptate să acționeze astfel, deoarece ar fi rezultat un abuz. Se știe de altfel, că această intervenție este neputincioasă atunci când acțiunea Spiritelor este directă și spontană.
Afecțiunea Spiritelor pentru anumite persoane
Spiritele manifestă oare preferințe pentru anumite persoane? „Spiritele bune simpatizează cu oamenii de bine sau susceptibili de a se îmbunătăți; Spiritele inferioare cu oamenii vicioși sau care pot deveni; de aici atașamentul lor, urmat de similitudinea senzațiilor.”
Afecțiunea Spiritelor pentru anumite persoane este în exclusivitate morală? „Afecțiunea adevărată nu are nimic carnal; dar când un Spirit se atașează de o persoană nu o face întotdeauna prin afecțiune, căci în ea poate fi amestecată și o amintire a pasiunilor umane.”
Se interesează Spiritele de necazurile sau de prosperitatea noastră? Cele ce ne vor binele se mâhnesc pentru relele suportate de noi în timpul vieții? „Spiritele bune fac atât bine pe cât e posibil și sunt fericite de toate bucuriile voastre. Se întristează de relele voastre, atunci când nu le suportați cu resemnare, deoarece aceste rele sunt fără rezultat pentru voi; căci voi sunteți precum bolnavul care respinge băutura amară ce trebuie să-l vindece.”
Pentru ce fel de rău se întristează Spiritele cel mai mult pentru noi – pentru răul fizic sau pentru cel moral? „Pentru egoismul și insensibilitatea inimii voastre: de aici derivă totul. Ele își râd de toate aceste rele imaginare care dau naștere orgoliului și ambiției; se bucură de cele care au ca efect scurtarea perioadei voastre de încercare.” Spiritele, știind că viața corporală nu este decât tranzitorie și că frământările ce o însoțesc nu sunt decât mijloacele de a ajunge la o stare mai bună, se întristează mai mult pentru noi datorită cauzelor morale ce ne îndepărtează de aceasta decât datorită relelor fizice care sunt trecătoare.
Spiritele au puțină grijă de necazurile ce nu afectează decât ideile noastre mondene, așa cum noi înșine facem cu supărările puerile din copilărie. Spiritul, văzând în mâhnirile vieții un mijloc de avansare pentru noi, le consideră ca pe niște crize momentane ce trebuie să salveze bolnavul. El compătimește suferințele noastre așa cum noi compătimim pe cele ale unui prieten; dar văzând lucrurile dintr-un punct de vedere mai just, le apreciază altfel decât noi, și în timp ce Spiritele bune ne descoperă curajul în interesul viitorului nostru, altele ne incită la disperare pentru a ni-l compromite.
Părinții și prietenii noștri care au trecut în cealaltă viață au pentru noi mai multă simpatie decât Spiritele ce ne sunt străine? „Fără îndoială, și adesea ei vă protejează ca spirite, după cât le stă în puteri.” Sunt ei sensibili la dragostea ce le-o păstrăm? „Foarte sensibili; ei îi uită pe cei care îi dau uitării.”
Îngeri păzitori, Spirite protectoare, familiale sau simpatice
Există spirite care se atașează de un individ în mod deosebit pentru a-l proteja? „Da, fratele spiritual; ceea ce voi numiți Spiritul sau geniul bun.”
Ce trebuie să se înțeleagă prin înger păzitor? „Spiritul protector de un ordin elevat.” Care este misiunea Spiritului protector? „Aceea a unui părinte față de copiii săi: de a-și conduce protejatul pe drumul cel bun, de a-l ajuta prin sfaturile sale, de a-l consola în durerile sale, de a-i susține curajul în încercările vieții.”
Este Spiritul protector atașat de individ încă de la nașterea sa? „De la naștere până la moarte, și adesea îl urmează după moarte în viața spiritistă, și chiar în mai multe existențe corporale, căci aceste existențe sunt doar etape foarte scurte în raport cu viața Spiritului.”
Misiunea Spiritului protector este voluntară sau obligatorie? „Spiritul este obligat să vegheze asupra voastră deoarece a acceptat această sarcină; însă lui îi aparține alegerea ființelor care-i sunt simpatice. Pentru unele spirite este o plăcere, pentru altele o sarcină sau o datorie.” Ataşându-se de o persoană, Spiritul renunță să protejeze alți indivizi? „Nu, dar o face mai puțin exclusiv.” Este Spiritul protector total atașat ființei încredințate spre pază? „Se întâmplă adesea că anumite Spirite își părăsesc starea pentru a îndeplini diferite misiuni; însă atunci se face schimbul.” Spiritul protector își abandonează câteodată protejatul când acesta este refractar la sfaturile sale? „Se îndepărtează atunci când vede că sfaturile sale sunt inutile și când voința protejatului de a se supune influenței Spiritelor inferioare este mai puternică. Dar nu îl abandonează în totalitate și întotdeauna este gata să-l asculte; omul este deci cel ce închide urechile. Spiritul revine de îndată ce este chemat.” „Există o doctrină ce ar trebui să-i convertească și pe cei mai increduli prin farmecul și blândețea ei: cea a îngerilor păzitori. Să gândești că ai întotdeauna aproape de tine ființe care îți sunt superioare, care sunt întotdeauna acolo pentru a te sfătui, a te susține, pentru a te ajuta să urci muntele aspru al binelui, care sunt prieteni mai siguri și mai devotați decât cele mai strânse legături ce se pot stabili pe acest pământ, nu este aceasta o idee foarte consolatoare? Aceste ființe sunt acolo din voința lui Dumnezeu; el este cel ce le-a așezat aproape de voi, ele sunt acolo din dragoste față de el, și ele îndeplinesc foarte aproape de voi o frumoasă, dar grea misiune. Da, în orice loc v-ați afla, el va fi cu voi: închisorile, spitalele, locurile de desfrâu, singurătatea, nimic nu vă separă de acest prieten pe care nu-l puteți vedea, dar de la care sufletul vostru simte cele mai plăcute impulsuri și-i înțelege sfaturile înțelepte.” „Cum de nu cunoașteți mai bine acest adevăr? Acest prieten vă va ajuta în momentele de criză, vă va salva de spiritele rele! Dar în marea zi, acest înger de bine vă va grăi: «Nu ți-am spus acest lucru, și tu nu l-ai făcut? Nu ți-am arătat prăpastia, și tu te-ai grăbit spre ea? Nu te-am făcut să auzi în conștiința ta glasul adevărului, și tu nu ai urmat decât sfaturile minciunii?» Ah! întrebați-i pe îngerii voștri păzitori; stabiliți între ei și voi această tandră intimitate ce domnește între cei mai buni prieteni. Nu vă gândiți să le ascundeți nimic, căci ei sunt ochiul lui Dumnezeu, și nu-i puteți înșela. Reflectați la viitor; căutați să avansați în această viață, și încercările vă vor fi mai scurte, existențele voastre mai fericite. Haideți, oameni, curaj! Alungați departe de voi, o dată pentru totdeauna, prejudecățile și intențiile ascunse; intrați pe noua cale ce se deschide în fața voastră! Înaintați! Înaintați! Aveți călăuze, urmați-le: țelul nu vă poate scăpa, căci acest țel este Dumnezeu însuși.” „Celor ce vor gândi că este imposibil unor Spirite cu adevărat elevate să se supună unei sarcini atât de laborioase și de fiecare clipă, le vom spune că vom influența sufletele voastre chiar dacă ar fi împrăștiate în milioane de locuri. Pentru noi spațiul nu înseamnă nimic, și trăind cu totul într-o altă lume, Spiritele noastre păstrează legătura cu al vostru. Ne bucurăm de calități la care voi nici nu gândiți, dar fiți siguri că Dumnezeu nu ne-a impus o sarcină mai presus de forțele noastre, și că el nu v-a abandonat pe pământ fără prieteni și fără susținători. Fiecare înger păzitor are protejatul său asupra căruia veghează, așa cum un tată veghează asupra copilului său, și este fericit când îl vede pe drumul cel bun; el se întristează atunci când sfaturile sale nu sunt luate în seamă.” „Nu vă temeți că ne obosiți cu întrebările voastre; din contră, fiți întotdeauna în legătură cu noi; veți fi mai puternici și mai fericiți. În asta constă aceste comunicări ale fiecărui om cu Spiritul său familiar care-i fac pe toți oamenii mediumi, mediumi ignorați astăzi, dar care se vor manifesta mai târziu și se vor revărsa ca un ocean fără margini pentru a respinge incredulitatea și ignoranța. Oameni instruiți, instruiți-i și pe alții; oameni de talent, ridicați-i pe frații voștri. Nici nu știți ce operă împliniți astfel; este cea a lui Christos, cea pe care Dumnezeu v-a impus-o. De ce Dumnezeu v-a dat inteligența și cunoașterea, dacă nu pentru a le împărți cu frații voștri, pentru a-i face să avanseze pe calea binelui și a fericirii eterne?”
Doctrina cu privire la îngerii păzitori veghind asupra protejaților lor în ciuda distanței ce separă lumile, nu are în ea nimic surprinzător. Din contră, ea este măreață și sublimă. Nu vedem pe pământ un tată veghindu-și copilul, la orice depărtare s-ar afla, și ajutându-l cu sfaturile sale prin corespondență? Ce ar fi deci de mirare că spiritele pot conduce pe cei luați sub protecția lor, dintr-o lume în alta, de vreme ce pentru ele distanța care separă lumile este mai mică decât cea care, pe pământ separă continentele? Nu au ele în plus fluidul universal ce leagă toate lumile făcându-le solidare – vehicul uriaș pentru transmiterea gândurilor, așa cum aerul este pentru noi vehiculul transmisiei sunetului?
Spiritul care își abandonează protejatul nemaifacându-i bine, îi poate face rău? „Spiritele bune nu fac niciodată rău; le lasă să facă pe cele care le iau locul; atunci voi acuzați soarta de nenorocirile care vă copleșesc, în timp ce de fapt este doar vina voastră.”
Spiritul protector își poate lăsa protejatul la discreția unui spirit ce i-ar putea dori răul? „Există o unire a Spiritelor rele pentru a neutraliza acțiunea celor bune; dar dacă protejatul dorește, se va întoarce cu orice preț la Spiritul său bun. Spiritul bun găsește poate bunăvoința de a ajuta în altă parte, va profita de aceasta așteptându-și întoarcerea alături de protejatul său.”
Când Spiritul protector își lasă protejatul să se rătăcească în viață, este o neputință din partea sa să lupte împotriva altor Spirite răuvoitoare? „Nu datorită neputinței, ci pentru că nu vrea; protejatul său iese din încercări mai întărit și mai instruit; Spiritul îl asistă cu sfaturile sale prin gândurile bune sugerate, dar care, din păcate, nu sunt întotdeauna ascultate. Ceea ce dă putere Spiritelor rele sunt numai orgoliul, slăbiciunea și nepăsarea omului; puterea lor asupra voastră vine din aceea că voi nu le opuneți rezistență.”
Este Spiritul protector în permanență alături de protejatul său? Nu există vreo circumstanță când, fără a-l abandona, îl pierde din vedere? „Există circumstanțe când prezența Spiritului protector lângă protejatul său nu este necesară.”
Vine un moment când spiritul nu mai are nevoie de un înger păzitor? „Da, când a ajuns în starea de a se putea conduce singur, așa cum sosește un moment când școlarul nu mai are nevoie de dascăl; dar nu se întâmplă pe pământul vostru.”
De ce acțiunea Spiritelor asupra existenței noastre este ocultă, și de ce, atunci când ne protejează, nu o fac într-un mod vizibil? „Dacă ați conta pe sprijinul lor, nu ați mai acționa prin voi înșivă, și Spiritul vostru nu ar progresa. Pentru ca spiritul vostru să poată avansa, el are nevoie de experiență și trebuie adesea să o obțină pe speze proprii. El trebuie să acționeze prin propriile puteri altfel ar fi ca un copil ce nu este lăsat să meargă singur. Acțiunea Spiritelor care vă vor binele este întotdeauna reglată în așa fel încât să vă lase liberul arbitru, căci, dacă nu ați avea responsabilitate, nu ați avansa pe drumul care trebuie să vă conducă la Dumnezeu. Omul, nevăzându-și sprijinul, se bazează pe propriile forțe; ghidul său, totuși, veghează asupra lui și, din când în când, îl atenționează asupra pericolului.”
Spiritul protector care reușește să-și îndrume protejatul pe calea cea bună resimte un bine oarecare pentru sine însuși? „Este un merit de care se ține cont, fie pentru propriul progres, fie pentru fericirea sa. El e fericit când își vede grijile încununate de succes, triumfă așa cum un învățător triumfă la succesele elevului său.” Dacă nu reușește, este el responsabil? „Nu, din moment ce a făcut tot ceea ce depindea de el.”
Spiritul protector care își vede protejatul urmând o cale greșită în ciuda tuturor sfaturilor sale, încearcă din acest motiv o grijă? Nu constituie aceasta o cauză de tulburare pentru fericirea sa? „El se mâhnește pentru erorile sale și le regretă; dar această durere nu are neliniștile paternității pământene, deoarece el știe că există remediu pentru rău, și că ceea ce nu se face astăzi se va face mâine.”
Putem ști întotdeauna numele Spiritului nostru protector sau îngerului păzitor? „Cum vreți să știți nume ce nu există pentru voi? Credeți cumva că printre Spirite nu există decât cele pe care le cunoașteți?” Cum să-l invocăm dacă nu-l cunoaștem? „Dați-i orice nume doriți, numele unui Spirit superior pentru care aveți simpatie sau venerație. Spiritul vostru protector va veni la acest apel, căci toate spiritele bune sunt frați și se ajută între ele.”
Spiritele protectoare care primesc nume cunoscute sunt întotdeauna în mod efectiv persoanele care purtau acele nume? „Nu, dar sunt Spirite ce le sunt simpatice și care vin adesea prin porunca lor. Voi sunteți cei care aveți nevoie de nume; de aceea, ele își iau un nume care vă inspiră încredere. Când nu puteți îndeplini personal o sarcină, oare nu trimiteți pe altcineva care acționează în numele vostru?”
Atunci când vom trece în viața spirituală, vom recunoaște Spiritul nostru protector? „Da, căci adesea îl cunoașteți înainte de a fi încarnat.” Toate Spiritele protectoare aparțin clasei Spiritelor superioare? Sunt printre ele și Spirite aparținând clasei de mijloc? Un tată, de exemplu, poate deveni Spirit protector pentru copilul său? „Poate, dar protecția presupune un anumit nivel de elevație, și o putere sau o virtute dată mai mult de Dumnezeu. Tatăl care-și protejează copilul poate fi el însuși asistat de un Spirit mai elevat.”
Spiritul care a părăsit pământul în bune condiții îi poate proteja întotdeauna pe cei pe care-i iubește și care i-au supraviețuit? „Puterea lor este mai mult sau mai puțin restrânsă; poziția în care se află nu le lasă întotdeauna întreaga libertate de a acționa.” Oamenii aflați în stare de sălbăticie sau de inferioritate morală au de asemenea Spiritele lor protectoare; și în acest caz, aceste Spirite aparțin unui ordin tot atât de ridicat ca și cel al Spiritelor oamenilor foarte avansați? „Fiecare om are un Spirit ce veghează asupra lui, dar misiunile sunt relative în raport cu obiectul lor. Nu dați unui copil care învață să citească, un profesor de filozofie. Progresul Spiritului familiar urmează celui al spiritului protejat. Având voi înșivă un Spirit superior ce veghează asupra voastră, puteți la rândul vostru să deveniți protectorul unui Spirit care vă este inferior, și progresele pe care îl veți ajuta să le facă vor contribui la avansarea voastră. Dumnezeu nu cere Spiritului mai mult decât comportă natura sa și gradul la care a ajuns.”
Atunci când tatăl care veghează asupra copilului său trebuie să se reîncarneze, mai veghează asupra lui? „Este mai greu, dar el roagă, într-un moment de libertate, ca un Spirit simpatic să-l ajute în această misiune. De altfel, Spiritele nu acceptă decât misiuni pe care le pot îndeplini până la capăt. Spiritul încarnat, mai ales în lumile unde existența este materială, este foarte subjugat corpului său pentru a putea fi în întregime dăruit, adică pentru a ajuta în persoană. De aceea Spiritele care nu sunt îndeajuns de elevate sunt la rândul lor ajutate de Spirite ce le sunt superioare, în așa fel încât dacă unul lipsește dintr-o cauză oarecare, este suplinit de către un altul.”
Alături de Spiritul protector, nu este atașat fiecărui individ și un Spirit rău, pentru a-l împinge la rele și a-i furniza ocazia de a lupta între bine și rău? „Atașat nu este cuvântul potrivit. Este foarte adevărat că Spiritele rele caută să deturneze de la calea cea bună ori de câte ori găsesc ocazia; dar când unul dintre ele se atașează de un individ, o face din proprie inițiativă, deoarece speră că va fi ascultat. Atunci are loc o luptă între Spiritul bun și cel rău, și învingătorului omul îi cedează întreaga putere asupra sa.”
Putem avea mai multe Spirite protectoare? „Fiecare om are întotdeauna Spirite simpatice mai mult sau mai puțin elevate care îl îndrăgesc și se interesează de el, așa cum are și dintre cele care îl îndeamnă la rău.” Spiritele simpatice acționează în virtutea unei misiuni? „Câteodată ele pot avea o misiune temporară, dar cel mai adesea nu sunt solicitate decât prin similitudinea gândurilor și sentimentelor atât în bine cât și în rău.” Pare a rezulta de aici că Spiritele simpatice pot fi bune sau rele. „Da, omul găsește întotdeauna Spirite care simpatizează cu el, oricare ar fi caracterul său.”
Spiritele familiare sunt aceleași cu spiritele simpatice sau Spiritele protectoare? „Există multe nuanțe în protecție și în simpatie: dați-le orice nume doriți. Spiritul familiar este mai degrabă prietenul casei.” Din explicațiile date mai sus și din observațiile făcute asupra naturii Spiritului ce se atașează omului, se pot deduce cele ce urmează: Spiritul protector, îngerul păzitor sau geniul bun, este cel care are misiunea de a-l urma pe om în viață și a-l ajuta să progreseze.
Natura lui este întotdeauna superioară celei a protejatului său. Spiritele familiale se atașează anumitor persoane prin legături mai mult sau mai puțin durabile pentru a le fi utile în limita puterii lor adesea destul de mărginite. Ele sunt bune, dar câteodată puțin avansate și chiar puțin superficiale; se ocupă cu bucurie de detaliile vieții intime și nu acționează decât la ordinul sau cu permisiunea Spiritelor protectoare. Spiritele simpatice sunt cele ce atrag spre noi afecțiuni obișnuite și spre o anumită similitudine a gusturilor și sentimentelor în bine ca și în rău. Durata relațiilor lor este aproape întotdeauna subordonată circumstanțelor.
Geniul rău este un Spirit imperfect sau pervers care se atașează de om în vederea deturnării lui de la bine; dar el acționează din proprie inițiativă și nu în virtutea unei misiuni. Tenacitatea sa se datorează accesului mai mult sau mai puțin ușor pe care-l găsește. Omul este întotdeauna liber să-i asculte glasul sau să-l respingă.
Ce trebuie să gândim despre acele persoane care par să se atașeze de anumiți indivizi pentru a-i împinge în mod inevitabil la pierzanie, sau pentru a-i conduce pe calea cea bună? „Anumite persoane exercită, într-adevăr, asupra altora un fel de fascinație irezistibilă. Când se exercită pentru rău, atunci Spiritele rele sunt cele care slujesc altor Spirite rele pentru a le subjuga mai bine, Dumnezeu putând să le-o permită pentru a vă încerca.”
Geniul nostru bun sau geniul nostru rău ar putea să se încarneze pentru a ne însoți în viață într-un mod mai direct? „Aceasta are loc câteodată, dar adesea ele însărcinează cu această misiune alte Spirite încarnate care le sunt simpatice.”
Există Spirite ce se atașează întru totul unei familii pentru a o proteja? „Anumite Spirite se atașează de membrii unei familii care trăiesc împreună și sunt uniți prin legături de dragoste; dar să nu credeți în Spiritele protectoare ale orgoliului de neam.”
Spiritele fiind atrase către indivizi prin simpatiile lor, sunt în mod egal atrase către reuniunile de indivizi pe motive deosebite? „Spiritele merg de preferință acolo unde se află cei asemănători lor; acolo, ele se simt mai mulțumite și mai sigure că sunt ascultate. Omul atrage spre sine Spiritele în raport cu tendințele sale, fie că el trăiește singur fie că formează o colectivitate: o societate, un oraș sau un popor. Există deci societăți, orașe și popoare care sunt ajutate de Spirite mai mult sau mai puțin elevate în funcție de caracterul și pasiunile ce le domină. Spiritele imperfecte se îndepărtează de cei care le resping; rezultă de aici că perfecționarea morală a tuturor colectivităților, ca și cea a indivizilor, tinde să dea la o parte Spiritele rele și să atragă pe cele bune care exercită și întrețin sentimentul binelui în mulțimi, așa cum celelalte pot insufla relele pasiunii.”
Aglomerările de indivizi, cum sunt societățile, orașele, națiunile au Spiritele lor protectoare speciale? „Da, căci aceste adunări sunt individualități colective ce merg spre un țel comun și au nevoie de o conducere superioară.” Spiritele protectoare ale maselor sunt de o natură mai elevată decât cele care se atașează de indivizi? „Totul este relativ în nivelul de avansare atât al maselor cât și al indivizilor.” Pot anumite Spirite să ajute la dezvoltarea artelor protejându-i pe cei ce se ocupă de ele? „Există Spirite protectoare speciale care îi ajută pe cei ce le invocă, dacă îi cred demni. Dar ce vreți să facă ele cu cei care cred că sunt ceea ce nu sunt? Ele nu pot face ca orbii să vadă și surzii să audă.” Anticii își făcuseră divinități speciale; Muzele nu erau altceva decât personificarea alegorică a Spiritelor protectoare ale științelor și artelor, așa cum desemnau sub numele de lari și penați Spiritele protectoare ale familiei. La moderni, artele, diferitele industrii, orașele, locurile au de asemenea patronii lor protectori, care nu sunt alții decât Spiritele de ordin superior, dar sub alte nume. Fiecare om având Spiritele sale simpatice, rezultă de aici că, în toate colectivitățile, marea majoritate a Spiritelor simpatice este în raport cu marea majoritate a indivizilor; că Spiritele sunt atrase prin identitatea gusturilor și gândurilor; într-un cuvânt, că aceste adunări și persoanele sunt mai mult sau mai puțin înconjurate, ajutate, influențate după natura gândurilor mulțimii. La popoare, cauzele atracției Spiritelor sunt moravurile, obiceiurile, caracterul dominant, legile mai ales, deoarece caracterul nației se reflectă în anumite legi. Oamenii care fac să domnească dreptatea între ei resping influența Spiritelor rele. Oriunde legile consacră lucruri nedrepte, contrare umanității, Spiritele bune sunt în minoritate, și mulțimea spiritelor rele venite în număr mare mențin națiunea în ideile sale și paralizează puținele influențe bune pierdute în mulțime ca un spic izolat în mijlocul buruienilor. Studiind moravurile popoarelor sau ale oricărei mulțimi de oameni, este ușor să-ți faci o idee despre populația ocultă ce se amestecă în gândurile și acțiunile lor.
Presentimentele
Este presentimentul întotdeauna un avertisment al spiritului protector? „Presentimentul este sfatul intim și ocult al unui Spirit care vă vrea binele. Este de asemenea intuiția lucrului ce trebuie împlinit; este vocea instinctului. Spiritul, înainte de a se încarna, are cunoștință despre principalele etape ale existenței sale, adică despre probele la care se angajează. Când acestea au un caracter izbitor, Spiritul le păstrează un fel de impresie în forul său interior, și această impresie, care e vocea instinctului, se trezește atunci când se apropie momentul, devine presentiment.”
Presentimentele și vocea instinctului au întotdeauna ceva nedeslușit, dat nouă de incertitudine? „Când ești în cumpănă, invocă Spiritul tău cel bun, sau roagă-te Domnului nostru. Dumnezeu îți va trimite pe unul din mesagerii săi, pe unul dintre noi.”
Avertismentele pe care ni le dau Spiritelor noastre protectoare au ca țel unic conduita morală, sau conduita noastră ține de lucrurile vieții private? „Întru totul; ele încearcă să vă facă să trăiți cât mai bine posibil; dar adesea voi închideți ochii la avertismentele date, și sunteți nefericiți datorită vinei voastre.” Spiritele protectoare ne ajută cu sfaturile lor prin vocea conștiinței pe care o fac să vorbească în noi; dar cum noi nu-i dăm importanța necesară, ele o fac mai direct servindu-se de persoanele care ne înconjoară. Dacă fiecare examinează circumstanțele fericite sau nefericite ale vieții sale, va vedea că în mai multe ocazii a primit sfaturi de care nu a profitat întotdeauna și care l-ar fi scutit de multe neplăceri dacă le-ar fi dat ascultare.
Influența Spiritelor asupra evenimentelor
Este adevărat că Spiritele exercită o influență asupra evenimentelor vieții? „Desigur, de vreme ce ele vă sfătuiesc.” Această influență se exercită și altfel decât prin gândurile pe care le sugerează, adică au ele o acțiune directă asupra săvârșirii lucrurilor? „Da, dar ele nu acționează niciodată în afara legilor naturale.”
Noi ne închipuim pe nedrept că acțiunea spiritelor trebuie să se manifeste prin fenomene extraordinare; am dori că ele să ne vină în ajutor prin miracole, și ni le reprezentăm întotdeauna înarmate cu o baghetă magică. Dar nu este de loc așa; de aceea intervenția lor ne pare ocultă, și ceea ce se realizează cu concursul lor ne pare foarte natural. Astfel, de exemplu, vor provoca reunirea a două persoane par că se întâlnesc din întâmplare; vor inspira cuiva gândul să meargă în cutare loc, vor atrage atenția asupra cutărui lucru, dacă aceasta trebuie să aducă rezultatul pe care vor să-l obțină; în așa fel încât omul, crezând că-și urmează doar propria inspirație, își păstrează întotdeauna liberul său arbitru.
Spiritele, având putere asupra materiei, pot provoca anumite efecte pentru a face să se înfăptuiască un eveniment? De exemplu, un om trebuie să piară: el urcă o scară, scara se rupe și omul moare; Spiritele sunt cele care au făcut să se rupă scara pentru a se împlini soarta acelui om? „Este foarte adevărat că Spiritele au o acțiune asupra materiei, dar numai pentru îndeplinirea legilor naturii și nicidecum pentru a se abate de la ele făcând să se ivească tocmai la timp un eveniment neașteptat și contrar acestor legi.
În exemplul citat scara s-a rupt deoarece era mâncată de carii sau nu era suficient de rezistentă pentru a suporta greutatea omului; dacă soarta acelui om era de a pieri în acest mod, ele îi vor inspira gândul de a urca pe scara ce va trebui să se rupă sub greutatea sa, și moartea sa va avea loc prin efect natural, și fără să fie nevoie de a se face un miracol.”
Să luăm un alt exemplu în care starea naturală a materiei este manifestă. Un om trebuie să piară prin trăsnet; el se refugiază sub un copac, trăsnetul se produce și omul moare. Au putut Spiritele să provoace fulgerul și să-l dirijeze spre el? „Și acum este același lucru. Trăsnetul a căzut pe acel copac și în acel moment deoarece legile naturii au făcut să fie astfel. El nu a fost dirijat spre acel copac pentru că omul se afla dedesubt, însă omului i-a fost inspirat gândul de a se refugia sub copacul ce urma să fie trăsnit; căci arborele nu ar fi fost mai puțin trăsnit dacă omul se afla sau nu dedesubt.”
Un om rău intenționat lansează asupra cuiva un proiectil care-l atinge ușor, dar nu-l nimerește în plin. E posibil ca un Spirit binevoitor să-l fi deturnat? „Dacă individul nu e atent, Spiritul binevoitor îi va inspira gândul de a-și schimba poziție, sau îi va putea orbi dușmanul făcându-l să țintească greșit; căci proiectilul odată lansat urmează traiectoria pe care trebuie să o parcurgă.”
Ce trebuie să gândim despre mingile fermecate de care este vorba în anumite legende, și care ating în mod inevitabil o țintă? „Pură imaginație; omului îi plac minunile, el nu se mulțumește doar cu minunile naturii.” Spiritele care dirijează evenimentele vieții pot fi contracarate de Spirite care ar dori contrariul? „Doar dacă Dumnezeu dorește astfel; dacă există o întârziere sau un obstacol, aceasta este prin voința sa.”
Spiritele ușuratice și batjocoritoare pot suscita acele mici încurcături care pun piedici proiectelor noastre și ne derutează previziunile? Altfel spus, sunt ele autoarele a ceea ce se cheamă în mod obișnuit micile mizerii ale vieții omenești? „Ele găsesc plăcerea în necazurile ce reprezintă pentru voi încercări, pentru a vă încerca răbdarea; dar se plictisesc când văd că nu reușesc. Totuși, nu ar fi nici drept și nici exact să le învinuiți de toate greșelile voastre, de care sunteți răspunzători voi înșivă prin purtarea voastră copilărească; căci dacă vesela ta se sparge, faptul se datorează mai degrabă stângăciei tale decât Spiritelor.” Spiritele care provoacă necazuri acționează ca urmare a unei animozități personale, sau îl atacă pe primul venit, fără un motiv determinat, numai datorită răutății lor? „Și una și alta; câteodată, ele sunt dușmanii pe care vi i-ați făcut în timpul acestei vieți sau într-o alta, și care vă urmează; altă dată, nu există motive.”
Reaua-voință a ființelor care ne-au făcut rău pe pământ se stinge odată cu viața lor corporală? „Adesea, ele își recunosc nedreptatea și răul pe care l-au făcut; dar tot adesea, ele vă urmează cu animozitatea lor, dacă Dumnezeu le permite, pentru a continua să vă pună la încercare.” Se poate da pentru aceasta un termen și prin ce mijloc? „Da, ne putem ruga pentru ele, și răsplătindu-le răul cu binele, sfârșesc prin a-și înțelege nedreptățile lor; de altminteri, dacă le tratezi cu indiferență uneltirile, ele încetează văzând că nu câștigă nimic.” Experiența dovedește că anumite Spirite își continuă răzbunarea dintr-o existență în alta, ispășindu-se astfel mai devreme sau mai târziu nedreptățile ce s-au putut face față de cineva.
Spiritele au puterea de a abate relele de la anumite persoane, și de a atrage asupra lor prosperitatea? „Nu în întregime, căci există suferințe date prin hotărârile Providenței; dar Spiritele pot să domolească durerile voastre dându-vă răbdarea și resemnarea.” „Aflați că adesea depinde de voi să abateți aceste rele, sau cel puțin să le atenuați. Dumnezeu v-a dat inteligența pentru a vă servi de ea, și mai ales prin aceasta Spiritele vă vin în ajutor sugerându-vă gânduri favorabile; dar ele nu ajută decât pe cei care știu să se ajute ei înșiși, acesta este sensul cuvintelor. Căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide.” „Aflați de asemenea că ceea ce vă pare a fi rău nu este întotdeauna rău; adesea, un bine ce trebuie să se producă va fi mai mare decât răul, și este lucrul pe care voi nu-l înțelegeți, deoarece vă gândiți numai la momentul prezent sau la persoana voastră.”
Spiritele te pot face să obții favorurile sorții, dacă le soliciți în acest scop? „Câteodată, ca probă; dar adesea ele refuză, așa cum refuzi un copil care face o cerere nesocotită.” Cele ce acordă aceste favoruri sunt Spiritele bune sau cele rele? „Și unele și altele; depinde de intenție; dar mai des sunt Spiritele care vor să vă antreneze la rău, găsind în aceasta un mijloc facil pentru plăcerile date de soartă.”
Atunci când obstacolele par să se opună în mod inexplicabil planurilor noastre, este datorită influenței unui Spirit oarecare? „Câteodată datorită Spiritelor, altă dată, și cel mai adesea, datorită vouă înșivă care nu vă pricepeți. Poziția și caracterul influențează mult. Dacă vă încăpățânați pe un drum care nu este al vostru, Spiritele nu au nici un amestec; voi sunteți propriul vostru geniu rău.”
Când avem puțină fericire, trebuie să-i mulțumim Spiritului nostru protector? „Mulțumiți mai ales lui Dumnezeu, fără a cărui permisiune nu se face nimic, apoi Spiritelor bune care au fost mijlocitorii săi.” Unde s-ar ajunge dacă neglijăm să-i mulțumim? „Acolo unde ajung ingrații.” Totuși, există oameni care nu se roagă, nici nu mulțumesc, și cărora totul le-a reușit? „Da, dar trebuie să vedem sfârșitul; vor plăti foarte scump această fericire trecătoare pe care nu o merită, căci mult vor fi primit, mult vor avea de restituit.”
Acțiunea spiritelor asupra fenomenelor naturii
Marile fenomene ale naturii, cele considerate ca o perturbație a elementelor, sunt datorate cauzelor întâmplătoare, sau toate au un scop providențial? „Totul are o rațiune de a fi și nimic nu se întâmplă fără permisiunea lui Dumnezeu.” Aceste fenomene îl au întotdeauna pe om ca obiect? „Câteodată, ele au o rațiune de a fi imediată pentru om, dar adesea nu au alt obiect decât restabilirea echilibrului și armoniei forțelor fizice ale naturii.” Noi înțelegem foarte bine că voința lui Dumnezeu este cauza primă în acestea ca și în toate lucrurile, dar cum știm că Spiritele au o acțiune asupra materiei, și că ele sunt mesagerii voinței lui Dumnezeu, întrebăm dacă unele dintre ele nu ar putea exercita vreo influență asupra elementelor pentru a le agita, calma sau dirija. „Dar este evident; nici nu putea fi altfel; Dumnezeu nu se angajează într-o acțiune directă asupra materiei; el are mijlocitorii săi devotați pe toate nivelurile scării lumilor.”
Mitologia anticilor este în întregime fundamentată pe ideile spiritiste, cu diferența că ei priveau Spiritele ca pe niște divinități. Or, ei ne reprezintă acești zei sau aceste Spirite cu atribuții speciale; astfel unii erau responsabili cu vânturile, alții cu trăsnetele, alții prezidează vegetația etc.; este credința aceasta lipsită de fundament? „Ea este atât de puțin lipsită de fundament încât nu este cu mult deasupra adevărului.”
Conform aceleiași rațiuni, ar putea să existe Spirite locuind în interiorul pământului și conducând fenomenele geologice? „Cu siguranță, aceste Spirite nu locuiesc pe pământ, dar ele prezidează și dirijează potrivit atribuțiilor pe care le au. Într-o bună zi veți avea explicația tuturor acestor fenomene și le veți înțelege mai bine.”
Spiritele care prezidează fenomenele naturii formează o categorie specială în lumea spiritistă? Sunt ființe aparte sau Spirite care au fost în-carnate ca și noi? „Care vor fi sau care au fost.” Aceste Spirite aparțin ordinelor superioare sau inferioare ale ierarhiei spiritiste? „După cum rolul lor este mai mult sau mai puțin material sau inteligent; unele comandă, altele execută; cele care execută lucruri materiale sunt întotdeauna de ordin inferior, atât la Spirite cât și la oameni.”
În producerea anumitor fenomene, furtunile de exemplu, există doar un singur Spirit care acționează, sau se reunesc mai multe pentru a acționa împreună? „Acționează în mulțimi nenumărate.”
Spiritele care exercită o acțiune asupra fenomenelor naturii acționează în cunoștință de cauză, în virtutea liberului lor arbitru, sau printr-un impuls instinctiv sau negândit? „Unele da, altele nu. Iau o comparație: închipuie-ți acest număr nesfârșit de entități care, puțin câte puțin, fac să iasă din mare insule și arhipelaguri; crezi că nu există în aceasta un scop providențial, și că această transformare a suprafeței globului nu ar fi necesară armoniei generale? Acestea nu sunt totuși decât entități de ultim grad care înfăptuiesc aceste lucruri satisfăcându-și nevoile și fără a bănui că sunt instrumentele lui Dumnezeu. Ei bine, la fel, Spiritele cele mai înapoiate sunt utile întregului; în timp ce ele se încearcă în viață, și înainte de a avea deplina conștiință a actelor lor și liberul lor arbitru, ele acționează asupra anumitor fenomene pentru care în necunoașterea lor sunt agenți. Ele mai întâi execută; ceva mai târziu, când inteligența le va fi mai dezvoltată, vor comanda și dirija lucrurile lumii materiale; și mai târziu ele vor putea dirija lucrurile lumii morale. În felul acesta totul se așază, se înlănțuie în natură, de la atomul primar și până la arhanghel, care, el însuși, a început de la atom; este o admirabilă lege a armoniei pe care spiritul vostru limitat încă nu o poate înțelege în întregime!”
Spiritele în timpul luptelor
Într-o bătălie există Spirite care asistă și susțin fiecare parte? „Da, și stimulează curajul lor.” Tot așa, odinioară, anticii ne înfățișau pe zei luând partea cutărui sau cutărui popor. Acești zei nu erau altceva decât Spirite reprezentate sub formă de figuri alegorice.
Într-un război, dreptatea este întotdeauna de o parte; cum pot spiritele să ia partea celui ce nu are dreptate? „Știți bine că există Spirite care nu caută decât discordia și distrugerea; pentru ele războiul este război, dreptatea cauzei le interesează prea puțin.”
Anumite Spirite îl pot influența pe un general în conceperea planurilor campaniei? „Fără nici o îndoială, Spiritele pot influența acest lucru precum și toate proiectele.”
Spiritele rele ar putea să-i sugereze niște combinații nefericite pentru al face să piardă? „Da, dar nu are el liberul arbitru? Dacă judecata lui nu-i permite să distingă o idee justă de una falsă, va suporta consecințele, și va face mai bine să asculte decât să comande.”
Este posibil ca generalul să poată fi condus câteodată de un fel de al doilea văz, un văz intuitiv care îi arată cu anticipație rezultatul combinațiilor sale? „Adesea se întâmplă astfel la omul de geniu; este ceea ce se numește inspirație, și-l face să acționeze cu un fel de certitudine; această inspirație îi vine de la Spirite care-l conduc și-l fac să profite de facultățile cu care este înzestrat.”
În tumultul luptei, ce devin Spiritele care sucombă? Continuă oare să se mai intereseze de situația bătăliei după ce au murit? „Unele se interesează, altele se îndepărtează.” În lupte, se întâmplă ceea ce are loc în toate cazurile de moarte violentă: în primul moment Spiritul este surprins și cam zăpăcit, și nu crede că este mort; i se pare că încă mai ia parte la acțiune; numai că realitatea i se înfățișează puțin câte puțin.
Spiritele care, în viață fiind, se luptau unele cu altele, se mai recunosc ca inamici după ce au murit? Mai sunt înverșunate unele împotriva altora? „Spiritele, în acele momente, sunt tulburate; în primul moment, ele pot să-i poarte pică inamicului și chiar să-l urmărească. Dar când se liniștesc, își dau seama că animozitatea lor nu mai are obiect. Totuși, ele mai păstrează unele urme în funcție de caracterul lor.” Mai percep zăngănitul armelor? „Da, perfect.”
Spiritul care, ca spectator, asistă cu sânge rece la o luptă, este martor la separarea sufletului de corp, și cum i se prezintă lui acest fenomen? „Există puține morți întru totul instantanee. De obicei Spiritul al cărui corp tocmai a fost lovit mortal nu are conștiința momentului; când începe să se regăsească, atunci poate distinge Spiritul care se mișcă alături de cadavru. Acest lucru pare atât de natural încât vederea corpului mort nu-i produce nici un efect dezagreabil; întreaga viață fiind mutată în Spirit, el singur îi atrage atenția; cu el conversează, sau lui îi comandă.”
Pactele cu spiritele
Există ceva adevăr în pactele cu spiritele rele? „Nu, nu există pacte, ci o natură rea simpatizând cu Spiritele rele. De exemplu: tu vrei să-i faci necazuri vecinului și nu știi cum să procedezi; atunci chemi la tine Spirite inferioare care, ca și tine, nu doresc decât răul, și care pentru a te ajuta vor ca tu să le servești intențiile. Dar asta nu înseamnă că vecinul tău nu se poate debarasa de ele printr-o vrajă potrivnică sau prin voința sa. Cel ce vrea să comită o acțiune nefastă cheamă pentru aceasta Spiritele rele în ajutorul său; atunci este obligat să le servească așa cum ele o fac pentru el, căci și ele au nevoie de ajutorul lui pentru răul ce vor să-l săvârșească. Numai în aceasta constă pactul.”
Dependența în care se găsește câteodată omul cu privire la spiritele inferioare provine din abandonul său în fața gândurilor rele ce-i sunt sugerate, și nu în convenții oarecare. Pactul, în sensul obișnuit atribuit acestui cuvânt, este o alegorie care descrie o natură rea simpatizând cu Spiritele răufăcătoare.
Care este sensul legendelor fantastice după care unii indivizi și-ar fi vândut sufletul lui Satan pentru a obține anumite favoruri? „Toate fabulele conțin o învățătură și un sens moral; greșeala voastră este de a le lua ad litteram. Este o alegorie ce poate explica astfel: cel care cheamă în ajutorul său Spiritele pentru a obține favorurile sorții sau orice altă favoare murmură împotriva Providenței; el renunță la misiunea primită și la probele pe care trebuie să le treacă aici jos, și va suporta consecințele în viața ce va veni. Nu înseamnă că sufletul său este închinat pe vecie nenorocirii; dar de vreme ce în loc să se detașeze de materie, se înfundă în ea din ce în ce mai mult, ceea ce va fi avut ca bucurie pe pământ, n-o va avea în lumea Spiritelor, până când nu va fi ispășit prin noi încercări, poate mai mari și mai grele. Prin dragostea sa pentru plăcerile materiale, el cade în stăpânirea Spiritelor impure; există între ele și el un pact tacit care-l va duce la pierzanie, dar pe care omul îl poate rupe întotdeauna ușor cu ajutorul Spiritelor bune, dacă are voința fermă să o facă.”
Putere ocultă. Talismane. Vrăjitori.
Un om rău poate, cu ajutorul unui Spirit rău ce îi este devotat, să pricinuiască necazuri aproapelui său? „Nu, Dumnezeu nu i-o va permite.”
Ce gândiți despre credința în puterea ce ar avea-o anumite persoane de a face farmece? „Anumite persoane au o putere magnetică foarte mare căreia îi pot da o rea întrebuințare dacă propriul lor Spirit este rău; și în acest caz ele pot fi secondate de alte spirite rele. Însă voi nu trebuie să credeți în această pretinsă putere magică ce nu există decât în imaginația oamenilor superstițioși, care ignoră adevăratele legi ale naturii. Faptele care s-au citat sunt fapte naturale rău observate și mai ales rău înțelese.”
Care poate fi efectul formelor și practicilor cu ajutorul cărora anumite persoane pretind că dispun de voința Spiritelor? „Acest efect este de a le face ridicole, dacă sunt de bună credință; în caz contrar, sunt escroci ce merită o pedeapsă. Toate formele sunt o jonglerie, nu există nici un cuvânt sacramental, nici un semn cabalistic, nici un talisman, căci acestea nu sunt atrase decât de gândire și nicidecum de lucrurile materiale.”
Anumite Spirite nu au dictat ele însele, câteodată, formulele cabalistice? „Da, aveți Spirite care vă indică semne, cuvinte bizare sau care vă recomandă anumite acțiuni cu ajutorul cărora faceți ceea ce voi numiți farmece; dar fiți foarte siguri că acestea sunt Spirite ce-și bat joc de voi și abuzează de credulitatea voastră.”
Cel care, pe drept sau pe nedrept, are încredere în ceea ce el numește virtutea unui talisman, nu poate, chiar prin această încredere, să atragă un Spirit? Căci atunci gândul este cel ce acționează: talismanul nu este decât un semn care ajută la dirijarea gândului. „Este adevărat, dar natura Spiritului atras depinde de puritatea intenției și de elevația sentimentelor. Or, rareori cel care este atât de simplu încât să creadă în virtutea unui talisman să nu aibă un scop mai mult material decât moral; în toate cazurile aceasta denotă o micime și o sărăcie a ideilor ce-l expune Spiritelor imperfecte și batjocoritoare.”
Ce sens trebuie să dăm calificativului de vrăjitor? „Cei pe care-i numiți vrăjitori sunt oameni înzestrați cu anumite facultăți, cum ar fi puterea magnetică sau al doilea văz. Dacă fac lucruri pe care nu le înțelegeți, voi îi considerați înzestrați cu puteri supranaturale. Oare savanții voștri nu au trecut adesea drept vrăjitori în ochii oamenilor ignoranți?”
Spiritismul și magnetismul ne dau cheia explicației pentru o mulțime de fenomene despre care ignoranța a brodat o infinitate de povești în care faptele sunt exagerate prin imaginație. Cunoașterea luminată de cele două științe (ce formează de fapt una singură), demonstrând realitatea lucrurilor și adevărata lor cauza, e cea mai bună apărare împotriva ideilor superstițioase, deoarece arată ce este posibil și ce este imposibil, ce este lege a naturii, și ce nu este decât o credință ridicolă.
Au anumite persoane cu adevărat darul de a vindeca prin simpla atingere? „Puterea magnetică poate merge până acolo, însă numai când este secondată de puritatea sentimentelor și de o ardentă dorință de a face bine, căci atunci Spiritele bune vin în ajutor. Dar nu trebuie să aveți încredere în modul în care sunt povestite lucrurile de persoane foarte credule sau foarte entuziasmate, întotdeauna dispuse să vadă minuni în lucrurile cele mai simple și cele mai naturale. Trebuie de asemenea să nu aveți încredere în poveștile interesate din partea oamenilor care exploatează credulitatea în profitul lor.”
Binecuvântare și blestem
Binecuvântarea și blestemul pot atrage binele și răul asupra celor ce constituie obiectul lor? „Dumnezeu nu ascultă un blestem injust, iar cel care-l pronunță este vinovat în ochii lui. După cum avem două genii opuse, binele și răul, ele pot avea o influență momentană, chiar asupra materiei. Dar această influență nu are întotdeauna loc decât prin voința lui Dumnezeu, și ca un surplus de încercare pentru cel ce-i este obiect. De altfel, cel mai adesea blestemă cei răi și binecuvântează cei buni. Binecuvântarea și blestemul nu pot niciodată să abată Providența de pe calea dreptății; ea nu-l lovește pe cel blestemat decât dacă este rău, și protecția sa nu se întinde decât asupra celui care o merită.”
Cartile lui Allan Kardec se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
