Andrew Newberg – Care parte a creierului îl face pe Dumnezeu real?
Ascultați articolul sub formă audio:
Una dintre cele mai interesante descoperiri în studiile noastre de scanare a creierului implică talamusul, o structură în formă de nucă, ce stă în vârful sistemului limbic în centrul creierului (există de fapt două — o pereche — fiecare jumătate fiind situată în câte o emisferă). Talamusul este Gară Centrală a procesării senzoriale.
Fiecare senzație, stare de spirit și gând trece prin el, iar informația este legată de alte părți ale creierului. Dacă talamusul încetează să mai funcționeze, lumea voastră, cu tot ce înseamnă ea, intră în comă. Chiar și o deteriorare minimă va umbri performanța altor părți ale creierului.
La aproape toți subiecții noștri care au meditat timp de douăzeci de ani, am întâlnit o activitate asimetrică între jumătatea stângă și cea dreaptă a talamusului atunci când nu erau implicați într-o activitate contemplativă. Cu alte cuvinte, o parte era mai activă decât cealaltă. La populația generală, ambele părți sunt egale ca activitate, mai ales când se află în stare de odihnă.
Ce ar putea însemna aceasta? Întâlnim ocazional astfel de asimetrie la epileptici și schizofrenici, dar subiecții noștri nu aveau astfel de simptome. Talamusul joacă un rol crucial în identificarea a ceea ce este și ce nu este real și oferă un sentiment de semnificație emoțională gândurilor care apar în lobul frontal. La majoritatea animalelor, talamusul trimite în principal într-o singură direcție mesaje către cortexul frontal, dar la oameni are loc un dialog neuronal enorm.
Dorim să afirmăm că, cu cât meditați mai mult asupra unui obiect specific — fie Dumnezeu, fie pace sau succes financiar —, cu atât talamusul vă va deveni mai activ, până ce atinge un punct de stimulare în care percepe gândurile în același fel în care sunt percepute senzațiile. Și dacă exersați mai des o idee, creierul va începe să răspundă de parcă ideea ar fi un obiect real în lume. Aceasta, credem noi, este ceea ce ar putea cauza asimetria talamică la meditatorii avansați. Prin urmare, cu cât vă veți concentra mai mult asupra lui Dumnezeu, cu atât Dumnezeu va fi simțit mai real; dar nu va fi o realitate „simetrică”.
În schimb va fi perceput „asimetric”, adică realitatea va apărea diferită de percepția normală despre lume a altei persoane. Pentru meditatorii avansați, realitatea asimetrică devine starea lor normală de conștiință. Dumnezeu, liniștea și unitatea devin o parte integrantă din viața lor, nu un gând, ci o experiență palpabilă, la fel de reală precum cartea pe care o țineți în mână.
Talamusul nu face nicio distincție între realitatea interioară și exterioară și deci orice idee, dacă este contemplată suficient de mult, va căpăta aspectul de realitate. Credința voastră va deveni neurologic reală, iar creierul va răspunde în consecință. Dar pentru altcineva, care a meditat asupra unui set diferit de credințe sau scopuri, o realitate diferită va părea adevărată.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
