Jiddu Krișhnamurti – Gândul și timpul sunt rădăcina fricii
Într-un discurs din 1981, Jiddu Krishnamurti explorează natura conștiinței umane și a problemelor cu care se confruntă omenirea. El argumentează că suferința, frica, dorința și relațiile sunt toate produse ale gândirii și că, prin observarea atentă a acestor procese mentale, putem ajunge la o înțelegere mai profundă a propriei noastre existențe. El subliniază că nu există o separare reală între indivizi, iar conștiința noastră este comună tuturor. Krishnamurti sugerează că, printr-o examinare atentă și non-judecătoare a proceselor mentale, putem depăși suferința și ajunge la o stare de compasiune și înțelepciune.
Vezi online cu traducere:
Teme principale:
- Criza conștiinței: Criza actuală nu este una economică sau politică, ci una a conștiinței. Gândurile, sentimentele, reacțiile, anxietățile, singurătatea, tristețea, durerea și căutarea a ceva ce transcede fizicul definesc conștiința umană, indiferent de locul în care trăim.
“Criza este acum în mintea și în inima noastră. Criza nu este conștiința, ci conținutul conștiinței noastre, care este întreaga noastră existență, cu credințele, concluziile, naționalismul nostru, cu toate temerile pe care le avem, plăcerile, problema aparent insolubilă a durerii, lucrul pe care îl numim iubire, compasiune și problema morții.”
- Iluzia individualismului: Suntem condiționați să credem că suntem suflete separate, indivizi care luptă pentru ei înșiși. Aceasta este o iluzie, deoarece conștiința noastră este comună întregii umanități.
“Conștiința noastră este comună întregii omeniri… Suntem omenirea, nu suntem indivizi separați care luptă pentru ei înșiși.”
- Relațiile interumane: Toată viața este relație, iar relațiile noastre sunt marcate de conflict și luptă. Cauza acestei disfuncționalități este gândirea, care creează imagini despre ceilalți, în loc să permită iubirea autentică.
“Relația noastră se bazează doar pe două imagini: imaginea pe care bărbatul o creează despre ea și imaginea pe care femeia o creează despre el. Așadar, în această relație, două imagini trăiesc împreună.”
- Natura gândirii: Gândirea este responsabilă pentru realizările extraordinare ale umanității, dar și pentru haosul și suferința din lume. Gândirea se bazează pe memorie și cunoaștere, perpetuând un ciclu de experiență, cunoaștere, memorie, gândire și acțiune.
“Gândirea a creat problema și apoi creierul, mintea noastră, sunt antrenate să rezolve probleme… Gândirea creează problema psihologic, în interior, și creierul, mintea, sunt antrenate să rezolve probleme. Așadar, gândirea care creează problema, încearcă apoi să o rezolve. Așadar, este prinsă în același proces vechi, o rutină.”
- Dorința și voința: Dorința este o forță puternică care ne conduce acțiunile, dar este, de asemenea, sursa multor probleme. Dorința apare din senzație, iar gândirea amplifică această senzație, creând dorința de a poseda.
“Relația dintre dorință și gândire este foarte strânsă. Dacă nu ar exista gândire, ar exista doar senzație, nu toate problemele create de dorință.”
- Frica: Frica este o emoție omniprezentă, care ne limitează și ne împiedică să trăim pe deplin. Rădăcina fricii este timpul, mai precis gândurile despre trecut și viitor.
“Frica este un proces temporal… frica de ceva ce s-a întâmplat săptămâna trecută, un incident care a provocat durere psihologică sau fizică, și frica că s-ar putea întâmpla din nou mâine.”
- Plăcerea: Plăcerea nu este opusul durerii, ci un contrast cu aceasta. Ca și frica, plăcerea este un produs al gândirii și al memoriei.
“Plăcerea este întotdeauna amintire, nu-i așa? Cine spune vreodată, când este fericit: ‘Ce fericit sunt!’? Întotdeauna este după amintirea acelui lucru care ți-a oferit plăcere și amintirea acelei plăceri… Așadar, plăcerea face parte din gândire.”
- Suferința: Suferința este o realitate universală, atât personală, cât și colectivă. Pentru a o depăși, trebuie să o observăm fără a încerca să o evităm sau să o transcendem.
“A trăi cu durerea, a nu o accepta, a nu te obișnui cu ea, adică a o observa, fără a evada, fără a încerca să o depășești, doar a o ține în mână și a o privi.”
- Compasiunea și inteligența: Adevărata compasiune apare atunci când suntem liberi de suferință. Această compasiune este însoțită de o inteligență care nu se bazează pe gândirea calculată, ci pe o înțelegere profundă a realității.
“Unde există compasiune, există iubire și odată cu compasiunea vine inteligența, nu inteligența unui gând cu viclenia sa, cu adaptările sale, cu capacitatea sa de a suporta orice. Compasiunea înseamnă sfârșitul durerii și numai atunci există inteligență.”
Krishnamurti ne provoacă să examinăm aceste aspecte ale existenței umane cu o minte deschisă și o inimă receptivă. El subliniază că nu există un guru sau o cale prestabilită către eliberare, ci că adevărata transformare vine din observarea atentă și din înțelegerea profundă a propriei noastre conștiințe.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
