Omraam Mikhael Aivanhov – Calea spre Dumnezeu și Ierarhiile Îngerești
Oamenii se aseamănă adesea cu vapoare în derivă. Ei se conduc, din fericire, după câteva reguli date de familie, studii, meserie, viață socială, dar în interior mulți sunt ca niște ambarcațiuni lansate în plină mare, fără busolă și fără hartă de navigație. Veți spune că unii au religia… Da, religia ajută mult oamenii, dacă cei care o reprezintă se preocupă cu adevărat de a le da un sistem coerent, plecând de la care ei pot să-și organizeze viața interioară. Dar eu nu vreau să critic bisericile și clerul, mulți alții au făcut-o înaintea mea, poate mai bine ca mine. Ceea ce vreau, e să vă dau metode care vă vor permite să realizați ceea ce este scopul tuturor religiilor: stabilirea unei legături cu Dumnezeu.
Da, auzim de atâtea ori repetându-se că cuvântul religie vine din latinescul „religare”, adică relegare! Religia e cea care îl relegă pe om la Dumnezeu. Dar ce idee avem despre Dumnezeu, și cum se poate stabili această legătură?
Veți spune: „E ușor, ne legăm la Dumnezeu prin rugăciune.” Ah! Dacă ar fi așa de simplu! Ca și cum ar fi suficient să spunem: „Dumnezeul meu… Domnule Dumnezeu…” pentru a intra în legătură cu El!
Pentru a pretinde că îl atingem direct pe Dumnezeu, trebuie să știm ceea ce este!
Nu vreau să spun că nu se întâmplă să auzim câte ceva de la El, dar în orice caz nu de la El în persoană. Să luăm un exemplu foarte simplu. Aveți de trimis o scrisoare… Ea va trece în mod necesar prin intermediari: angajatul de la poștă care pune ștampila, cei care o expediază, calea ferată, vaporul sau avionul. Când ea sosește în sfârșit la destinație, câteodată după zeci de zile, factorul poștal o distribuie: el o pune în cutia de scrisori sau o lasă la portar, care se va ocupa de ea. Și dacă trebuie să scrieți unei persoane sus-puse, unui monarh, unui președinte de Republică sau unui ministru, atunci ea v-a trece prin mâinile secretarilor care o vor transmite… sau nu o vor transmite; dacă conținutul scrisorii voastre nu e de o importanță capitală ea nu va ajunge niciodată la destinatar, numai la un colaborator care o va citi și vă va răspunde.
Iată cum se petrec lucrurile pe pământ. Deci, cel care își imaginează că atunci când se adresează lui Dumnezeu mesajul său sau rugămintea sa Îl atinge direct, e un ignorant, asta e!
Pe pământ, e imposibil să te adresezi unui personaj înalt fără a trece prin intermediari, dar ei își închipuie că pe Dumnezeu, da, îl vor atinge direct! Pentru că Dumnezeu, înțelegeți, e un bonom foarte drăguț, foarte accesibil, putem să-L batem pe umăr, să-L tragem de barbă, El ascultă toate plângerile, toate reclamațiile și chiar El în persoană răspunde la acestea…
Dar ce e cu toți acești ignoranți care cred că gândurile și sentimentele lor ajung direct la Dumnezeu și chiar El Însuși va veni special să se ocupe de ei?
E singur în Cer, înțelegeți, El nu are servitori, nu are lucrători pentru a face munca, El trebuie să facă totul. Și e același care odinioară s-a înhămat să creeze lumea în șase zile. Săracul, câtă muncă! Nu are pe nimeni care să-L ajute.
Pe pământ, cel mai mic patron are una sau mai multe secretare și echipe de lucrători; dar Dumnezeu, nu, El Însuși trebuie să facă toată munca și oricine poate să aibă de-a face cu El.
Unii vă vor spune: ei discută cu Dumnezeu și Dumnezeu le răspunde. Sau uneori, e invers: Dumnezeu le vorbește și ei Îi răspund! Nefericiții, dacă lucrurile s-ar petrece așa cum își imaginează, de mult ar fi fost fulgerați, pulverizați, nu ar fi rămas nici cea mai mică urmă din ei.
Dumnezeu e o energie de o putere indescriptibilă, nici o ființă umană nu a putut nici să-L atingă, nici să-L asculte, nici să-L vadă. Veți spune că Avraam, Moise și profeții Israelului au vorbit cu Dumnezeu. Da, Vechiul Testament e plin de aceste dialoguri, dar în realitate acesta nu este decât un mod figurat de a prezenta lucrurile…
O imagine care ne poate da aproximativ o idee despre Dumnezeu este cea a electricității. Ne servim de electricitate pentru a ne lumina, a ne încălzi și pentru a face să funcționeze tot felul de aparate. În case, uzine, orașe, totul funcționează cu electricitate!
Dar știți câte precauții trebuie luate pentru a nu provoca scurtcircuite și accidente ca incendii sau electrocutări, de exemplu. Un contact direct cu electricitatea poate fi mortal, pentru că e o energie de o putere imensă.
Pentru a o face să vină la noi și pentru a o putea utiliza cu riscuri mici, trebuie să o adaptăm cu ajutorul transformatoarelor, apoi să o canalizăm prin intermediul circuitelor adesea foarte complicate. Ei bine, este la fel și cu Dumnezeu. Dumnezeu este comparabil cu o electricitate pură care nu poate coborî până la noi decât prin intermediul transformatoarelor. Aceste transformatoare sunt nenumăratele entități luminoase care populează cerurile și pe care tradiția le numește ierarhiile îngerești.
Prin ele primim lumina divină, și tot prin ele reușim să intrăm în relație cu Dumnezeu. Da, iată ce trebuie știut: între noi și Dumnezeu există un întreg drum de parcurs, un spațiu atât de vast încât e imposibil să-l concepem, și acest spațiu nu e gol, el se compune din regiuni locuite de entități spirituale.
Toate religiile au menționat într-un fel sau altul existența acestor regiuni și acestor entități. Pentru mine, tradiția evreiască este cea care dă noțiunile cele mai precise, cele mai clare. Atât creștinismul cât și islamismul au moștenit în parte aceste noțiuni.
Majoritatea oamenilor se poartă ca și cum ar fi singurele creaturi cu adevărat evoluate. Sub ei sunt animalele, plantele, pietrele, iar deasupra, foarte departe, undeva, este Dumnezeu… câți încă o cred!
Ei ignoră existența tuturor acelor ființe care fac legătura dintre Dumnezeu și ei. Sau, chiar dacă știu de existența lor pentru că au auzit vorbindu-se de ele, ei se gândesc la ele rar, nu încearcă să stabilească legături cu aceste ființe.
Catolicii, ortodocșii se adresează sfinților; e bine, dar chiar și cei mai mari sfinți nu sunt decât ființe umane, și cultul acestora amintește adesea de culturile păgâne: pentru a regăsi un obiect pierdut trebuie să ne adresăm sfântului Antoine de Padoue; pentru a evita un accident, sfântului Christophe… Toți sfinții calendarului sau aproape toți au o funcție particulară, și un număr incalculabil de Notre Dame sunt invocate pentru a obține vindecarea, protecția, nașterea unui copil, abundența recoltelor, întoarcerea soțului sau femeii infidele, etc.
Creștinii au tendința de a disprețui religiile politeiste și multitudinea lor de divinități, fără a-și da seama că și ei de asemenea, într-un anume fel, au un veritabil panteon.
Acest obicei de a invoca entități spirituale cărora li se atribuie diferite puteri provine dintr-o veche antichitate și creștinii l-au preluat și l-au prelungit. Aceasta arată clar că, chiar și pentru ei, Dumnezeu este atât de departe că au nevoie să recurgă la intermediari. De aceea e important de a cunoaște mai bine existența ierarhiilor îngerești, ce sunt ele, cum se situează și care sunt puterile lor.
Se menționează în Geneză un simbol al acestei ierarhii îngerești care face legătura între om și Dumnezeu: e scara lui Iacob. „Iacob ajunse într-un loc unde își petrecu noaptea, pentru că soarele asfințise.
El a luat o piatră pe care a pus-o căpătâi și s-a culcat în acel loc. Și a avut un vis. Se făcea că o scară era sprijinită de pământ iar capătul atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe această scară. Și iată, Eternul se afla deasupra ei.”
Scara e o imagine interesantă de studiat, pentru că ea exprimă nu numai ideea de intermediar între jos și sus, dar și cea a ierarhiei: se vorbește de „scară socială” pentru a exprima ierarhia situațiilor pe care oamenii le ocupă unii față de alții.
Se vorbește de scara valorilor, scara culorilor… Întreaga viață demonstrează necesitatea unor scări… nu numai pentru a urca pe un acoperiș! Veți spune că există și alte mijloace. Da, dar și acestea sunt tot echivalente cu o scară.
Tradiția creștină, care preia tradiția evreiască, învață despre existența a nouă ordine îngerești: Îngerii, Arhanghelii, Principatele, Virtuțile, Puterile, Dominatorii, Tronurile, Heruvimii, Serafinii.
Aceste ordine îngerești sunt fiecare un aspect al puterii și virtuților divine, dar mai ales reprezintă pentru noi noțiuni mai accesibile decât cuvântul Dumnezeu. Pentru buna noastră dezvoltare spirituală, trebuie să cunoaștem existența acestor entități care ne depășesc, pentru că ele sunt pentru noi ca niște faruri pe drumul nostru.
Desigur, puteți să vă adresați lui Dumnezeu, dar știind că nu-L veți atinge niciodată direct. Servitorii săi îi vor transmite dorințele, rugăciunile voastre… sau poate nu le vor transmite: multe cereri nu ajung la destinație pentru că pe drum există entități care fac un triaj. Ele privesc și spun: „Nu e necesar să aducem aceste lucruri până la Dumnezeu, El are altceva de făcut decât de a asculta acest gen de reclamații. La coș cu ele!”
Și să nu vă imaginați că Dumnezeu în persoană va veni să vă viziteze. Va veni poate un Arhanghel aducându-vă un mesaj, un atom de lumină, și aceasta va fi deja foarte mult. Cine suntem noi pentru ca Dumnezeu, Stăpânul lumilor, să se deplaseze?… Și de altfel nu am rezista puternicelor vibrații ale prezenței Sale. Se spune în Psalmi: „Totul se face ca ceara în fața Sa.”
Ordinele îngerești sunt transformatoare care canalizează această putere pentru ca ea să poată sosi până la noi fără a ne pulveriza.
Da, acestea să fie clare pentru voi. Puteți, desigur, să vă adresați direct lui Dumnezeu, și eu o fac, dar știind că sunt alții care transportă cererile voastre, și dacă ele nu sunt pure și dezinteresate ele vor fi aruncate la coș și nu veți primi nici un răspuns.
E bine să știți de la început cum stau lucrurile pentru a nu vă înșela și a nu aștepta inutil. Tot ceea ce putem primi de la Dumnezeu este o rază, un efluviu care vine de departe, de foarte departe și care coboară prin intermediul ierarhiei îngerești.
Tot Dumnezeu este Acela care ne răspunde, pentru că Dumnezeu se găsește la toate nivelele creației, dar El nu ne răspunde niciodată direct.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
