Omraam Mikhael Aivanhov – Studii, Cunoaștere și Înțelepciunea Vieții
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Situația tinerilor care fac studii este de invidiat dintr-un anumit punct de vedere, dar în același timp prezintă câteva pericole. Cei ce studiază au șansa de a se îmbogăți din punct de vedere intelectual prin cunoștințele dobândite, în același timp obținând diplome care le vor permite să-și câștige existența și să aibă un loc în societate. Dar pericolul este de a lua atât de mult în serios ceea ce învață în școli, universități, încât să nu mai caute să meargă mai departe. Studiile sunt utile, necesare, indispensabile chiar, dar adevărata înțelegere a vieții nu se află aici, în acumularea de cunoștințe intelectuale. Cu aceste cunoștințe rămânem la suprafața lucrurilor, nu le găsim sensul, și este cea mai gravă lacună.
La terminarea studiilor universitare, câți studenți se găsesc dezorientați, în vid! Ceea ce au învățat nu a făcut decât să le încarce memoria, să semene în ei îndoiala și confuzia. A cunoaște istoria, geografia, chimia, biologia, etc., e bine, dar acestea nu vor putea face tinerii nici mai fericiți, nici mai echilibrați.
Iar responsabilii cu instruirea publică nu-și mai revin din mirare văzând că, în ciuda eforturilor lor pentru a le ameliora condițiile de muncă, tinerii continuă să se drogheze, să se revolte și să plece în derivă.
Să luăm un exemplu foarte simplu: chimia. La chimie elevii învață despre constituția diferitelor corpuri, proprietățile și condițiile (temperatură, proporții…) în care transformările lor sunt posibile. E foarte bine, dar la ce le pot folosi toate acestea dacă nu știu că viața lor interioară se supune de asemenea acelorași legi?
Ori, tocmai, ei nu o știu, și își imaginează că în orice fel și în orice condiții, introducând în ei orice fel de elemente (gânduri, sentimente, dorințe) vor obține de îndată ceea ce își doresc.
Ei bine nu, gândurile, sentimentele, dorințele sunt ca și elementele chimice, au proprietăți tot atât de diverse, iar întâlnirea lor, combinațiile lor produc, la fel, reacții foarte variate.
Aceleași legi guvernează în lumea fizică și în lumea psihică, și pentru echilibrul și dezvoltarea noastră e mai important să cunoaștem chimia psihică, dacă nu, riscăm să ne otrăvim, să ne ardem, să producem explozii, etc.
Atât timp cât se simt capabili și nu au pierdut gustul, tinerii trebuie să facă studii, dar știind că ceea ce învață nu va putea să satisfacă decât parțial aspirațiile lor. A studia e util, pentru a avea materiale, dar în interior cei ce studiază au nevoie de o filozofie divină ca de un fir al Arianei care să le permită să se orienteze și să se regăsească în labirintul cunoștințelor. Și această filozofie divină îi va ajuta de asemenea să nu se lase antrenați de toți curenții de gânduri care apar de la un timp la altul în mediile intelectuale: scopul momentului dispare pentru a lăsa loc altuia, care dispare la rândul său.
Acestea sunt moduri pasagere. Pentru că toate sistemele filozofice care nu sunt inspirate de o adevărată înțelegere a legilor naturii și ale vieții, nu durează.
Cei ce studiază pot să citească totul, să cunoască toate științele, literatura, toate sistemele filozofice… de ce nu, dacă sunt capabili?
Cunoștințele sunt ca niște materiale, bogății, de ce să nu le dobândim? Dar de ce trebuie să ne îndoim, sunt tocmai concluziile. Da, să nu ne încredem în concluziile pe care le-au putut trage savanții și filozofii plecând de la toate aceste materiale pe care le-au avut la dispoziție. Când, după ani de studii și cercetări, acești mari gânditori, acești mari profesori vă spun că au ajuns la concluzia că universul este opera hazardului, că nu există nicio ordine în creație, că sufletul, morala, religia sunt invenții pe care trebuie să le respingem, că pământul e un câmp de bătălie unde fiecare trebuie să se lupte cu ghearele și cu dinții pentru a nu fi devorat de vecinul său, etc., ascultați-i din curiozitate, dacă vreți, dar nu vă lăsați influențați.
De altfel, de câte ori în cursul secolelor, concluziile savanților și filozofilor s-au schimbat! Atunci, de ce să vă așezați viața pe baze atât de instabile? Toate cunoștințele trebuie să ne aducă spre Dumnezeu, spre înțelegerea sensului vieții. Dacă ele ne rup de Dumnezeu și de sensul vieții, la ce servesc ele? E mai bine să le lăsăm deoparte.
Adesea vin să mă caute studenți care se plâng: “Nu mai știu unde sunt, acum nu mai cred în nimic…” Ce muncă urmează pentru mine, care trebuie să-i ajut să-și regăsească drumul! Pentru că această stare de confuzie se reflectă asupra comportamentului lor: sunt gata să facă tot felul de prostii. Ei da, dacă lumea nu e decât o absurditate, nonsens, haos, e permis să faci orice! Și aceasta are uneori consecințe asupra sănătății lor, pentru că această debandadă care se produce în cap sfârșește prin a atinge tot organismul.
Deci eu le spun tinerilor: atenție, primiți un bagaj care riscă să vă facă să sucombați, dacă nu știți să îl echilibrați și să îl digerați grație altor elemente. Creierul, sistemul nervos nu sunt atât de pregătite pentru a primi greutatea acestei cunoașteri indigeste, trebuie să-l întărim printr-o altă cunoaștere (a se vedea “Știința vieții” broșura nr. 315).
Dar să nu mă înțelegeți greșit. Atunci când critic intelectualii și importanța dată studiilor universitare nu o fac pentru că găsesc intelectualii atât de ridicoli sau răufăcători, iar studiile lor atât de inutile sau nocive. Nu, ceea ce eu critic este această tendință de a crede că studiile și munca intelectuală reprezintă un summum al cunoașterii și a gândirii. Ca și cum nu ar exista nimic mai presus!
Dacă Inteligența cosmică a dat un intelect omului, este pentru ca să îl utilizeze, iar el îl utilizează pentru a face cercetări, analize, măsurători, comparații. Bun. Dar intelectul este un instrument insuficient, domeniul pe care oamenii îl pot explora grație lui este limitat, și adesea contradictoriu; de aceea ei trebuie să împingă mai departe investigațiile lor în domeniul sufletului și spiritului, dacă nu se vor simți aruncați la stânga și la dreapta, mereu nesiguri, nemulțumiți.
Deci, ca să fie totul clar odată pentru totdeauna. Chiar dacă cunosc defectele învățământului universitar în lumea întreagă, eu n-am sfătuit niciodată tinerii să-și înceteze studiul. Din contră, eu sunt cel care-i împing să le continue, pentru că așa a făcut și Maestrul meu, Peter Deunov, cu mine.
Înainte de a-l întâlni pe Maestru tocmai am părăsisem liceul, pentru că credeam că Știința inițiatică pe care am descoperit-o în cărți depășea tot ceea ce am învățat până atunci. Nu mai conta nimic altceva decât Știința inițiatică și exercițiile de respirație, de concentrare, de meditație, rugăciunea, postul, etc.
Evident, nu era rezonibil, prietenii mei și mai ales mama își făceau probleme, dar eu nu voiam să ascult pe nimeni. Apoi l-am întâlnit pe Maestrul Peter Deunov… el m-a lăsat să fac toate acestea pentru un timp, dar într-o zi mi-a spus: “Trebuie să te întorci la liceu ca să-ți termini studiile.” Am rămas siderat! Trecuseră cinci ani de când le-am abandonat și îmi mai rămâneau doar trei ani pentru a le face. Aveam cu cinci ani mai mult decât ceilalți băieți și era cu adevărat o încercare umilitoare pentru mine: aveam impresia că trebuie să mă reîntorc împreună cu niște copii.
Aș fi putut studia singur și să mă prezint doar la examene. Dar nu, Maestrul îmi cerea să mă întorc la liceu și a trebuit să mă așez pe aceleași bănci cu acei băieți mult mai tineri decât mine! Nu vă mai povestesc ce evenimente amuzante s-au produs. Au existat desigur și relații de prietenie între ei și mine, pentru că vedeau că, fiind mai în vârstă decât ei, aveam mai multă experiență în anumite domenii, și veneau să-mi vorbească, să îmi pună întrebări despre tot felul de subiecte.
În fine, am absolvit bacalaureatul și credeam că totul s-a terminat… Da de unde, nu eram încă la capătul suferințelor, pentru că în acel moment Maestrul mi-a spus: “Acum trebuie să mergi la universitate.” Ai, ai, ai! Eu care îmi doream altceva, urmau încă bătăi de cap! Dar l-am ascultat pe maestru.
Că îmi plăcea sau nu, știam că trebuie să-l ascult, pentru că el vedea mai bine decât mine ce era bun pentru viitorul meu. Deci încă câțiva ani au trecut în timpul studiilor: m-am pregătit pentru examenele de psihologie, filozofie, pedagogie, urmărind și câteva cursuri în disciplinele științifice pentru că erau lucruri care mă interesau. Când am obținut diploma, mi-am spus: “Doamne, fă ca Maestrul să nu îmi ceară acum să continui până la doctorat!” Din fericire el nu mi-a mai cerut nimic de genul acesta… Și de aceea nu sunt doctor, vedeți!
V-am spus toate acestea pentru a vă spune că putem face studii fără a pierde esențialul. Nu am făcut pe nimeni să renunțe la studii, din contră, am încurajat mereu tinerii și i-am împins pe unii să le reia atunci când le-au abandonat. Vă spun doar că trebuie să fim precauți pentru a nu ne lăsa să ne rătăcim sau să ne dezechilibrăm.
Înainte de a intra la Universitate eram deja plonjat în imensitatea vieții sufletului și spiritului, și acest lucru m-a protejat. Am traversat acei ani de studii ca un rățoi care traversează un heleșteu. Eram uns cu ulei; da, penele mele erau unse. Nu regret anii pe care i-am petrecut cu studiul pentru că oricum eram curios să văd ce pot învăța. Și e adevărat, am învățat multe lucruri, dar nu m-am lăsat influențat de mentalitatea acelor autori și profesori mai mult sau mai puțin înțelepți și luminați: am ținut mereu prezentă în mine lumina Științei inițiatice.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
