Ramtha – Mintea deschisă și deblocarea controlorului suprem din creier
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Imaginea voastră e controlorul celor magnifice. Trezirea are loc atunci când imaginea e avariată într-o asemenea măsură încât mintea subconștientă scoate la iveală tot ceea ce i se prezintă. – Ramtha
Iată ce devine critic și demn de milă. Fiecare viață umană este un organism și un veșmânt rafinat purtat de o inteligență sublimă, și totuși în fiecare viață veșmântul este purtat doar pentru plăcere, niciodată pentru a explora. Câți dintre voi aveți veșminte pe care nu le murdăriți? Câți dintre voi vă descotorosiți de veșmintele zdrențuite? Controlorul din creierul vostru vede corpul exact la fel. Nu vrea ca acesta să se murdărească, nu vrea să experimenteze. Vrea să fie auto-conținut, să arate bine și să fie corect din punct de vedere politic.
În fiecare viață aveți aceeași veche conștiință și ea este moștenită genetic. Ceea ce se întâmplă este că avem colapsarea unei civilizații a conștiinței care colapsează în ea însăși. Astăzi în lumea voastră, cel mai important act senzorial este actul sexual. E mai exacerbat astăzi ca niciodată. Vorbim despre primul sigiliu. Conștiința, de la renașterea ei, a mers în jos în spirală. Chiar și inteligența este retrogradată la atribuirea unor modalități tot mai sofisticate de a obține ușurarea orgasmică. În loc de explorarea conștiinței interne a ființei umane, inteligența este dedicată păstrării frumuseții și explorării acesteia pentru a avea un corp mai perfect, o față mai perfectă, și un organ sexual mai perfect. Știința de azi a pierdut din vedere evoluția, astfel încât colapsează în ea însăși.
Unde este energia? A culminat în renaștere iar acum merge în jos. Ce anume respinge judecătorul, arbitrul civilizației? Mintea deschisă. Dacă tema centrală e aspectul fizic, atunci judecătorul, imaginea voastră, va respinge mintea deschisă și se va opune schimbării.
Vreau să faceți următorul lucru. Vreau să luați o pagină curată și să scrieți toate lucrurile în care nu credeți – în care nu credeți – pe care le respingeți vehement. Trebuie să fiți onești cu voi înșivă. Nu e cazul să înfrumusețați pagina asta ca să vă facă să arătați mai bine sau să vă facă imaginea să arate mai bine și să pară mai bună. În ce anume nu credeți? Nu credeți că a doua realitate e mai bună decât prima. Ăsta ar fi primul punct. Și dacă nu credeți asta, iată care e al doilea lucru în care nu credeți: nu credeți în Vid – un vast nimic material, dar toate lucrurile potențiale – constanta, și nu credeți nici în eternitate.
Folosesc termenul de a crede în sens larg, căci înseamnă conjunctură, dar cum altfel să mă adresez conștiinței care e judecătorul, arbitrul. Ea respinge anumite lucruri și permite altele. Deci, voi ce respingeți și în ce nu credeți? Nu credeți în Vid deoarece ați concluzionat că prima călătorie la Marea Piramidă a fost mai reală decât a doua. Cât de repede v-ați gândit la acea călătorie? într-o clipă. Acum-ul este Principiul Mamă/Tată care a dat naștere timpului liniar. Creierul vostru accesează Acum-ul însă îl împarte în întinderi liniare, imaginea voastră respinge Vidul. Respinge conceptul de nimic.
Credeți că puteți levita? Credeți că puteți? Nu credeți. Credeți că puteți ieși din corp? Acceptați asta ca posibilitate? Ce face imaginea voastră cu acest lucru? Credeți că puteți manifesta ceva din nimic într-o clipită? Credeți asta cu adevărat? Credeți că în această încăpere există o împărăție superioară celei pe care o vedeți? Adică, credeți asta cu adevărat? Credeți că nu există niciun Dumnezeu? Credeți că există Dumnezeu? Credeți că sunteți destul de buni ca să vă schimbați? Credeți cu adevărat că veți ajunge vreodată un maestru? Credeți că Pământul e gol pe dinăuntru, având în vedere toți vulcanii care erup și scuipă magma topită din miezul Pământului? Credeți că în spațiu e frig? Credeți că vă puteți vindeca pe voi înșivă? Aveți destulă încredere că puteți face asta? Credeți că inteligența atot-cunoscătoare, înțeleaptă trăiește înlăuntrul vostru? Credeți asta cu adevărat sau acțiunile voastre dovedesc altceva?
Credeți că veți muri? Acceptați asta? Credeți că există un corp de lumină în corpul vostru, și când l-ați văzut? Credeți că veți cunoaște bucuria și libertatea? Chiar credeți și acceptați asta? Există loc pentru această acceptare? Ce spuneți voi? Este nemișcarea plicticoasă pentru voi deoarece credeți că aici și acum este realitatea? Cât de mult trebuie să fiți presați ca să renunțați? Care e punctul vostru de renunțare? Știți care este? Când renunțați și în ce condiții? Știți?
Înțelegeți de ce vă pun aceste întrebări? Țineți minte, conștiința și energia creează natura realității. Vă pun aceste întrebări pe limba voastră. Am verbalizat un concept potențial. Cu ce ați putut experimenta și aduna intelectual, ați presupus cum ar fi să ieșiți din corp și ați împrumutat informații de la alții care au avut această experiență. Dacă tu nu ai avut această experiență, ea există ca potențial, dar acest potențial nu este mai puțin real decât a face o excursie pentru a sta în vârful piramidei – prima călătorie, cea lungă. Totuși, acesta este un gând verbalizat. Creierul vostru știe cum să spună asta pentru că voi ați auzit și ați stocat acest gând – și el vă ademenește – sau abilitatea de a vă vindeca. Nu prea vă gândiți la asta până nu aveți vreo bubă și atunci vedeți cât de neajutorată devine bucata asta de carne. Se zbate pentru propria autoconservare, iar tu te zbați să găsești pe cineva care să te facă bine.
Nu-ți trece prin cap gândul că ai abilitatea de a fi bine tot timpul, dar el este acolo. Ai auzit cuvântul dar nu l-ai experimentat niciodată, așa că e stocat ca amintire. Ai vrut să-ți găsești cartonașul de fiecare dată și să manifesti extraordinarul, dar te-ai îndoit că poți, dar conceptul există, sunt entități care au făcut asta. Există, dar nu pentru tine. De ce nu există pentru tine? Tu îl blochezi. Tu nu-l accepți. Este o amintire dar tu nu o accepți. Este un potențial dar tu nu îl accepți.
Vindecarea este un potențial – este intrinsec în tine – dar tu nu-l accepți. Nu ai fost cultivat în felul acesta, nu ai fost antrenat să gândești astfel. Și vei muri? Știi că toată lumea face asta așa că mai devreme sau mai târziu o vei face și tu. Dar nu-ți place lucrul ăsta. Evocă în tine o senzație care-ți aduce un gust acru și sărat în gură. Evocă o emoție.
Tocmai ai atins călcâiul lui Ahile al imaginii, iar acea emoție se numește frică. De asemenea este o rebeliune. Așa că nu te vei gândi la asta. Nu te vei uita la asta. Nu vei îmbrățișa asta. Destul, destul, destul. Și uite așa controlorul ține totul sub control, înțelegeți?
Nu credeți în Vid. Vreau să spun că nu credeți în Vid deoarece este o supoziție. Este un principiu “poate că”. Nu vi se pare interesant că nu mergeți într-o excursie de două zile cu vaporul în Egipt în creierul vostru? Corpul vostru trebuie să se ia și să treacă prin toate aceste acțiuni pentru a satisface acest concept, și totuși conceptul există deja. El este deja în creierul vostru. Vidul este gândul ce desfășoară și înfășoară, iar creierul vostru nutrește acest gând. Nu vă trebuie decât o clipită pentru a vă imagina vârful Marii Piramide, dar vă trebuie două zile și jumătate ca să ajungeți acolo.
Dacă v-am spus că subconștientul se conectează prin cerebel, aceasta e o observație pătrunzătoare. Asta înseamnă că cunoașterea ce curge prin toate cele șapte benzi vă este prezentată ca și constantă – ca și constantă. Nu numai că aveți gânduri divine ce vă bombardează chiar în acest moment, ci vă bombardează și gândurile tuturor celorlalți, deoarece și colectivul social este prezentat. Doar că acele gânduri nu sunt ale ei sau ale lui. Gândurile preiau o existență macabră. Ele devin demonizate.
Un gând este ca o picătură ce pulsează, o amibă ce pulsează și se divide, se consumă pe sine. Dacă le-ați vedea cu ochi de om, ați spune, “Ca să vezi, sunt plin de demoni astăzi.”
În măreața conștiință subterană, creierul are un râu fin al atotcunoașterii conectat la el. Dacă faci energia să urce pe coloana vertebrală, va urca în spirală. Când intră în al șaselea sigiliu, sistemul pineal, ea pregătește centrul subconștient să se trezească. Creierul este pregătit prin al șaptelea sigiliu. Atunci când se deschide, al șaptelea sigiliu deschide comunicațiile care ajută la ocolirea regulatorului, a imaginii.
Aceasta este măreața Mare Lucrare deoarece lupta poate fi anevoioasă. Cu cât ești mai învelit în imagine, cu atât ești mai acoperit de straturi de inteligență inutilă, de scuze, și cu atât e mai dificil să le străpungi. Copiii născuți în școli antice sunt expuși la atotcunoaștere. Sunt expuși complet la totalitatea vieții, expuși la atotcunoaștere până când sunt puri și binecuvântați și puternici, deoarece imaginea lor este slăbită de condițiile în care sunt crescuți.
Voi creșteți copii puternici în imagine, în aparențe. Voi creșteți fetițe cu feminitate puternică, băieți cu masculinitate puternică, și îi creșteți să fie separați și opuși. Vă vărsați cupa. Turnați din vasul vostru în vasul lor, dar un copil expus la atotcunoaștere are imaginea foarte slăbită. A fost străpunsă. Imaginea e diavolul și a fost lovită în frunte. Aceasta înseamnă că acel copil va deveni deschis la minte și miraculos deoarece nu va fi poluat cu toată poleiala, vopseaua și lustrul pe care le puneți voi asupra imaginii. Dacă ar fi să contemplați în momentele voastre de liniște în ce anume nu credeți, ați găsi indicii deoarece ați vedea că acelea sunt zonele în care sunteți cel mai puțin activi. În ce anume credeți, veți vedea că se află în fruntea gândurilor voastre. La ce excelați se află în fruntea activității voastre mentale și fizice. Dacă veți contempla asta, veți găsi o revelație, o realizare, de ce anume stagnați și de ce v-ați abătut de la această frumoasă cale și ați căzut în abisul Marii Lucrări.
Voi nu contemplați propria putere de vindecare, și de aceea nu veți fi vindecați. Mai degrabă contemplați puterea voastră de a repara, așadar va fi reparat. Conștiința și energia creează natura realității. Dacă ați contempla abilitatea de a merge în centrul Pământului perfect conștient, ați menține asta într-un gând lung și l-ați călări ca pe un catâr, aceea ar fi realitatea voastră dinamică, în loc doar să credeți asta cumva – adică e posibil dar nu pune carne, pâine și vin pe masă – atunci ce anume se află în fruntea realității voastre? Supraviețuirea.
Acest veșmânt pe care-l purtați și prin care sunteți victimizați – vă e milă de voi și bieții de voi – aceea este atitudinea unui vin amar ce e scuipat de imagine. Motivul pentru care este scuipat este deoarece imaginea se străduie să submineze progresul. Găsește fel și fel de scuze. Dacă-ți va fi milă de tine destul de mult timp, vei crea realitățile care-ți oferă validare. Acea validare devine viața reală în care trăiești și se duce în fruntea atenției tale focusate, astfel lăsând la o parte potențialul ieșit din comun.
Când eu vă spun că ați fost morții vii, într-adevăr că sunteți netreziți, vă uitați la mine cu ochii și mă auziți cu urechile și întindeți mâna să mă atingeți și spuneți, “Dar eu pot să te ating, te văd, te aud. Cum poți spune că sunt netrezit?” Deoarece imaginea voastră este controlorul magnificului. Trezirea are loc atunci când avariem cumva imaginea într-atât încât mintea subconștientă lasă să curgă la iveală tot ce i se prezintă. Cum lasă să curgă? Cei ce practică magia neagră știu cum să facă asta, și se numește magie neagră ironic, nu pentru că ei s-ar bălăci în Vid, ci deoarece negrul indică ceva nefast.
Se numește magie neagră deoarece cei care o practică știu cum să treacă dincolo de imagine, prin ușa aceea micuță, la celălalt simț măreț. Când ușa se deschide, este prezentată informația. Ea e acolo tot timpul, ocolește mintea imaginii, și se duce direct la emisfera stângă și cea dreaptă a creierului. Imediat ce face asta, încep să se formeze holograme iar entitatea începe să experimenteze neobișnuitul.
Atunci când se întâmplă acest lucru, personalitatea entității e pierdută și se spune că e posedată, că este posedată de o forță care i-a preluat obişnuitul, și își prezintă partea ieșită din comun. Personalitatea bietei victime a fost suprimată în asemenea măsură că trebuie să fie învelită și suferindă în mațele iadului.
Atunci când Dumnezeul vostru iese în față, nu este o personalitate. Nu ești tu. Personalitatea ta este cea dictată de imagine. Ăsta ești tu. Imaginea ta are o mulțime de material genetic din partea familiei tale, din care să extragă. Are gridul din care să extragă, și se conservă pe sine și cartea legii tale. Așa că tu stai tridimensional. Ești netrezit. Ești auto-conținut în micuța ta lume fabricată. Nu ești extins. Nu ești ieșit din comun.
Dacă creierul este receptorul tuturor potențialelor, atunci creierul trebuie să ia la cunoștință că are un arbitru. Copiii au arbitri foarte slabi, și de aceea ei pot vedea iar voi nu puteți, și pot face lucruri minunate. Lor nu le pasă cum arată fața lor, sau părul, sau corpul, și dacă au hainele murdare. Copiii nu sunt preocupați de aceste lucruri frivole, așa că imaginea lor nu s-a format iar ei se duc și fac chestii minunate. Oamenii în vârstă care nu mai au imagine, doar că sunt bătrâni, atunci când sunt interesați de ceva – nu trebuie să calibreze acel interes; unii o fac, alții nu – deodată încep să înflorească deoarece au trecut de acel punct critic al pubertății. Așa că tot focusul lor e dedicat acelui lucru. Înțelegeți diferența dintre voi și un copil, dintre voi și cineva foarte bătrân?
Un savant idiot – ăsta e termenul vostru – voi îl numiți idiot, dar ce înseamnă savant pe limba voastră? Știutor. E idiot dar știe. Cum se face că cineva la care-i curg balele și abia poate avea grijă de sine, are un focus ca laserul și știe ce voi nu puteți ști în viața asta? Ce s-a întâmplat cu acea persoană? Probabil că are creierul afectat, dar care parte anume? Nu face diferența dintre bine și rău, iar oamenii care nu pot face acest lucru au o imagine foarte slabă. Poți lua pe cineva cu o imagine slabă, ca în magia neagră, și să treci prin acel cineva cunoaștere puternică din atot-cunoaștere. Personalitatea sa, funcție de tipul de energie din care trăiește, va selecta ceva și aceea va fi manifestarea sa. Sunt unii savanți idioți care sunt violenți, biete creaturi, dar sunt unii care atunci când primesc informația, creierul lor e atât de activat și e atât de “Este” încât ei sunt adevărate genii, dar numai într-o anume zonă. În alte zone sunt handicapați.
Receptorul din corp este creierul uman. Acesta are un rol vast și important în transmutare. Este cel mai grozav organ creat vreodată, lăcașul conștiinței. Este cel care livrează experiențele din Vid. El menține o imagine pentru voi în timp ce voi vă focusați asupra ei. În loc de a avea creierul avariat, ce anume trebuie să depășiți cu toată puterea și cu toată voința voastră și cu toată dorința? Ce trebuie să duceți în fruntea focusului? Trebuie să învingeți imaginea. Trebuie.
Iată câteva feluri în care puteți ocoli imaginea. Ocolești imaginea în primul rând, dacă ești vătămat, ai un fel de afecțiune a creierului sau ai primit o lovitură puternică în cap. Adeseori, aceasta va cauza o deficiență a creierului, și astfel mintea conștientă va fi inundată de informații din mintea subconștientă. Dacă ești tânăr sau din întâmplare ești copil și ai părinți grijulii care-ți transmit oportunități ale gândului ce există dincolo de barierele gândirii contemporane, acel copil la o vârstă fragedă știe că nu e corpul lui. Acel copil la o vârstă fragedă e învățat că este conștiință, și e învățat să contemple o floare pentru a înțelege acea floare. E învățat să contemple distanța și să descrie ceea ce vede. Acel copil înțelege așadar că nu e încuiat de conceptul timpului fizic.
În această școală voi treceți printr-o oboseală severă învățând o mulțime de cunoștințe și consumând acele cunoștințe chiar înainte de culcare într-o zonă numită starea alfa. În starea alfa, informația începe să descuie imaginea. Într-o stare de focus și nemișcare, apare bătălia dintre imagine și mintea subconștientă. Lungi perioade de nemișcare și focus vă permit să subjugați imaginea până la urmă.
Există maeștri care s-au focusat timp de zece ani în timpul și numărătoarea voastră, în fiecare zi din viața lor ei își creează ziua, dar nu întrerup focusul. Ei stau și se focusează pe Vid în nemișcare, și devin acea nemișcare. În zece ani, ei au devenit acea nemișcare și au devenit cel puțin studenți ai focusului. Știu cum să facă asta și se pricep foarte bine pentru că este disciplina lor zilnică. După zece ani se întâmplă ceva remarcabil. Ei intră în focus fără vreo așteptare anume deoarece pentru ei a devenit ceva obișnuit. Și în acel moment de focus, apare o explozie de lumină pe care o văd din două perspective: una la ei în cap, și alta care umple încăperea sau spațiul din jurul lor. Acea explozie de lumină dintr-o dată le permite să se detașeze de corpul fizic și permite să iasă la iveală super-conștiința. Atunci acea entitate devine mai măreață decât corpul său. Dintr-o dată, subconștientul sau ceea ce se numește mintea lui Dumnezeu devine accesibilă acelei entități. Ea poate ști atunci gândurile tuturor și poate vedea acele gânduri. Știe tot ce se petrece. Are viziune la distanță și știe tot imediat. Poate merge oriunde dorește – în vârful piramidei – și să aibă o vedere lucidă mai măreață decât ar putea spera să aibă vreodată ochii ființei umane, deoarece conștiința și energia creează natura realității.
I-au trebuit zece ani de focus acestui discipol al lui Dumnezeu ca să străpungă bariera până la urmă. Acela a fost momentul în care s-a trezit cu adevărat. A fost prins în vârtej, înălțat și scos din corp. Și niciodată nu va mai fi prizonierul corpului fizic.
Școala înțelepciunii Antice se află aici la fiecare cotitură ca să vă dea cunoaștere. Însă din nou, trebuie să vă luptați cu letargia voastră, cu fizicalitatea voastră, cu toate simțurile voastre, cu neîncrederea voastră. Cât din aceste învățături acceptați și cât de mult respingeți? Cât din ceea ce vă spun eu acceptați și cât dați la o parte? Cât din asta e un beneficiu pentru voi și cât e un prejudiciu pe câmp și în focus?
Eu am rostit aceste cuvinte de o mulțime de ori și deodată într-o frumoasă seară le auziți și e ca și cum le-ați auzi pentru prima oară. Aceasta se numește realizare. Remarcați cât sunt de răbdător. Eu știu că dacă veți continua să veniți, să participați și să ascultați, veți realiza, iar atunci când realizați, realizarea se mută din spatele capului vostru în fața capului vostru. Adică vine în fruntea focusului, și deoarece e plină de energie s-a strecurat pe lângă imagine. Realizarea trece drept pe lângă imagine și dintr-o dată aveți o frumoasă realizare care vă consumă și vă umple de bucurie. Ăsta e doar un grăunte de nisip pe plaja veșniciei. E ceea ce s-a strecurat.
Cartile lui Ramtha se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
