Papus – Moartea Omului și Lumile Kabbalah
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Moartea omului, după Quabalah, nu reprezintă altceva decât trecerea lui la o nouă formă de existență. Omul este chemat să se întoarcă în cele din urmă la sânul lui Dumnezeu, dar această reunire nu îi este posibilă în starea sa actuală, datorită materialității grosiere a corpului său; această stare, și de asemenea tot ceea ce este spiritual în om, trebuie să sufere un proces de purificare pentru a dobândi gradul de spiritualitate pe care îl solicită noua viață.
Quabalah distinge două cauze care pot să provoace moartea:
Prima constă în aceea că Dumnezeu slăbește treptat sau suprimă brusc continua sa influență asupra lui Neschamah și Ruach, astfel încât Nephesch pierde forța prin care corpul material este însuflețit, și acesta este condamnat la moarte. În limbajul Zoharului, acest prim gen s-ar putea numi “moartea pe sus, sau din lăuntru spre în afară”.
A doua cauză a morții este cea care s-ar putea numi “moartea pe jos, sau din afară spre înlăuntru”. Ea constă în aceea că trupul, formă de existență inferioară și exterioară, dezorganizându-se sub influența unei anumite tulburări sau leziuni, își pierde dubla proprietate, de a primi din înalt influența divină atât de necesară, și de a excita cele trei principii: Nephesh, Ruach și Neschamah cu scopul de a le face să coboare la el.
După cum fiecare din cele trei stări de existență ale omului are în corpul uman lăcașul său specific și sfera de activitate corespunzătoare gradului său de spiritualitate, și după cum toate trei s-au atașat acestui corp în diferite perioade ale vieții, tot așa, la momente diferite, dar într-o ordine inversă, ele abandonează cadavrul. Rezultă, așadar, că lucrarea morții se întinde pe o perioadă mult mai lungă, decât se crede în general.
Neschamah, care își are sediul în creier și care, în calitatea sa de principiu de viață spiritual, superior, s-a unit ultimul cu corpul material – această unire începând la vârsta pubertății – Neschamah este deci primul care părăsește corpul; în mod obișnuit, el se desprinde înainte de momentul pe care noi îl numim “moarte”. El nu lasă în al său Merkabah decât o iluminare, întrucât personalitatea omului, așa cum se spune în Esarah Maimoroth, poate subzista și fără prezența efectivă a lui Neschamah.
Înainte de momentul morții, esența omului este sporită de un Ruach mai elevat, de unde și putința de a vedea ceea ce în timpul vieții era ascuns ochilor săi; adeseori, vederea sa străpunge spațiul și omul poate să-și vadă părinții și prietenii defuncți. Îndată ce sosește clipa critică, Ruach se împrăștie în toate membrele corpului și își ia rămas bun de la ele; de aici rezultă o cutremurare, o agonie, adesea foarte dureroasă.
Apoi toată esența spirituală a omului se retrage în inimă și aici se pune la adăpost de Masikim (sau duhurile rele) care se aruncă asupra cadavrului, tot așa cum un porumbel urmărit se refugiază în cuibul său.
Separarea lui Ruach de corp este foarte dureroasă pentru că Ruach, sau sufletul viu, plutește, cum spune Ez-ha-Chaim, între înaltele regiuni spirituale, infinite (Neschamah) și cele inferioare, corporale, concrete (Nephesch), înclinând când spre unul, când spre celălalt, el care, în calitate de organ al voinței, constituie personalitatea umană. Sediul său se află în inimă: aceasta este deci rădăcina vieții; este (Meleck, “rege”) punctul central, legătura de unire dintre creier și ficat.
După cum la origine activitatea vitală se manifestă în inimă, tot așa activitatea vitală se sfârșește în același organ. Astfel, în momentul morții Ruach se eliberează din legăturile sale și, după învățătura Talmud-ului, iese din inimă pe gură, odată cu ultima răsuflare. Talmud-ul distinge nouă sute de feluri de morți diferite mai mult sau mai puțin dureroase.
Cea mai ușoară dintre toate este numită “sărutul”; în cea mai dureroasă formă de moarte, muribundul încearcă senzația unei ștreang gros ce i se încolăcește în jurul gâtului.
Odată ce Ruach s-a separat, omul pare mort; totuși Nephesch se află încă în el. Nephesch, viață corporală a concretului, este, la om, sufletul vieții elementare și își are lăcașul în ficat. Fiind forța spirituală inferioară, Nephesch posedă încă o mare afinitate, și ca urmare o mare atracție pentru corp. El este principiul ce se separă ultimul, după cum a fost cel dintâi care s-a unit cu carnea.
Totuși, nu mult timp după plecarea lui Ruach, Masikim iau în posesie cadavrul; această invazie de duhuri rele, adăugată descompunerii corpului îl obligă pe Nephesch să se retragă; el rămâne totuși un timp destul de lung în apropierea corpului neînsuflețit, pentru a-i deplânge pierderea. În mod obișnuit, numai atunci când survine putrefacția completă el se ridică deasupra sferei terestre.
Această descompunere a omului, care urmează morții, nu este totuși o separare completă; căci ceea ce altădată a fost un tot întreg nu se poate desface în mod absolut; rămâne întotdeauna un anumit raport între părțile constitutive, astfel încât o anumită legătură continuă să existe și între Nephesch și corpul său deja putrezit.
După ce acest recipient material, exterior, a dispărut cu forțele sale vitale fizice, mai rămâne totuși ceva din principiul spiritual al lui Nephesch, ceva nepieritor, care coboară până în mormânt, în oseminte, cum spune Zoharul; este ceea ce Quabalah numește “suflul osemintelor” sau “spiritul osemintelor”.
Acest principiu intim, nepieritor, al corpului material, care îi păstrează perfect forma și înfățișarea, constituie Habal de Garmin, ceea ce s-ar putea traduce oarecum prin “corpul de înviere” (corpul astral luminos).
&
După ce diferitele părți componente ale omului s-au separat îndată după moarte, fiecare merge în sfera spre care o atrage natura și constituția sa; acolo ele vor fi însoțite de ființe asemănătoare celor care înconjuraseră deja patul de moarte.
În întregul Univers totul se află în tot, născându-se, trăind și dispărând după o singură și aceeași lege. Reproducerea celui mai mic element este reproducerea celui mai mare, și aceleași principii guvernează toate creaturile de la cele mai inferioare până la ființele cele mai spirituale, până la forțele cele mai înalte. Universul ca întreg este numit în Quabalah Aziluth și el cuprinde toate gradele de la materia cea mai grosieră până la cea mai înaltă spiritualitate – până la Unul.
Universul se împarte în trei lumi distincte: Asiah, Yetsirah și Briah, care corespund celor trei diviziuni ale ființei omenești: Nepesch, Ruarh și Neschamah. (corp, suflet, spirit)
Asiah este lumea în care ne mișcăm noi oamenii; totuși, ceea ce noi percepem din această lume cu ochii noștri corporali nu reprezintă decât sfera cea mai de jos, sfera cea mai materială, tot așa cum prin organele noastre de simț noi nu percepem decât principiile inferioare, principiile cele mai materiale ale omului: corpul său. Figura prezentată anterior reprezintă, prin urmare, o schemă a Universului sau tot atât de bine o schemă a omului, căci, potrivit doctrinei Quabalah, Microcosmosul este absolut asemănător cu Macrocosmosul; omul este chipul lui Dumnezeu care se manifestă în Univers.
În felul acesta cercul a, a, a reprezintă lumea Asiah, iar 1, 2 și 3 sunt sferele sale ce corespund cu cele ale lui Nephesch.
Cercul b, b, b reprezintă lumea Yetsirah identică cu Ruach, iar 4, 5 și 6 sunt forțele ei.
În sfârșit cercul c, c, c reprezintă lumea Briah, ale cărei sfere 7, 8 și 9 ating, ca și cele ale lui Neschamah, cea mai înaltă forță a vieții spirituale. Figura care le înconjoară, 10, reprezintă imaginea Totului – Aziluth, după cum poate fi și imaginea figurată a naturii umane în ansamblul ei.
Cele trei lumi corespunzând, după natura și gradul lor de spiritualitate, celor trei principii constitutive ale omului reprezintă de asemenea diferitele sfere spre care se îndreaptă aceste principii.
Corpul – forma de existență cea mai materială a omului – rămâne în sferele inferioare ale lumii Asiah, în mormânt; spiritul osemintelor rămâne singur, constituind, așa cum am arătat, Habal de Garmin. În mormânt el se află într-o stare de letargie obscură, care, pentru cel drept, este un somn ușor: mai multe pasaje din Daniel, din Psalmi și din Isaia fac aluzie la acest lucru. Și cum Habal de Garmin păstrează în mormânt o senzație obscură, odihna celor care dorm acest ultim somn poate fi tulburată în diferite moduri.
Iată de ce exista la evrei interdicția de a se îngropa alături persoane care în timpul vieții lor s-au dușmănit, sau de a așeza om sfânt lângă un criminal. Dimpotrivă, se avea grijă de a îngropa împreună persoane care s-au iubit, pentru că acest atașament continua și după moarte.
Cea mai mare nenorocire pentru cei ce dorm în morminte este evocarea; căci, chiar atunci când Nephesch a părăsit mormântul, “spiritul osemintelor” continuă să rămână atașat cadavrului, și el poate fi evocat; dar această evocare ajunge de asemenea la Nephesch, Ruach și Neschamah. Fără îndoială, ele se află deja în sfere distincte, dar asta nu înseamnă că nu rămân în continuare legate într-un anumit fel, astfel încât unul resimte ceea ce încearcă celălalt. Iată motivul pentru care Sfânta Scriptură interzice cu desăvârșire evocarea morților.
Întrucât simțurile noastre materiale nu pot percepe decât sfera cea mai de jos a lumii Asiah, doar corpul omului este vizibil pentru ochii noștri materiali, adică trupul care, chiar după moarte, rămâne în domeniul vieții sensibile; sferele superioare ale lui Asiah nu sunt percepute de simțurile noastre, și ca atare chiar și Habal de Garmin scapă percepției noastre senzoriale. Spune Zoharul: “Dacă aceasta ar fi cu putință ochilor noștri, am putea zări în bezna cea mai adâncă cum Diuknim (spectrele morților) se ridică din morminte, de Sabat sau în zilele de sărbătoare, pentru a-l proslăvi pe Domnul”.
Sferele superioare ale lumii Asiah servesc drept lăcaș pentru Neschamah.
Ez-ha-Chaim zugrăvește acest popas ca Gan-Eden (grădina plăcerilor, paradis) inferior, “care în lumea Asiah se întinde la sud de Țara Sfântă, deasupra Ecuatorului”.
Al doilea principiu constitutiv al omului, Ruach, găsește în lumea Yetsirah un lăcaș adecvat gradului său de spiritualitate, întrucât Ruach constituie personalitatea omului, fiind suportul și sediul Voinței, în el se află forța productivă și creatoare a omului; lumea Yetsirah este de asemenea, așa cum arată și numele său ebraic, mundus formationis, lumea formării.
În sfârșit Neschamah merge în lumea Briah pe care Zoharul o numește “lumea tronului divin”, și care are cel mai înalt grad de spiritualitate.
La fel cum Nephesch, Ruach și Neschamah nu sunt forme de existență complet distincte, ci dimpotrivă ele se deduc unul din celălalt crescând în spiritualitate, tot așa sferele diferitelor lumi se suprapun unele peste celelalte și se ridică de la cercul cel mai profund, cel mai material al lumii Asiah, care este perceptibil pentru simțurile noastre, până la puterile cele mai elevate, cele mai nemateriale ale lumii Briah.
&
Se vede astfel cu claritate faptul că deși Nephesch, Ruach și Neschamah își au fiecare reședința în lumi distincte, ei continuă să rămână legați unul de celălalt alcătuind un singur întreg. Păstrarea acestor legături între părțile separate devine posibilă numai prin intermediul Zelem.
Sub numele de Zelem Quabalah se înțelege înfățișarea, învelișul sub care diferitele principii ale omului subzistă, prin care acestea acționează. Nephesch, Ruach și Neschamah, chiar și după ce moartea a distrus învelișul corporal exterior, continuă să păstreze o anumită formă ce corespunde aparenței corpului omului originar. Această formă, prin intermediul căreia fiecare parte subexista și acționează în lumea sa, nu este posibilă decât prin Zelem.
După Loriah, acești Zelem, prin analogie cu întreaga natură umană, se împart în trei părți:
-
o lumină interioară spirituală și două Makifim sau lumini învăluitoare. Acești Zelem și Makifim corespund, prin natura lor, gradului de spiritualitate al fiecăruia dintre principiile cărora le aparțin. Pentru Nephesch, Ruach și Neschamah este posibil să se manifeste în exterior doar prin Zelem-urile lor. Pe acești Zelem se sprijină întreaga existență corporală a omului pe pământ, căci orice influx din înalt asupra sentimentelor și simțurilor interne ale omului se face doar prin intermediul acestor Zelem, susceptibile de altfel de a fi slăbite sau întărite.
Procesul morții se produce doar în diferitele Zelem-uri, căci Nephesch, Ruach și Neschamah nu sunt modificate de aceasta. Quabalah spune că cu treizeci de zile înaintea morții omului, se retrag mai întâi cele două Makifim ale lui Neschamah, apoi cele ale lui Ruach și, în cele din urmă, cele ale lui Nephesch; prin aceasta trebuie înțeles faptul că ele încetează de a mai acționa: totuși, în același moment în care Ruach părăsește corpul, ele se agață, așa cum spune Mishnah Hasidim, de procesul vieții “pentru a savura gustul morții”. Zelem-urile trebuie înțelese ca ființe pur magice; iată de ce chiar Zelem-ul lui Nephesch nu poate acționa direct în lumea percepției noastre sensibile externe.
Ceea ce ni se arată în momentul când avem viziunea unei persoane decedate este fie Habal de Garmin, fie materia subtilă aeriană sau eterică a lumii Asiah în care se îmbracă Zelem-ul lui Nepesch pentru a se înfățișa într-o formă perceptibilă simțurilor noastre corporale.
Aceasta se aplică oricărui gen de apariție, fie că este vorba de apariția unui înger, de apariția sufletului unui mort, sau de apariția unui spirit inferior. Așadar, nu Zelem însuși este cel pe care îl putem vedea și percepe cu ochii noștri; nu este decât o imagine, care, construită din “vaporii” subtili ai lumii noastre exterioare, ia o formă susceptibilă să dispară în orice clipă.
Iată ce spune Zoharul: “Frumusețea Zelem-ului omului cucernic depinde de faptele bune pe care le-a săvârșit pe pământ”; și mai departe: “Păcatul mânjește Zelem-ul lui Nephesch”.
Loriah spune de asemenea: “La omul cucernic aceste Zelem sunt pure și clare; la omul păcătos ele sunt tulburi și întunecate”.
Iată de ce fiecare lume are, pentru fiecare dintre principiile omului, un Gan-Eden (Paradis), un Nahar Dinur (fluviu de foc pentru purificarea sufletului) și un Gei-Hinam, loc de tortură și pedeapsă; așa a apărut doctrina creștină a cerului, purgatoriului și infernului.
Cartile lui Papus se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
