Papus – Sufletul in timpul vietii, dupa Kabbala

Dintre toate temele cu care se ocupă filozofia ca știință exactă, problema propriei noastre esențe, a nemuririi și spiritualității propriului nostru Eu, nu a încetat nicicând să preocupe omenirea. Pretutindeni și în toate timpurile sistemele și doctrinele referitoare la această problemă s-au succedat rapid, divers și contradictoriu, iar cuvântul “suflet” a servit pentru a desemna formele de existență sau nuanțele cele mai diverse ale ființei.

Dintre toate aceste doctrine contradictorii, cea mai veche este fără îndoială cea a evreilor – Quabalah, care e și cea mai apropiată de realitate. Transmisă oral, așa cum de altfel indică și numele său, ea urcă până la începutul speciei umane.

Ea pare să fie în bună parte produsul acelei inteligențe netulburate încă, a acelui spirit capabil să pătrundă adevărul pe care, după cum spune vechea tradiție, omul îl avea în starea sa originară.

Dacă admitem natura umană ca un tot complex, vom regăsi aici, conform doctrinei Quabalah, trei părți distincte: corpul, sufletul și spiritul. Acestea se deosebesc între ele așa cum se deosebesc concretul, particularul și generalul, astfel încât una reprezintă reflexul celorlalte, fiecare prezentând în același timp în sine această deosebire.

Apoi, o nouă analiză a acestor trei părți fundamentale pune în evidență alte nuanțe care se manifestă succesiv începând cu părțile cele mai profunde, cele mai concrete, cele mai materiale, corpul exterior, până la cele mai elevate, cele mai generale, cele mai spirituale.

Prima parte fundamentală, corpul, împreună cu principiul vital care cuprinde primele trei subdiviziuni, poartă în Quabalah numele de Nephesch;

A doua parte, sufletul, sediu al voinței, care constituie personalitatea umană propriu-zisă, și care cuprinde următoarele trei subdiviziuni, se numește Ruach.

A treia parte, spiritul, cu cele trei puteri ale sale, este numit în Quabalah Neschamah.

Așa cum am remarcat deja, aceste trei părți fundamentale ale omului nu sunt complet distincte și separate, ci dimpotrivă trebuie să ni le reprezentăm ca interferându-se puțin câte puțin precum culorile spectrului care, deși succesive, nu pot fi deosebite cu claritate, fiind topite una în cealaltă.

Începând cu corpul, adică puterea cea mai mică a lui Nephesch, și urcând prin suflet – Ruach -, până la cel mai înalt grad al spiritului – Neschamah -, se întâlnesc toate gradațiile, ca și cum s-ar trece de la lumină la umbră prin penumbră; și reciproc, de la părțile cele mai elevate ale spiritului până la părțile fizice cele mai materiale, se parcurg toate nuanțele de radiație, așa cum se trece de la lumină la întuneric prin amurg.

Grație acestei uniri interioare, grație acestei subtile fuziuni a tuturor părților, numărul Nouă se pierde în Unitate pentru a da naștere omului – spiritul corporal care unește în sine cele două lumi.

Dacă încercăm să transpunem această doctrină într-o formă geometrică, vom obține desenul de mai jos:

Cercul a, a, a îl desemnează pe Nephesch, iar 1, 2, 3 sunt subdiviziunile sale; printre acestea, 1 corespunde corpului, partea cea mai de jos, cea mai materială a omului.

Cercul b, b, b este Ruach (sufletul) iar 4, 5, 6 sunt puterile sale.

În sfârșit, cercul c, c, c este Neschamah (spiritul) cu gradele esenței sale, 7, 8, 9. Cât privește cercul exterior 10, el semnifică ființa omenească vie în întregul ei.

Să analizăm mai îndeaproape părțile fundamentale, începând cu cea de grad inferior:

NEPHESCH

Este principiul vieții sau forma de existență concretă. El constituie partea externă a omului viu; ceea ce domină aici în principal este sensibilitatea pasivă față de lumea exterioară; dimpotrivă, activitatea ideală se întâlnește aici cel mai puțin.

Nephesch se află în legătură directă cu ființele concrete care îi sunt exterioare, și numai datorită influenței lor produce el o manifestare vitală. Dar în același timp el acționează în lumea exterioară datorită propriei sale puteri creatoare, făcând ca din existența sa concretă să rezulte noi forțe vitale, restituind astfel fără încetare tot ceea ce primește.

Acest grad concret constituie un tot perfect, complet în sine însuși și în care ființa umană își află reprezentarea exterioară exactă. Privită ca un tot perfect, în ea însăși, această viață concretă cuprinde de asemenea trei grade, care se află între ele precum concretul, particularul și generalul sau ca materia efectuată, forța efectuantă și principiul, și care în același timp reprezintă organele în care și prin care spiritualul operează și se manifestă exterior. Aceste trei grade sunt din ce în ce mai elevate și mai interioare, și fiecare din acestea închide în sine nuanțe diferite. Cele trei puteri ale lui Nephesch despre care vorbim sunt dispuse și acționează în aceeași manieră în care acționează cele trei subdiviziuni ale lui Ruach (prezentate mai jos).

RUACH

Acest al doilea element al ființei umane (sufletul) nu este la fel de sensibil ca Nephesch la influențele lumii exterioare; pasivitatea și activitatea se găsesc aici în proporții egale; el este mai degrabă un fel de ființă internă, ideală, în care tot ceea ce viața corporală concretă manifestă exterior ca material și cantitativ se regăsește interior în stare virtuală.

Așadar, acest al doilea element uman plutește între activitate și pasivitate, sau între interioritate și exterioritate. În multiplicitatea sa obiectivă, el nu apare în mod clar nici ca un lucru real, pasiv și exterior, nici ca un lucru interior, intelectual și activ, ci ca ceva schimbător, care din lăuntru spre în afară se manifestă ca ceva activ cu toate că este pasiv; sau ca ceva care este înclinat să ofere, cu toate că este de natură receptivă. Astfel intuiția și gândirea nu se suprapun cu exactitate în suflet, deși ele nu sunt separate atât de net încât să nu se poată topi una în cealaltă.

Modul de existență al fiecărei ființe depinde în mod exclusiv de gradul mai mult sau mai puțin elevat al coeziunii sale cu natura, și de activitatea sau de pasivitatea mai mare sau mai mică care rezultă în consecință. Cu cât o ființă este mai activă, cu atât ea este mai elevată, și cu atât mai mult îi este cu putință să cerceteze adâncimile profunde ale ființei.

Acest Ruach, alcătuit din forțele aflate la baza ființei materiale obiective, are în plus proprietatea de a se deosebi de toate celelalte părți ca un individ cu totul special, de a dispune de sine însuși și de a se manifesta în afară printr-o acțiune liberă și voluntară. Acest “suflet” care reprezintă în mod egal temeiul și organul spiritului încă este chipul omului întreg, așa cum am spus; ca și Nephesch, el se compune din trei grade dinamice care sunt, unele față de altele, precum concretul, particularul și generalul, sau ca materia acționată, forța acționantă și principiul: tot așa cum o afinitate există nu numai între concretul din Ruach care este gradul său cel mai de jos și cel mai exterior (cercul 4 al desenului), și generalul din Nephesch, care formează sfera sa cea mai înaltă (cercul 3), ci de asemenea între generalul din Ruach (cercul 6) și concretul din spirit (cercul 7).

În timp ce Ruach, ca și Nephesh, cuprinde trei grade dinamice, acestea își au cele trei corespondențe în lumea exterioară, cum va apărea mai clar din compararea Macrocosmosului cu Microcosmosul. Fiecare formă de existență particulară aflată în om își trăiește propria sa viață în sfera lumii ce îi corespunde, cu care ea este în relație de schimburi permanente, dând și primind cu ajutorul simțurilor și al organelor sale interne speciale.

Datorită părții sale concrete, Ruach are totodată nevoie să comunice cu concretul ce se află sub el, după cum partea sa generală îi dă o tendință spre părțile generale care îi sunt superioare. Nephesch nu s-ar putea uni cu Ruach dacă nu ar exista anumite afinități între ele, după cum Ruach nu s-ar putea uni cu Nephesch și cu Neschamah dacă între ele nu ar exista o anumită afinitate. Astfel sufletul extrage din concretul care îl precede plenitudinea propriei sale realități obiective, iar din generalul care îl domină interioritatea pură, Idealitatea pe care și-o constituie el însuși din activitatea sa independentă.

Ruach reprezintă, prin urmare, legătura dintre General sau Spiritual, și Concret sau Material, unind în ființa umană lumea internă inteligibilă cu lumea externă reală; el este în același timp suportul și sediul personalității umane.

În felul acesta, sufletul se găsește într-un dublu raport cu cele trei obiecte ale sale:

1. cu concretul care se află sub el;

2. cu particularul care răspunde naturii sale și se află în afara lui;

3. cu generalul care se află deasupra lui. În el are loc, în două sensuri contrare, circulația a trei curenți înlănțuiți, întrucât:

a) el este excitat de Nephesch care se află sub el și care, la rândul său, acționează asupra lui inspirându-l;

b) el se comportă la fel de activ și de pasiv cu exteriorul care corespunde naturii sale, adică cu Particularul;

c) influența pe care el o transformă la sânul său după ce a primit-o fie de jos fie de sus, îi dă tăria de a se ridica suficient de mult pentru a fi stimulat de Neschamah în regiunile superioare.

Prin această operație activă facultățile superioare excitate produc o influență vitală mai elevată, mai spirituală, pe care sufletul, reluându-și rolul pasiv, o primește pentru a o transmite apoi în afară sau sub el.

În felul acesta, fie că Ruach are o formă de existență specifică, fie că este o ființă de o consistență proprie, nu este mai puțin adevărat că primul impuls al activității sale vitale îi vine de la excitarea corpului concret care este inferior. Și tot așa cum corpul, printr-un schimb de acțiuni și de reacțiuni cu sufletul este, datorită impresionabilității sale, pătruns de acesta, tot așa sufletul, prin unirea sa cu spiritul, este pătruns și inspirat de acesta.

NESCHAMAH

Al treilea element fundamental al ființei umane, Neschatnah, poate fi definit prin cuvântul Spirit, în sensul în care termenul este folosit în Noul Testament.

În el nu se mai regăsește sensibilitatea pasivă față de natura din afară; activitatea domină receptivitatea. Spiritul trăiește intens propria sa viață, dar numai pentru General sau pentru lumea spirituală cu care se află în legătură permanentă. Totuși, ca și Ruach, Neschamah nu are nevoie, în virtutea naturii sale ideale, numai de General absolut sau Infinit divin; datorită naturii sale reale, el are de asemenea nevoie de o anumită relație cu particularul și cu concretul care se află sub el, și ca atare el se simte atras către amândouă.

Spiritul se află de asemenea într-un dublu raport cu triplul său obiect; spre în jos, spre în afară, spre în sus; prin urmare, în el apare, în două sensuri contrare, un triplu curent înlănțuit asemănător cu cel descris mai înainte pentru Ruach. Neschamah este o ființă pur interioară, pasivă și activă în același timp, a cărei înfățișare exterioară este reprezentată de Nephesch, cu principiul său vital și cu corpul său și de Ruach cu forțele sale. Ceea ce este cantitativ în Nephesch și calitativ în Ruach, vine din Neschamah, adică din spiritul pur interior și ideal.

După cum Nephesch și Ruach închid trei grade diferite de existență, sau de potențialitate de spiritualizare, în așa fel încât oricare dintre ele reprezintă în mic imaginea întregii ființe umane (vezi desenul anterior), tot așa Quabalah deosebește trei grade în Neschamah.

Acestui element superior i se aplică în mod special ceea ce am afirmat la început, și anume că diferitele forme de existență ale alcătuirii umane nu sunt ființe distincte, izolate, separate ci, din contra, ele sunt întrepătrunse; aici totul se spiritualizează din ce în ce mai mult, tinde din ce în ce în ce mai mult către Unitatea originară.

Dintre cele trei forme superioare de existență ale omului care sunt reunite în Neschamah, partea cea mai de jos poate fi desemnată ca Neschamah propriu-zis. Aceasta mai păstrează o anumită afinitate cu elementele superioare ale lui Ruach, ce constă în cunoașterea interioară și activă a calitativului și cantitativului care se află sub ea.

A doua putere a lui Neschamah, care este în același timp al optulea element al omului, este numit în Quabalah, Chaijah. Esența sa constă în cunoașterea forței interne superioare, inteligibile care servește ca temelie ființei obiective manifestate; în consecință, aceasta nu poate fi percepută nici de Ruach, nici de Nephesch, ba chiar nu ar putea fi recunoscută propriu-zis nici de Neschamah.

A treia putere a lui Neschamah, al nouălea și cel mai elevat element al omului, este Yechidad (adică Unitatea în sine însăși); esența sa constă în cunoașterea Unității fundamentale absolute a tuturor varietăților, a Unului absolut originar.

&

Această legătură semnalată încă de la început, între Concret, Particular și General, care reunește cele trei principii: Nephesch, Ruach și Neschamah în așa fel încât fiecare oferă imaginea totului, se va regăsi în următoarele expresii:

Primul grad al lui Nephesch, corpul – concretul în concret; al doilea grad, particularul în concret; al treilea grad, generalul în concret.

La fel în Ruach: prima putere, concretul în particular; a doua, particularul în particular; a treia, generalul în concret.

În sfârșit, în Neschamah, primul grad, concretul în general; al doilea grad (Chaijah), particularul în general; al treilea grad (Yechidad), generalul în general.

Astfel se manifestă diferitele activități și virtuțile fiecăruia din aceste elemente ale ființei.

Sufletul (Ruach) are fără îndoială o existență proprie, dar el este în același timp incapabil de o dezvoltare independentă fără participarea vieții corporale (Nephesch), și același lucru se petrece față de Neschamah.

În plus, Ruach se află cu Nephesch într-un dublu raport: influențat de corp, el este în același timp întors spre în afară pentru a exercita o liberă reacție, în așa fel încât viața corporală să participe la dezvoltarea sufletului. La fel se petrec lucrurile în raporturile spiritului cu sufletul sau în relația lui Neschamah cu Ruach; prin intermediul lui Ruach, spiritul se află chiar într-un dublu raport cu Nephesch. Totuși Neschamah își află în propria sa alcătuire sursa acțiunii sale, în timp ce acțiunile lui Ruach și ale lui Nephesch nu sunt decât emanațiile libere și vii ale lui Neschamah.

La fel, Neschamah se găsește într-o anume măsură în același dublu raport cu Divinitatea, căci activitatea vitală a lui Neschamah constituie în sine un stimulent pentru divinitate de a-l menține, de a-i procura influența necesară supraviețuirii sale. Astfel Neschamah și, prin intermediul lui, Ruach și Nephesch, ajung cu totul involuntar la sursa divină eternă, făcând să radieze perpetuu lucrarea vieții lor spre înalt, în timp ce Divinitatea pătrunde constant în sfera lui Neschamah pentru a-i da viață atât lui cât și lui Ruach și Nephesch.

Omul, susține doctrina Quabalah, în loc să trăiască în Divinitate și să primească de la ea în mod constant spiritualitatea de care are nevoie, se afundă din ce în ce mai mult în dragostea de sine însuși și în lumea păcatului; imediat după “cădere (vezi Geneza, II, 6-20), el a abandonat centrul său etern pentru a alege periferia.

Căderea în păcat și îndepărtarea de divinitate rezultată din acest fapt au avut drept consecință pierderea puterilor cu care omul a fost înzestrat inițial. Scânteia divină s-a retras din ce în ce mai departe de om, iar Neschamah a pierdut legătura intimă cu Dumnezeu. La fel Ruach s-a îndepărtat de Neschamah iar Nephesch a pierdut legătura sa intimă cu Ruach. Prin această decadență generală și prin slăbirea parțială a legăturilor dintre elemente, partea inferioară a lui Nephesch, care la origine era la om un corp luminos eterat, a devenit corpul nostru material; în acest fel omul a fost condamnat la descompunerea în cele trei părți fundamentale care îl alcătuiesc.

 

---

Cartile lui Papus se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---