Yog Ramacharaka – Geografia Planului Astral: Tărâmul Sufletelor Dezîncarnate
Înainte de a continua să descriem ceea ce simte sufletul fără trup trezit la o “nouă viață”, vă rugăm să aruncați în treacăt o privire asupra așa-zisei “geografii” a planului astral, asupra acestei mari scene sau plan de activitate al sufletelor fără trup din întregul neam omenesc. Aceasta este cea mai logică și mai potrivită abordare. Pentru că, înainte de studierea locuitorilor unei țări, de obicei facem cunoștință cu munții și văile sale, cu podișurile și șesurile ei. Urmând aceeași metodă, în sens figurat, ne vom ocupa de o scurtă lecție de geografie a planului astral, a locului unde șălășluiesc sufletele dezîncarnate.
Dar trebuie să vă reamintesc, în primul rând, că planul astral nu este o țară – de fapt, nu este un loc – în sensul vehiculat de toți. Dimensiunile lui nu le constituie spațiul, ci vibrațiile. Am putea spune – într-un anumit fel – că dimensiunile planului astral alcătuiesc dimensiunile Timpului, deoarece Vibrațiile pot fi detectate prin măsurarea vitezei mișcării, care poate fi determinată numai prin caracteristicile timpului. Aceasta se referă la fiecare vibrație, fie ea vibrație a energiei astrale sau a energiilor de un nivel inferior. Vibrațiile luminii se măsoară prin caracteristicile timpului, respectiv, atâtea vibrații într-o secundă etc. Cu cât nivelul vibrației este mai înalt, cu atât mai mare este și viteza manifestată de aceasta. Ocultiștii din antichitate au confirmat cu bucurie (referitor la diferitele vibrații superioare) că mișcarea lor este atât de rapidă, încât pare complet statică. De la această extremitate, noi coborâm treptat până la cele mai grosolane feluri de materie și întâlnim acolo un fel de vibrație mai lentă, încât poate să ni se pară tot statică.
Compoziția planului astral, desigur, este cu mult mai subtilă decât compoziția planului substanțial; vibrațiile lui sunt cu mult mai înalte decât cele mai fine vibrații ale substanței materiale. Există însă o mare depărtare între vibrațiile celor mai de jos planuri și vibrațiile planurilor înalte. În esență, diferența dintre planul astral inferior și planul substanțial superior este mai mică decât diferența dintre planul inferior și cel superior din astral. Astfel că, între aceste două extremități ale vibrațiilor astrale se obține aceeași zonă mare ca și în planul substanțial, cu deosebirea că zona substanțială se măsoară prin dimensiunea spațiului, în timp ce astralul se măsoară numai prin caracteristicile vibrației sau ale timpului și nu ale locului.
De exemplu, călătorind în planul material, noi trebuie să străbatem spațiul: metri, iarzi sau mile. Dar în planul astral străbați, în timpul călătoriei, multe categorii de vibrații, adică treci de la categoria superioară de vibrații la cea inferioară, sau invers. Aceste planuri sau subplanuri ale energiei vibratorii constituie conturul geografic al planului astral. Există nenumărate planuri și subplanuri sau “domenii” ale planului astral în care se poate călători, însă toată călătoria constă doar din trecerea dintr-o categorie de vibrații în alta. Întrebuințând un exemplu grosolan, se poate spune că aceasta se petrece în felul în care gheața trece mai întâi în starea de apă, apoi în cea de abur. Sau ne putem închipui trecerea de la aerul atmosferic obișnuit la aerul lichid și apoi la cel solid (ultimul este admisibil teoretic, deși știința nu a reușit să obțină aer solid). Desigur, aceste exemple sunt foarte grosolane, dar e posibil ca ele să vă poată ajuta într-un fel să înțelegeți geografia planului astral.
De acum încolo vom vorbi despre călătoria din planul astral, adică despre călătoria dintre diferitele planuri și subplanuri astrale, ca și când toate acestea s-ar petrece în plan material. Adică, în loc să vorbim despre trecerea sufletului dintr-o stare vibratorie în alta, noi vom vorbi despre înaintarea dintr-un subplan sau plan în altul, la fel cum am descrie o călătorie în plan material. E mai simplu așa și vom evita astfel repetările inutile cu privire la condițiile sau stările vibratorii.
După această lămurire, să continuăm.
Există multe stări sau condiții ale existenței în planul astral, adică atât în planurile, cât și în subplanurile sale. Aceste planuri sunt populate cu suflete adaptate viețuirii în anumite categorii de planuri sau subplanuri după trezirea lor din somnul sufletului. Principiile subtile ale gravitației sufletești atrag fiecare suflet către un anumit loc, la care se poate adapta. Aici se manifestă fără greș marea lege a atracției; hazardul este exclus cu desăvârșire. Legea acționează în mod absolut exact și uniform: niciodată nu face greșeli. Fiecare suflet se încadrează într-o anumită categorie, după nivelul său de dezvoltare. Nu este nevoie de o poliție astrală pentru reținerea sufletelor fără trup la locurile cuvenite. Sufletului îi este imposibil să treacă pe un plan mai înalt care nu corespunde dezvoltării sale, deoarece legea vibrației nu admite acest lucru. Fiecare suflet poate însă, dacă dorește, să viziteze liber planurile și subplanurile care se află mai jos de categoria propriului său plan, să examineze liber manifestările și fenomenele acestor planuri inferioare și să ia contact cu locuitorii lor. (Toate acestea sunt complet în afara înaltei forme de comunicare telepatică manifestate între sufletele fără trup ale planului astral.)
Prin aceasta se vede cât de înțeleaptă este Legea, căci altfel planurile superioare ar fi expuse influenței locatarilor planurilor inferioare și astfel viața și dezvoltarea sufletului ar fi întrerupte, tot așa cum predarea filozofiei într-o clasă ar putea fi întreruptă de o mulțime formată din plebea turbulentă a marelui oraș. (Rețineți că planul astral își are și el plebea sa, asemănătoare cu cea existentă în planul material).
Într-una din cărțile noastre anterioare, am dat un exemplu destul de grosolan, însă foarte demonstrativ, referitor la această comunicare reciprocă între diferitele planuri și subplanuri ale planului astral, pe care îl reproducem aici: “Este imposibil ca sufletul să se ridice mai sus de planul căruia îi aparține, deși, conform regulilor planului astral, sufletele din planurile superioare pot să le viziteze pe cele inferioare – aceasta nu este o lege arbitrară, ci una firească. Dacă discipolul nu va admite o comparație simplă, el va putea înțelege mai bine, închipuindu-și o sită sau o serie de site întrebuințate pentru sortarea cărbunelui după mărime. Cărbunele cel mai mare va trece prin primul ciur, mărimea a doua va trece prin al doilea ciur și așa mai departe, până la cel mai mic cărbune. E dar că unul mare nu va putea trece prin sitele mai mărunte, pe când cărbunii mărunți vor trece ușor prin sita cea mare. Cărbunii mărunți pot fi ușor despărțiți de cei mari dacă sunt aruncați de jos în sus – ei pot face același drum și invers. La fel și în planul astral: sufletul care posedă o mai mare cantitate de materie grosolană este reținut de sita unei anumite categorii sau plan și nu poate trece mai sus, în timp ce sufletul care s-a ridicat pe planuri mai înalte, aruncând multe din particulele care-i stăvileau ascensiunea, dacă vrea, poate să se miște ușor în sus și în jos în planurile inferioare celui în care se află. De fapt, sufletele fac această excursie deseori, cu scopul de a-și vizita prietenii de pe planurile mai joase, ca să le producă bucurii, să-i mângâie și, în cazul în care acestea sunt bine dezvoltate, le poate fi de un mare ajutor spiritual prin sfaturi și îndrumări, dacă sufletele din planul inferior le primesc cu bucurie”.
La citatul de mai sus trebuie adăugate următoarele cuvinte, care se referă tot la geografia planului astral: “Unica excepție de la regula liberei treceri în planurile mai joase decât cel pe care se află sufletul respectiv, o reprezintă “planul celor adormiți”, unde nu este permisă intrarea sufletelor trezite într-un plan inferior, pe când sufletele curate, care au atins un nivel înalt de dezvoltare, pot intra liber acolo. Planul pentru somnul sufletului este sacru pentru locuitorii săi și pentru sufletele evoluate mai sus amintite, venite în ajutor, și prin aceasta planul propriu-zis se deosebește prin însăși natura sa de o mare serie de planuri și subplanuri din astral.
În planul astral sunt tot atâtea zone eterogene ca și în planul material și în fiecare dintre acestea sălășluiește acea categorie de suflete pe care zona este în stare să le atragă. Se întâlnesc zone populate de suflete atât de josnice, atât de înglodate în materialism și în tendințe animalice, încât sufletelor de o mai înaltă dezvoltare li se par un adevărat iad; ne putem închipui cu ușurință că un astfel de suflet evoluat nu dorește să se cufunde în aceste adâncuri ale astralului, decât dacă este foarte evoluat și dorește să “coboare în iad” pentru a ajuta vreun suflet inferior care se zbate să iasă din întunericul disperării, unde a fost aruncat de viața pământească. Astfel de suflete serviabile există și ele își ajută cu adevărat frații și surorile lor inferiori. Dar, de obicei, sufletul fără trup preferă să-și finiseze propria sa dezvoltare în planul său, pentru a putea urca pe un plan mai înalt la reîncarnarea următoare și pentru a-și dobândi mai multe cunoștințe spirituale în timpul sălășluirii sale în planul astral care i-a fost hărăzit.
