Samael Aun Weor – Cristosul Intim și Focul Renăscător

Cristos este Focul Focului, Flacăra Flăcării, Semnătura Astrală a Focului. Pe Crucea Martirului de pe Golgota este definit Misterul lui Cristos cu un singur cuvânt ce constă din patru litere: INRI. Ignis Natura Renovatur Integra. Focul Reînnoiește Neîncetat Natura. Venirea Cristosului în inima omului ne transformă radical. Cristos este LOGOSUL SOLAR, Unitate Multiplă perfectă.

Cristos este viața ce palpită în universul întreg, este ceea ce este, ceea ce întotdeauna a fost și ceea ce veșnic va fi. Multe s-au spus despre Drama Cosmică; incontestabil, această Dramă este constituită din cele patru evanghelii. Ni s-a spus că Drama Cosmică a fost adusă pe Pământ de Elohimi; Marele Domn al Atlantidei a reprezentat această Dramă în carne și oase.

Marele KABIR Iisus de asemenea a trebuit să reprezinte aceeași Dramă în mod public pe Pământul Sfânt.

Chiar dacă Cristos s-ar naște de o mie de ori în Betleem, nu ar servi la nimic dacă nu se naște și în inima noastră.

Chiar de-ar fi murit și înviat a treia zi din morți, la nimic nu ar servi aceasta dacă nu moare și nu învie și în noi.

A încerca să descoperim natura și esența focului înseamnă să încercăm să-l descoperim pe Dumnezeu, a cărui prezență reală întotdeauna s-a revelat sub aparența focului.

Rugul aprins (Exodul, 3:2) și incendiul de pe Sinai, când a fost proclamat Decalogul (Exodul, 19:18), sunt două manifestări prin care Dumnezeu i-a apărut lui Moise. Sfântul Ioan îl descrie pe Domnul Universului sub figura unei Ființe de Jasp și Sardonix, de culoarea flăcării, așezat pe un Tron incandescent și fulgerător (Apocalipsa, 4:3-5). Dumnezeul nostru este un Foc Mistuitor, scrie Sfântul Pavel în Epistola către Evrei.

Cristosul Intim, Focul Ceresc, trebuie să se nască în noi și se naște într-adevăr când am avansat suficient în munca psihologică. Cristosul Intim trebuie să elimine din Natura noastră Psihologică înseși cauzele erorii: EURILE CAUZĂ.

Nu ar fi posibilă dizolvarea cauzelor EGOULUI, câtă vreme Cristosul Intim nu s-a născut în noi. Focul viu și filosofal, Cristosul Intim, este Focul Focului, puritatea purității. Focul ne învăluie și ne scaldă din toate părțile, vine spre noi prin aer, prin apă și chiar prin pământ, care sunt păstrătorii săi și diversele sale vehicule.

Focul Ceresc trebuie să se cristalizeze în noi, este Cristosul Intim, Mântuitorul nostru interior profund. Domnul Intim trebuie să ia asupra lui întregul nostru Psihic, cei Cinci Cilindri ai mașinii organice, toate procesele noastre Mentale, Emoționale, Motorii, Instinctive, Sexuale. Cristosul Intim apare în interior în munca relaționată cu dizolvarea Eului Psihologic.

În mod evident, Cristosul interior sosește doar în momentul culminant al eforturilor noastre intenționate și suferințelor voluntare. Venirea focului Cristic este evenimentul cel mai important din propria noastră viață. Cristosul intim își asumă atunci toate procesele noastre mentale, emoționale, motorii, instinctive și sexuale.

Incontestabil, Cristosul intim este salvatorul nostru interior profund. El, fiind perfect, intrând în noi ar părea imperfect; fiind cast, ar părea ca și cum nu ar fi cast; fiind drept, ar părea ca și cum nu ar fi drept.

Aceasta este asemănător cu diferitele reflectări ale luminii. Dacă folosim ochelari albaștri, totul ni se va părea albastru, iar dacă îi folosim de culoare roșie, vom vedea toate lucrurile în această culoare.

El, chiar dacă este alb, văzut din afară, fiecare îl va vedea prin lentila psihologică cu care privește; de aceea problema e că oamenii văzându-l, nu-l văd.

Luând asupra sa toate procesele noastre psihologice, Domnul perfecțiunii suferă nespus. Devenit om între oameni, trebuie să treacă prin multe probe și să suporte tentații de nedescris. Tentația este foc, triumful asupra tentației este lumină.

Inițiatul trebuie să învețe să trăiască primejdios; așa stă scris, aceasta Alchimiștii o știu. Inițiatul trebuie să străbată cu fermitate Calea Tăișului de Cuțit; de o parte și de alta a dificilului drum, există prăpăstii înspăimântătoare. Pe calea dificilă a dizolvării Egoului, există drumuri complexe care își au rădăcina chiar în drumul real.

În mod evident, din Cărarea Tăișului de Cuțit se desprind multiple cărări ce nu duc nicăieri; unele dintre ele ne duc în abis și în disperare. Există căi ce ne-ar putea preschimba în domni ai anumitor zone din Univers, dar care nicidecum nu ne-ar aduce înapoi în sânul Eternului Tată Cosmic Comun.

Există cărări fascinante, de o sfântă aparență, inefabile, din nefericire, ne pot conduce doar spre involuția scufundată din lumile infernale.

În munca de dizolvare a Eului, avem nevoie să ne încredințăm pe deplin Cristosului Interior. Uneori, apar probleme cu rezolvare dificilă; deodată drumul se pierde în labirinturi inexplicabile și nu mai știm pe unde continuă; doar ascultarea absolută de Cristosul Interior și de Tatăl care se află în secret, ne poate călăuzi înțelept în astfel de cazuri.

Cărarea Tăișului de Cuțit este plină de pericole înăuntru și în afară. Morala convențională nu servește la nimic; morala este sclava obiceiurilor, a epocii, a locului.

Ceea ce a fost moral în epoci trecute, acum se dovedește imoral; ceea ce a fost moral în Evul Mediu, pentru aceste vremuri moderne este imoral. Ceea ce este moral într-o țară, în alta este imoral etc.

În munca de dizolvare a Egoului, se întâmplă că uneori, când credem că mergem foarte bine, se dovedește că mergem foarte rău. Schimbările sunt indispensabile în timpul înaintării esoterice, însă oamenii reacționari rămân îmbuteliați în trecut; se pietrifică în timp și tună și fulgeră împotriva noastră pe măsură ce realizăm
progrese psihologice profunde și schimbări radicale.

Oamenii nu suportă schimbările Inițiatului, vor ca acesta să continue împietrit în trecut. Orice schimbare pe care ar realiza-o Inițiatul e clasificată imediat ca imorală.

Privind lucrurile din acest unghi, la lumina muncii cristice, putem evidenția în mod clar, ineficacitatea diverselor coduri de morală care au fost scrise în lume.

Incontestabil, Cristosul manifestat și totuși, ascuns, în inima omului real, asumându-și diversele noastre stări psihologice, fiind necunoscut pentru oameni, este de fapt calificat drept crud, imoral și pervers.

Este paradoxal că oamenii îl adoră pe Cristos și totuși îi atribuie calificative atât de oripilante. Evident, oamenii inconștienți și adormiți vor doar un Cristos istoric, antropomorf, al statuilor și dogmelor de nezdruncinat, la care să-și poată adapta cu ușurință toate codurile lor de morală greoaie și învechite și toate prejudecățile și condițiile lor.

Oamenii nu-l pot concepe niciodată pe Cristosul Intim în inima omului; mulțimile îl adoră doar pe Cristosul statuie și atâta tot.

Când cineva le vorbește mulțimilor, când cineva le declară cruda realitate a Cristosului revoluționar, a Cristosului roșu, a Cristosului rebel, imediat primește calificative precum următoarele: blasfemator, eretic, ticălos, profanator, nelegiuit etc. Așa sunt mulțimile, întotdeauna inconștiente, întotdeauna adormite. Acum vom înțelege de ce Cristos crucificat pe Golgota exclamă cu toate forțele sufletului său: „Tatăl meu, iartă-i căci nu știu ce fac!”.

Cristos în sine însuși, fiind unul, apare ca fiind mai mulți; de aceea s-a spus că este unitate multiplă perfectă.

Celui ce știe, cuvântul îi dă putere; nimeni nu l-a rostit, nimeni nu-l va rosti, decât doar cel ce ÎL ARE ÎNCARNAT. A-l încarna este fundamental în munca avansată asupra Eului pluralizat.

Domnul perfecțiunii lucrează în noi pe măsură ce facem eforturi conștiente în munca asupra noastră înșine. Este înspăimântător de dureroasă munca pe care Cristosul Intim trebuie să o realizeze în propriul nostru psihic.

Cu adevărat că Maestrul nostru interior trebuie să-și trăiască întregul drum al crucii, chiar în profunzimea propriului nostru suflet.

Stă scris: „Dumnezeu dă omului, dar în traistă nu-i bagă”. De asemenea este scris: „Ajută-te și eu te voi ajuta”.

Să o implorăm pe Divina Mamă Kundalini este fundamental atunci când este vorba să dizolvăm agregate psihice indezirabile, totuși Cristosul Intim, în profunzimile cele mai adânci ale noastre, acționează în mod înțelept, în acord cu propriile responsabilități pe care el le ia pe umerii săi.