Lise Bourbeau – Cele Șapte Nevoi Emoționale Esențiale
O bună sănătate emoțională presupune satisfacerea celor șapte necesități esențiale pe care le voi enumera mai jos (în ordinea importanței). Cu cât oferi mai mult din această „hrană” corpului tău emoțional, cu atât crește capacitatea ta de a-ți stăpâni emoțiile.
Prima necesitate: frumusețea.
Surprinzător, nu-i așa? Frumusețea are o mare importanță la om. Ne place foarte mult să fim înconjurați de frumusețe. Oamenii nefericiți sau cei atinși de boli grave sunt cei care nu sunt capabili să găsească nimic frumos în ei și în jurul lor. Nu știu să privească lucrurile frumoase. Cineva care trăiește într-o casă de beton, departe de natură, de flori, de copaci, care își neglijează ținuta vestimentară și nu vede nimic frumos în aspectul său fizic, e posibil să aibă tendințe puternice spre sinucidere.
Omul trebuie să vadă frumusețea cu ochii interiori și exteriori. E foarte dificil să vezi frumusețea în interior dacă ea nu are și o aparență exterioară.
Când te plimbi în mijlocul naturii, anumite lucruri îți merg direct la inimă numai privindu-le. Poate fi vorba despre frumusețea unui copac sau a unui apus de soare. „La ce-mi poate folosi acest lucru?”, mă vei întreba. Îți hrănește corpul emoțional. Trăiești (poate fără să fii conștient) un sentiment de adâncă fericire. Asta e foarte important pentru tine, chiar dacă avem tendința să asociem frumusețea cu sentimentalismul.
Fiecare clipă din viața ta, fiecare împrejurare îți oferă posibilitatea de a te înconjura de frumusețe. Profită de acest lucru. Fiecare acțiune pe care o faci, oricât de măruntă, este un pas înainte către stăpânirea de sine. Te sfătuiesc să începi cu tine însuți, cu tot ce te privește personal (îmbrăcăminte, hrană…). Alege tot ce e mai bun și mai frumos. Acordă mai multă importanță calității decât cantității. Tot ce îți atinge pielea are importanță. Calitatea provoacă o reacție la nivelul emoțiilor. Cu cât porți mai multe veșminte din fibre naturale, cu atât îi faci corpului tău mai multă plăcere, căci îi permiți să respire mai bine. Vei constata aceasta după modul în care îți vei alege îmbrăcămintea.
Când privești o casă, interiorul unui apartament, o persoană sau un copac, trebuie să observi frumusețea. Nu încerca să-i descoperi micile imperfecțiuni. Acceptă complimentele, în loc să încerci să elimini tot ce nu-ți place la tine. Acceptă faptul că frumusețea e mereu, pretutindeni, în tine și în jurul tău.
Dacă ai probleme respiratorii sau cardiace, dacă ai deseori impresia că te sufoci, probabil că nu reușești să vezi frumusețea în tine și în ceea ce te înconjoară.
A doua necesitate: creativitatea.
Creativitatea este expresia propriei tale individualități. Dacă nu creezi, distrugi sau îi imiți pe alții. Creativitatea e o nevoie primordială. Dacă nu o exploatezi, viața ta emoțională va fi afectată. O muncă monotonă trebuie compensată printr-o activitate creatoare. Oricine poate crea ceva, chiar și o persoană handicapată. Creativitatea este ceva specific ființei umane.
Nu e nevoie să inventezi cine știe ce chestie complicată… Creativitatea se poate exprima printr-un aranjament floral, confecționarea unui obiect de îmbrăcăminte, prepararea unui nou fel de mâncare din resturi, o reparație sau o nouă aranjare a mobilelor în casă etc., făcând toate acestea în stilul tău personal. Poți crea ceva în orice domeniu. Ai cu siguranță un talent pentru ceva anume. Amintește-ți de aptitudinile din copilărie. Erai bun la desen? Poți exploata acest fapt încercând să pictezi. Poți chiar să te hotărăști să scrii. Nu neapărat pentru a publica o carte la o editură; o faci pentru tine, pentru simpla plăcere de a scrie. Am cunoscut persoane care au visat întotdeauna să scrie o carte; și mai visează încă, pentru că totul a rămas la nivelul visului…
Utilizându-ți talentele, făcând ceva care vine din tine, dai viață creativității tale.
Nu ești o copie a altcuiva.
Unele persoane își folosesc creativitatea în munca de zi cu zi. Atunci e normal ca ei să ducă o viață mai pasivă în afara serviciului.
A crea poate însemna și a-ți construi viața, a lua decizii pentru viața ta.
Lipsa creativității afectează organele genitale sau tot ce ține de regiunea gâtului.
A treia necesitate: încrederea.
Ce înseamnă „să ai încredere în tine”? Răspunsurile sunt multiple. Multe persoane confundă încrederea cu curajul, cu perseverența, cu îndrăzneala…
Să ai încredere în tine nu înseamnă să-ți învingi sau să-ți stăpânești frica: acesta este curajul.
Încrederea în tine reprezintă capacitatea de a te exprima, de a te deschide în fața altei persoane fără teama că vei fi judecat.
Pe măsură ce înveți să te destăinui altora, fără a alege cu grijă persoanele respective, îți dezvolți tot mai mult încrederea în tine. Îți atragi astfel și încrederea celorlalți.
Imaginează-ți că o prietenă îți destăinuie toate gândurile sale secrete și se deschide total în fața ta. Nu ai tendința să faci și tu la fel față de ea? Aceeași situație poate apărea între patron și angajați. Un om capabil să se destăinuie, și să-și exprime emoțiile și să spună exact ce simte, în momentul respectiv, va câștiga mult mai repede încrederea șefului tău.
Majoritatea oamenilor aleg pe cineva anume pentru a se destăinui. Munca, problemele personale, viața afectivă și problemele sexuale sunt încredințate unor categorii de persoane diferite și bine determinate.
Încrederea în tine îți va permite să te deschizi în fața oricui. Dar trebuie s-o faci într-un mod adecvat! Nu vreau să te incit să-ți povestești viața tuturor oamenilor pe care-i întâlnești pe stradă. Totuși, dacă simți o nevoie spontană să te destăinui cuiva, chiar fără să-l cunoști prea bine, fă-o. Frica de a te dezvălui, de a nu fi judecat și criticat, se va risipi treptat. Nu te va mai preocupa ce anume ar putea să gândească interlocutorul tău despre tine.
A avea încredere în tine înseamnă a face o alegere. Nu e ceva înnăscut sau ereditar. Tu ești cel care decizi să ai încredere în tine, prin încercările prin care treci în fiecare zi și prin voința de a învăța să te exprimi. Lipsa de încredere în sine antrenează automat lipsa de încredere în ceilalți.
Problemele legate de eliminarea renală sau intestinală sunt deseori indicii ale lipsei de încredere.
A patra necesitate: apartenența.
Omul trebuie să simtă că aparține cuiva, că face parte dintr-un grup. De altfel, el își formează, încă din copilărie, un cerc de prieteni. Copilul retras, care nu vorbește și nu se joacă cu cei de o seamă cu el, e deseori nefericit. Mulți adulți suferă de singurătate din cauza lipsei sentimentului de apartenență.
Apartenența vine din tine. Tu singur poți decide să faci parte oricând dintr-un grup și să te asociezi cu oricine. Ai tendința să frecventezi mereu același restaurant, același grup de prieteni sau să mergi în același loc în vacanță? Este un semn că, în prezent, suferi de lipsă de apartenență. Probabil ți-e greu să te adaptezi, să te simți bine într-un loc nou. Nu accepți faptul că pământul este al tuturor și că poți face parte din orice grup dorești. Nu există nici un loc în lumea asta care să nu fie făcut pentru tine. În fiecare clipă a vieții tale, tu ești cel care decizi dacă să-l frecventezi sau nu.
Apartenența nu înseamnă că vrei să fii peste tot. Dar, oriunde te-ai afla, în bogăție sau sărăcie, convinge-te că ai dreptul să fii acolo, în acea clipă. Acceptând această noțiune, vei elimina orice indispoziție și orice senzație neplăcută cum că te-ai afla într-un loc „neobișnuit”.
O persoană care suferă de lipsă de apartenență simte permanent un vid interior, pe care e tentată să îl umple cu hrană sau cu băutură. Poate avea probleme legate de greutate sau de sistemul digestiv. De asemenea, există pericolul să devină foarte posesivă cu ceilalți pentru a încerca să-și compenseze sentimentul de non-apartenență.
A cincea necesitate: speranța.
Imaginează-ți că ești captiv undeva sub pământ, într-un tunel fără nici o ușă, convins că nu există nici o speranță să ieși de acolo… ai prefera să mori! Dar dacă vezi o lumină licărind slab în depărtare, totul se schimbă. Grăuntele acela de lumină redă speranței tale energia de care are nevoie. Timpul necesar pentru a ajunge la capătul tunelului nu va mai fi un obstacol.
Așa se întâmplă cu toți oamenii. Ai nevoie să știi că te îndrepți mereu către lumină. Să știi că există ceva fantastic la capătul drumului.
Trebuie să-ți păstrezi speranța că totul va fi mai bine. Ceea ce trăiești în acest moment sunt numai experiențe. Rostul lor este acela de a te învăța ceva despre tine. Și, pe măsură ce înveți, în tine va fi tot mai multă lumină – tot mai multă căldură și dragoste.
Oamenii care nu speră nimic suferă de depresii și de hipertensiune arterială.
A șasea necesitate: afecțiunea.
Dacă simți că îți lipsește afecțiunea, amintește-ți cine a uitat să semene? Dacă privești în jur, vei constata că deseori omul acordă mai multă afecțiune animalelor decât semenilor săi.
O prietenă mi-a povestit că, la moartea cățelului său, ea, soțul și fiica ei au început să fie mult mai afectuoși unul față de celălalt decât înainte. Nu și-au dat seama că, de ani întregi, de cum ajungeau acasă, afecțiunea era îndreptată în primul rând către cățel. Astfel au ajuns să neglijeze restul familiei.
E bine să fim afectuoși cu animalele, dar asta nu trebuie să ne facă să-i uităm pe oameni! De multe ori vedem o femeie sau un bărbat așezat în fața televizorului și mângâind cățelul (sau pisica), în timp ce soțul sau soția sunt lăsați în plata Domnului… fiind astfel nevoiți să se resemneze mângâindu-se singuri!
Atingerea fizică nu e singurul mod de a-ți exprima afecțiunea. Un cuvânt de încurajare, o floare, o vorbă de iubire sau un compliment sunt și ele dovezi de afecțiune. Ceea ce faci pentru alții poți face și pentru tine, pentru că și tu ai nevoie de afecțiune, nu te neglija!
Pe pământ, totul se bazează pe energie. Pentru a obține ceva, trebuie să pui energie în ceea ce faci. Cu cât faci mai mult să circule energia afecțiunii, cu atât vei primi mai multă dragoste în viață. Se știe că un bebeluș care nu primește decât strictul necesar (biberon, scutece curate etc.), fără cel mai mic semn de afecțiune din parte părinților, în cele din urmă poate să și moară – atât de importantă e pentru el afecțiunea!
Afecțiune înseamnă și „a impresiona pe cineva”. De aceea sunt atâția oameni care sunt în stare de orice pentru a atrage atenția celorlalți. Oferă o mulțime de cadouri, spun „da” deși ar dori să spună „nu”… Toate astea, ca să li se dea atenție. Omul simte nevoia să știe că impresionează pe cineva, că are o afecțiune pentru cineva.
Dacă te hotărăști să nu mai afectezi viața nimănui pentru că te crezi insignifiant, începi să te retragi și să-ți frânezi elanurile afecțiunii. La fel vor proceda și ceilalți față de tine. Nu poți să fii impresionat de cei din jurul tău dacă tu nu îi impresionezi și tu la rândul tău. Asta dezechilibrează schimbul de energie.
Lipsa de afecțiune generează la nivel fizic alergii și, dacă se amplifică, vei avea aceleași probleme ca în cazul lipsei de apartenență (hrană sau băutură în exces).
A șaptea necesitate: un scop.
E esențial să ai unul sau mai multe scopuri în viață. Dacă ți-aș spune: „Îți dau un minut ca să-mi enumeri toate țelurile tale pe termen scurt (șase luni), mediu (cinci ani) și lung (douăzeci de ani)”, ce-mi vei răspunde? Vei reuși să numești trei scopuri din fiecare categorie? Ar fi greu, nu-i așa? Mai ales dacă acestea sunt inexistente…!
E foarte important să ai un scop precis. Prin simplul fapt că ai un scop, îți crește pofta de viață. Nu ezita să-ți alegi un țel măreț. E mai bine să dai greș în atingerea unui scop important decât să atingi un țel mărunt.
De altfel, țelurile se schimbă. De exemplu: te-ai hotărât ca în șase luni să vorbești bine limba engleză. După o lună, te-ai răzgândit și ai ales spaniola. Schimbarea nu e gravă, atâta vreme cât ai un scop și muncești pentru el în fiecare zi.
Învață să deosebești scopul de dorință. Dacă îmi mărturisești că vrei să ai propria ta casă anul viitor, aceasta este o dorință. Ea devine un scop în momentul în care întreprinzi o acțiune pentru a-l atinge. Dorința ia forma unui scop atunci când începi să citești anunțurile din ziar, să vizitezi case, să pui bani deoparte, să-ți faci planuri și să-ți imaginezi mobilierul și decorațiile interioare. Dacă folosești energie pentru a-ți realiza dorința, ea devine un scop.
Dacă ți-aș spune să pui deoparte 5 dolari în fiecare săptămână pentru un proiect de anvergură cum e acela de a dobândi o casă, o să găsești că e ridicol: „Cine-și poate cumpăra o casă dacă economisește numai 5 dolari pe săptămână? Ar trebui să aștept cincizeci de ani!” Nu asta contează. În primul rând, trebuie să vizualizezi totul, să crezi în scopul tău și să faci în fiecare săptămână ceva pentru a-l atinge.
Sute de persoane trăiesc singure. Ar dori să întâlnească pe cineva compatibil cu ele, dar practic nu fac nimic pentru asta. Totul rămâne un vis. Când se întorc de la lucru, se prăbușesc în fața televizorului și acolo rămân! E cam greu să întâlnești pe cineva în aceste condiții… Trebuie să faci ceva, de exemplu să-ți faci noi cunoștințe, să vorbești cu cineva în fiecare zi…
Un vis devine realitate dacă îl transformi într-un scop. Vei vedea că, având un scop, pofta ta de viață crește. Te vei trezi în fiecare dimineață plin de energie deoarece trăiești pentru ceva anume. Nu trebuie însă să fii prea rigid față de tine însuți. E bine să-ți fixezi un scop precis, într-un interval de timp bine determinat, și să-l dezvălui și celorlalți. Dar dacă nu îndrăznești să-l schimbi de teama comentariilor celorlalți și ajungi să urmărești un scop pe care nu-l mai dorești… nimic nu mai are sens.
Când ai o dorință și vrei s-o transformi într-un scop, consultă-ți supraconștiința pentru a vedea dacă scopul îți este cu adevărat benefic. Vei primi un semnal ca răspuns.
Dacă n-ai un scop în viață, te simți deseori lipsit de energie. Îți pierzi cheful să mai faci ceva, orice ar fi. Picioarele, brațele, ochii, urechiile, nasul vor fi la rândul lor afectate.
Înainte de a trece la capitolul următor, ia o foaie de hârtie și fă o listă cu nevoile corpului emoțional. Apoi fă-ți un examen de conștiință pentru a afla care dintre ele a fost neglijată. Ce hrană emoțională îți lipsește?
Astfel vei înțelege mult mai ușor de ce trăiești zilnic atâtea emoții. Cu cât îți hrănești mai bine corpul emoțional, cu atât îți va fi mai ușor să-ți stăpânești emoțiile.
M-AM HOTĂRÂT SĂ RESPECT NEVOILE CORPULUI MEU EMOȚIONAL ȘI ASTFEL ÎMI REGĂSESC SĂNĂTATEA EMOȚIONALĂ.
Cartile lui Lise Bourbeau se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
