Michael Talbot – Stanislav Grof, LSD și Conștiința Holografică
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Ideea că noi suntem capabili să accesăm imagini din inconștientul colectiv, sau chiar să vizităm universuri paralele de vis, pălește pe lângă concluziile altui cercetător proeminent care a fost influențat de modelul holografic.
Acesta este Stanislav Grof, șeful departamentului de cercetare psihiatrică de la Maryland Psychiatric Research Center și profesor asistent de psihiatrie la Johns Hopkins University School of Medicine.
După mai mult de treizeci de ani de studiere a stărilor de conștiință neobișnuite, Grof a ajuns la concluzia că magistralele de explorare disponibile psihicului nostru pe calea interconectabilității holografice sunt mai mult decât vaste. Ele sunt practic infinite.
Grof a început să fie interesat de stările de conștiință neobișnuite, în anii ’50, în timp ce investiga uzul clinic al halucinogenului LSD la Institutul de Cercetări Psihiatrice din Praga, Cehia, orașul său natal.
Scopul cercetării era să determine dacă LSD avea vreo aplicație terapeutică. Când Grof și-a început cercetarea, cei mai mulți savanți vedeau experiența cu LSD ca pe ceva mai mult decât o reacție la stres, modalitatea creierului de a răspunde la noxă chimică.
Dar când Grof a studiat înregistrările cu experiențele pacienților săi, nu a găsit dovezi ale niciunei reacții la stres care să se repete. În schimb, exista o continuitate clară parcurgând ședințele fiecărui pacient.
„Mai degrabă decât să fie fără legătură și întâmplător, conținutul experiențelor părea să reprezinte o dezvăluire succesivă a unor nivele din ce în ce mai profunde ale inconștientului”, spune Grof.
Aceasta a sugerat că ședințele repetate cu LSD aveau ramificații importante pentru practica și teoria psihoterapiei și l-au înarmat pe Grof și pe colegii săi cu imboldul de care aveau nevoie ca să își continue cercetarea.
Rezultatele au fost izbitoare. A devenit repede clar că seriile de ședințe cu LSD puteau să grăbească procesul psihoterapeutic și să scurteze timpul necesar pentru tratamentul multor dezordini.
Amintirile traumatice care bântuiseră indivizii ani întregi erau dezgropate și discutate, iar uneori chiar și stări grave, ca schizofrenia, se vindecau.
Dar și mai uimitor era că mulți dintre pacienți treceau rapid dincolo de problemele ce implică bolile lor, în zone care erau necunoscute psihologiei occidentale.
O experiență obișnuită era retrăirea vieții intrauterine, în stare de fetus.
La început Grof a crezut că acestea erau numai experiențe imaginare, dar pe măsură ce dovezile au continuat să se adune, a realizat că toate cunoștințele de embriologie inerente descrierilor erau adesea mult superioare educației anterioare a pacienților în acest domeniu.
Pacienții descriau amănunțit anumite caracteristici ale bătăilor inimii mamei lor, natura fenomenelor acustice în cavitatea peritoneului, detalii specifice referitoare la circulația sângelui în placentă și chiar detalii despre variatele procese celulare și biochimice care aveau loc.
De asemenea, ei descriau gândurile și sentimentele importante pe care le-a avut mama lor în timpul gravidității și evenimente precum traumele fizice pe care ea le-a suportat.
De câte ori era posibil, Grof investiga aceste afirmații și în câteva ocazii a putut să le verifice, chestionând mama și alte persoane implicate. Psihiatri, psihologi și biologi care au experimentat amintirile prenatale în timpul pregătirii lor pentru program (toți terapeuții care au participat la studiu au trebuit să treacă prin câteva ședințe de psihoterapie cu LSD) au exprimat o uimire similară față de aparenta autenticitate a experiențelor.
Mai tulburătoare decât toate au fost acele experiențe în care conștiința pacientului părea să se expandeze dincolo de granițele obișnuite ale ego-ului și cerceta cum ar fi fost dacă era altă ființă sau chiar obiect.
De exemplu, Grof a avut o participantă care a devenit deodată convinsă că și-a asumat identitatea unei femele de reptilă preistorică. Nu numai că a dat o descriere bogată în detalii despre ce simțea fiind închisă într-o asemenea formă, dar a observat că partea din anatomia masculului speciei respective pe care o găsea cea mai ațâțătoare, din punct de vedere sexual, era o pată de solzi colorați pe partea laterală a capului.
Cu toate că femeia nu a avut cunoștințe anterioare despre așa ceva, o conversație pe care Grof a purtat-o mai târziu cu un zoolog a confirmat faptul că la anumite specii de reptile, zonele colorate de pe cap joacă într-adevăr un rol important ca și declanșator al stimulării sexuale.
De asemenea, pacienții au fost capabili să pătrundă în conștiința rudelor și străbunilor lor. O femeie a experimentat cum era să fie mama sa la vârsta de trei ani și a descris cu acuratețe un eveniment înspăimântător care i se întâmplase mamei în acel moment.
Femeia a dat o descriere precisă a casei în care trăise mama sa, ca și a șorțulețului alb pe care îl purta – detalii pe care mama ei le-a confirmat mai târziu și a admis că nu discutase niciodată despre ele înainte. Alți pacienți au dat descrieri la fel de precise ale unor evenimente care li se întâmplaseră unor strămoși ce trăiseră cu decenii sau chiar secole înainte.
Alte experiențe au inclus accesul la amintiri rasiale sau colective. Indivizi de origine slavă au experimentat cum era să participe la cuceririle hoardelor mongole ale lui Gingis Han, să danseze în transă cu boșimanii din Kalahari, să treacă prin ritualurile de inițiere ale aborigenilor australieni și să moară ca victime în sacrificiile aztecilor.
Și iarăși descrierile conțineau frecvent fapte istorice obscure și un grad de cunoaștere care era adesea în contradicție totală cu educația, rasa și contactul anterior al pacientului cu subiectul.
De exemplu, un pacient fără studii a dat o relatare bogată în detalii a tehnicilor folosite în practica egipteană de îmbălsămare și mumificare, incluzând forma și înțelesul a diferite amulete și cutii sepulcrale, o listă de materiale folosite pentru fixarea feșelor de pânză ale mumiilor, mărimea și forma bandajelor mumiei și alte fațete ezoterice ale ritualurilor funerare egiptene.
Alți indivizi s-au acordat la culturile Orientului îndepărtat și nu numai că au dat descrieri impresionante despre ce înseamnă să ai un psihic japonez, chinez sau tibetan, dar au relatat diferite învățături taoiste sau budiste.
De fapt, nu părea să existe vreo limită a lucrurilor în care puteau pătrunde subiecții experiențelor cu LSD ale lui Grof.
Ei păreau capabili să știe cum este să fii orice animal sau chiar plantă din arborele evoluției. Ei puteau experimenta cum este să fii o celulă din sânge, un atom, un proces termonuclear în interiorul soarelui, conștiința întregii planete și chiar conștiința întregului cosmos.
Mai mult decât atât, ei etalau capacitatea de a transcende spațiul și timpul și, ocazional, au relatat informații nefiresc de precise de cunoaștere anticipată.
Într-o dispoziție chiar mai ciudată, ei au întâlnit uneori inteligențe non-umane în timpul călătoriilor lor cerebrale, ființe dezîncarnate, ghizi spirituali din „planurile mai înalte de conștiință” și alte entități supraumane.
În unele ocazii subiecții au călătorit în ceea ce părea să fie alte universuri și alte nivele ale realității.
Într-o ședință deosebit de deprimantă, un tânăr suferind de depresie s-a găsit în ceea ce părea să fie o altă dimensiune care avea o luminiscență stranie și cu toate că nu putea vedea pe nimeni, el a simțit că era aglomerată cu ființe dezîncarnate. Brusc a simțit o prezență foarte aproape de el și spre surprinderea sa, aceasta a început să comunice cu el telepatic. I-a cerut să contacteze un cuplu care locuia în orașul Kromeriz din Moravia și să le spună că fiul lor Ladislav era bine îngrijit și se simțea bine. Apoi i-a dat numele cuplului, adresa și numărul de telefon.
Informația nu a însemnat nimic pentru Grof și nici pentru tânăr și părea total fără legătură cu problemele tânărului sau cu tratamentul său. Totuși, Grof nu putea să și-o scoată din minte. „După oarecare ezitare și cu sentimente amestecate, am hotărât în sfârșit să fac ceea ce cu siguranță m-ar fi transformat în ținta glumelor colegilor mei, dacă aflau, spune Grof. M-am dus la telefon, am format numărul din Kromeriz și am întrebat dacă aș putea vorbi cu Ladislav. Spre uimirea mea, femeia de la celălalt capăt al firului a început să plângă. Când s-a calmat, mi-a spus cu o voce spartă: Fiul nostru nu mai este cu noi; a murit, l-am pierdut acum trei săptămâni.
În 1960, lui Grof i s-a oferit un post la Maryland Psychiatric Research Center și s-a mutat în Statele Unite. Centrul făcea și studii controlate ale aplicațiilor psihoterapeutice ale LSD, iar aceasta i-a permis lui Grof să își continue cercetarea. Pe lângă examinarea efectelor ședințelor repetate cu LSD asupra indivizilor cu diferite boli mintale, centrul studia și efectele LSD asupra unor voluntari „normali” – doctori, infirmiere, pictori, muzicieni, filosofi, oameni de știință, preoți, teologi.
Grof a găsit din nou același tip de fenomene refăcându-se iar și iar. Era aproape ca și cum LSD furniza conștiinței umane accesul într-un fel de sistem subteran infinit, un labirint de tunele și drumuri secundare, care existau în meandrele subterane ale inconștientului, un sistem care, pur și simplu, conecta orice lucru din univers cu orice altceva.
După ce a îndrumat personal peste trei mii de sesiuni LSD (fiecare durând cel puțin cinci ore) și a studiat înregistrările a mai mult de două mii de sesiuni conduse de colegii săi, Grof s-a convins că se petrecea ceva extraordinar.
„După ani de eforturi de concepție și confuzie, am tras concluzia că datele din cercetarea LSD indică o nevoie urgentă de a face o revizie drastică a paradigmelor existente pentru psihologie, psihiatrie, medicină și posibil, știința în general”, declară el.
„Există în prezent puține dubii în mintea mea că înțelegerea noastră curentă a universului, a naturii realității și în particular, a ființei umane, este superficială, incorectă și incompletă.”
Grof a stabilit termenul transpersonal pentru a descrie asemenea fenomene, experiențe în care conștiința transcende granițele obișnuite ale personalității și la sfârșitul anului 1960 s-a unit cu alți profesioniști care gândeau la fel, incluzându-l pe psihologul și educatorul Abraham Maslow, pentru a întemeia o nouă ramură a psihologiei, numită psihologie transpersonală.
Dacă modul nostru curent de a privi realitatea nu poate explica evenimentele transpersonale, ce concepție nouă i-ar putea lua locul?
Grof crede că este modelul holografic.
După cum scoate în relief, caracteristicile esențiale ale experiențelor transpersonale – sentimentul că toate granițele sunt iluzorii, lipsa de distincție între parte și întreg și interconectabilitatea tuturor lucrurilor – sunt toate calități pe care te aștepți să le găsești într-un univers holografic.
În plus, el este de părere că natura înfășurată a spațiului și timpului în domeniul holografic explică de ce experiențele transpersonale nu sunt îngrădite de limitările spațiale sau temporale obișnuite.
Grof crede că aproape nelimitata capacitate pe care o au hologramele de a stoca și reface informațiile explică și faptul că viziunile, fanteziile și alte stări psihologice, conțin toate o cantitate enormă de informații despre personalitatea unui individ.
O singură imagine experimentată în timpul unei sesiuni LSD ar putea conține informații despre atitudinea persoanei față de viață în general, o traumă pe care a trăit-o în timpul copilăriei, cât de bună este părerea despre sine, ce simte față de părinții săi și ce simte față de căsnicia sa – toate întruchipate în câteva metafore ale scenei.
Asemenea experiențe sunt holografice în alt mod, și anume că fiecare părticică a scenei poate conține o întreagă constelație de informații.
Astfel, asociația liberă și alte tehnici analitice folosite pe detaliile minuscule ale scenei pot scoate la iveală un șuvoi suplimentar de date despre individul implicat.
Natura compozită a imaginilor arhetipale poate fi modelată de concepția holografică. După cum observă Grof, holografia face posibilă alcătuirea unei serii de expuneri, cum ar fi imaginile fiecărui membru al unei familii numeroase pe același film. Când se face asta, filmul developat va conține imaginea unui individ care reprezintă nu un singur membru al familiei, ci pe toți în același timp. „Aceste imagini compozite autentice reprezintă un model excelent al unui anumit tip de experiență transpersonală, cum ar fi imaginile arhetipale ale Bărbatului, Femeii, Mamei, Tatălui, Iubitului, Escrocului, Prostului sau al Martirului Cosmic,” spune Grof.
Dacă fiecare expunere este luată la un unghi ușor diferit, în loc de a avea drept rezultat o imagine compozită, filmul poate fi folosit pentru a crea o serie de imagini holografice care par să curgă una într-alta. Grof crede că aceasta ilustrează un alt aspect al experienței vizionare, și anume, tendința ca nenumărate imagini să se înfășoare într-o secvență rapidă, fiecare apărând și dizolvându-se în următoarea, ca prin farmec. El crede că succesul holografiei în modelarea unor aspecte atât de diferite ale experienței arhetipale sugerează că există o legătură profundă între procesele holografice și modalitatea în care sunt produse arhetipurile.
Într-adevăr, Grof este de părere că dovada unei ordini ascunse, holografice iese la suprafață practic de fiecare dată când cineva experimentează o stare de conștiință neobișnuită.
Conceptul lui Bohm despre ordinea înfășurată și desfășurată și ideea că anumite aspecte importante ale realității nu sunt accesibile experienței și studiului în circumstanțe obișnuite, au relevanță directă pentru înțelegerea stărilor de conștiință ieșite din comun. Indivizii care au experimentat stări de conștiință neobișnuite, inclusiv savanți rafinați și cu educație superioară în diferite discipline, relatează frecvent că au intrat în domenii ascunse ale realității care păreau să fie variabile și într-un sens implicite în, și supraordonate față de, realitatea zilnică.
Cartile lui Michael Talbot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
