Jiddu Krișhnamurti – Iubire, Inegalitate și Transformare Umană
Vezi un cerșetor pe drum. De ce asta nu este un șoc pentru tine? De ce nu plângi? De ce plângi doar atunci când moare fiul tău? Nu plângeam atunci, dar acum da. De ce? Există un ”de ce”, evident. Există un ”de ce”, deoarece suntem insensibili. Omul a împărțit pământul ca și cum ar fi al tău și al meu. De ce?
Este posibil să facem o lume în care “cei care au” și “cei care nu au” să nu existe? Înțelegi problema? Realitatea este că lumea este împărțită în cei care sunt bogați, care sunt puternici, care au totul, poziție, prestigiu și cei care nu au.
În lume există o enormă inegalitate din punct de vedere al capacității – omul care inventează avionul cu reacție și omul care lucrează cu plugul. Există un mare contrast al capacității – intelectuale, verbale, fizice. Am acordat o enormă valoare și semnificație anumitor funcții, și astfel funcția își asumă statutul și poziția. Atâta timp cât acordăm un anumit statut funcțiilor, care conduc la această inegalitate, la această diferență dintre cei care sunt incapabili și cei care sunt capabili, această inegalitate va fi de nedepășit.
Nu trebuie ca cineva să meargă în multe țări pentru a vedea toate acestea, o poate observa mergând de-a lungul străzilor de aici, sau în Europa sau America. Necesitățile fizice pot fi mari unde materialismul este agresiv și se poate cumpăra orice, dar atunci când cineva vine în această țară, vede această sărăcie nemiloasă. Vede de asemenea lupta de clasă – eu nu folosesc termenul de luptă de clasă în sensul comunist ci doar pentru a observa un fapt, fără a-l interpreta în niciun fel. Vede divizarea religiilor – creștin, hindus, musulman, buddhist – cu diferitele lor subdiviziuni, toate înghesuindu-se pentru a converti sau pentru a arăta o altă cale, o cale diferită.
Când lovești cu piciorul oamenii care nu sunt importanți pentru tine și lingi cizmele celor care sunt deasupra ta, oficialii, politicienii, cei mari, nu există un sentiment de teamă în asta? De la cei mari ai speranța de a obține ceva, prin urmare ești respectuos. Dar oamenii săraci ce-ți pot da? Deci pe săraci îi disprețuiești, îi tratezi cu dispreț, nu te uiți la ei, nu te privește că ei tremură în frig, că sunt murdari și înfometați. Însă vei oferi celor mari chiar și din puținul pe care îl ai, pentru a primi mai multe favoruri din partea lor.
Ați remarcat în ziare și reviste, spațiul mare acordat politicii, cuvintelor și activităților politicienilor? Desigur, se acordă atenție și altor știri, dar știrile politice predomină, viața economică și politică a devenit cea mai importantă.
Circumstanțele exterioare – confort, bani, poziție și putere – par să domine și să modeleze existența noastră. Spectacolul exterior, titlul, ținuta, salutul, steagul, au devenit tot mai importante, iar adevăratul proces al vieții a fost uitat sau îndepărtat intenționat.
Noi investigăm împreună. Vorbitorul nu este important. Iar vorbitorul chiar înțelege acest lucru. Important este ca tu și vorbitorul să investigați împreună, să gândiți împreună, apoi dacă avem o minte comună putem acționa împreună. Noi putem determina apariția unei societăți diferite, împreună.
Interlocutorul: Cum se poate trece, progresa, de la o formă de societate la alta fără conflict? De ce “cei care au” nu renunță de bunăvoie la averea lor, trebuind să fie forțați și acest conflict aduce o nouă ordine socială, un mod nou de viață. Asta nu se poate face pașnic. Noi nu vrem să fim violenți, dar trebuie să ne confruntăm cu realitatea.
Krișnamurti: Presupui că știi cum ar trebui să fie o nouă societate și că ceilalți nu știu, tu singur ai această extraordinară cunoaștere și ești dispus să-i lichidezi pe cei care-ți stau în cale. Această metodă despre care tu crezi că este esențială va aduce numai opoziție și ură. Ceea ce tu știi este doar o altă formă de prejudecată, un alt mod de condiționare. Orice răspuns al gândirii este condiționat, și a realiza o revoluție bazată pe gândire sau idee înseamnă a perpetua ceea ce a fost, într-o formă modificată. Tu în esență ești un reformator și nu un revoluționar adevărat.
Nefiind capabili de schimbări interioare, psihologice, ne îndreptăm către factorii exteriori: transformarea mediului, structura socială și economică, iar omul va dori inevitabil să le schimbe! Ceea ce s-a dovedit a fi in totalitate fals, chiar dacă comuniștii insistă cu această teorie. Și autoritățile religioase spun: crede, acceptă, abandonează-te în mâinile a ceva mai mare din afara ta. Și asta și-a pierdut veridicitatea, deoarece nu este adevărat, este doar o invenție intelectuală, o structură verbală care nu are nicio profunzime. Identificarea cu națiunea, de asemenea, a adus războaie îngrozitoare, mizerie, confuzie și o tot mai mare divizare. Văzând toate acestea, ce vei face? Vei evada la mănăstire, vei învăța meditația zen, acceptând o teorie filosofică și singur te vei angrena în acestea ca mijloace de evadare și de auto-hipnoză.
Dacă observi toate acestea cu adevărat, efectiv, nu verbal sau intelectual, și văzând că toate acestea nu duc nicăieri, nu vei abandona în mod inevitabil totul, negând toate acestea, total, complet? Foamea este foame. Nu este foamea ta sau a mea. Este foame.
Egalitatea nu este posibilă dacă nu există iubire. Iubirea este cea care distruge sensul inegalității.
Îmi amintesc un sfat profund dat de Krishnamurti încă din 1976. Krishnamurti, Mary Zimbalist și eu eram în Malibu. La masa de prânz s-a discutat despre îmbătrânire și despre oamenii care au boli grave și handicap. Am afirmat că nu aș mai dori să trăiesc dacă aș ajunge handicapată sau paralizată. Răspunsul său a fost oarecum ciudat.
El a spus: ”Ce aroganță! Există milioane de oameni handicapați și defavorizați din punct de vedere fizic și mental. Nu poți dicta în ceea ce privește viața. Oricum ar fi, confruntă-te cu asta cu inteligență.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
