Meditații zilnice cu Krișhnamurti – O perspectivă inedită asupra conceptului de religie

Știți ce este religia? Nu este incantația, nu este a face puja, sau orice alt ritual, nu este închinarea la zei de tinichea sau statui din piatră, ea nu se află în temple sau biserici, nu este a citi Biblia sau Bhagavat-Gita, nu este repetarea unui nume sacru sau urmarea unor altor superstiții inventate de oameni. Nici unul din aceste lucruri nu este religie.

Religia este sentimentul bunătății ca iubire, care este la fel ca un fluviu viu într-o mișcare veșnică. În această stare veți descoperi că vine un moment când nu mai există nici o căutare și acest final al căutării este începutul a ceva cu totul diferit. Căutarea lui Dumnezeu, a adevărului, sentimentul de a fi în totalitate bun – nu cultivarea bunătății, a umilinței, însă căutând ceva care se află dincolo de invențiile și trucurile minții, înseamnă a trăi în acel ceva, a fi conștient de acesta – aceasta este adevărata religie.

Dar puteți face asta doar atunci când părăsiți balta, săpând propriul canal pentru a ieși afară în fluviul vieții. Atunci viața are un mod uimitor, surprinzător de a avea grijă de tine, deoarece atunci nu există nici o grijă din partea ta. Viața te poartă unde vrea deoarece ești parte din ea însăși, atunci nu există nici o problemă de securitate, sau cu privire la ceea ce oamenii spun sau ce nu spun, și aceasta este frumusețea vieții.

Scurtă analiză a textului despre religie

Krișhnamurti oferă o perspectivă inedită asupra conceptului de religie, desprinzându-l de ritualurile și dogmele tradiționale și așezându-l într-o sferă a trăirii interioare.

Ideea centrală: Religia autentică nu se regăsește în practicile exterioare, ci în cultivarea bunătății interioare, asemuită cu “un fluviu viu într-o mișcare veșnică.”

Argumentele principale:

• Respingere a formelor exterioare: Krișhnamurti neagă vehement importanța ritualurilor, scripturilor sau oricăror forme de venerație exterioară ca fiind esența religiei: “Știți ce este religia? Nu este incantația, nu este a face puja, sau orice alt ritual, nu este închinarea la zei de tinichea sau statui din piatră, ea nu se află în temple sau biserici, nu este a citi Biblia sau Bhagavat-Gita, nu este repetarea unui nume sacru sau urmarea unor altor superstiții inventate de oameni.”
• Bunătatea ca esență: Adevărata religie este identificată cu sentimentul profund de bunătate și iubire: “Religia este sentimentul bunătății ca iubire, care este la fel ca un fluviu viu într-o mișcare veșnică.”
• Depășirea căutării: Starea de comuniune cu această bunătate interioară transcende căutarea spirituală tradițională: “În această stare veți descoperi că vine un moment când nu mai există nici o căutare și acest final al căutării este începutul a ceva cu totul diferit.”
• Contopirea cu viața: Abandonarea căutării și a grijilor personale conduce la o contopire cu fluxul natural al vieții: “Viața te poartă unde vrea deoarece ești parte din ea însăși, atunci nu există nici o problemă de securitate, sau cu privire la ce oamenii spun sau ce nu spun, și aceasta este frumusețea vieții.”

Imagine centrală: Krișhnamurti folosește metafora fluviului pentru a ilustra natura fluidă și vie a bunătății autentice, spre deosebire de rigiditatea și stagnarea formelor religioase exterioare.

Concluzie: Krișhnamurti propune o viziune spirituală profund personală, centrată pe cultivarea bunătății interioare ca singura cale autentică către o viață împlinită și lipsită de griji.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.