Osho Rajneesh – Ce este Meditatia?

Meditaţia este o aventură, o aventură spre ceva ce nu ştim, cea mai mare aventură pe care o poate avea mintea umană. Meditaţia este numai starea de a fi, fără a face nimic – fără acţiune, fără gândire, fără emoţie. Trebuie doar să fii, şi aceasta este pură plăcere. De unde vine această plăcere atunci când nu faci nimic? Vine de nicăieri sau de peste tot. Este necauzată, pentru că existenţa este făcută din acel material numit bucurie.

Mărturisirea, spiritul meditaţiei

Atunci când nu faci nimic – la nivel de corp, minte, la nici un nivel, când orice activitate a încetat şi exişti pur şi simplu, acest lucru înseamnă meditaţie. Nu o poţi face, nu o poţi practica; trebuie doar să o înţelegi.

Oricând găseşti timp doar pentru a fi, renunţă la orice ai putea face. Gândirea înseamnă a face ceva, la fel concentrarea, la fel contemplarea. Chiar dacă pentru o clipă nu faci nimic şi eşti centrul tău, relaxat total – aceea este starea de meditaţie. Indată ce ai deprins-o, poţi rămâne în această stare oricât de mult vrei; la final poţi rămâne în această stare douăzeci şi patru de ore pe zi.

Odată ce devii conştient de felul în care fiinţa ta poate rămâne nedistrasă, poţi începe încet-încet să faci ceva, fiind atent ca mintea să nu-ţi fie tulburată. Aceasta este a doua parte a meditaţiei – în primul rând să înveţi cum să exişti numai, apoi să înveţi mici acţiuni: curăţarea podelei, să faci un duş, dar să te menţii centrat. Apoi poţi face lucruri complicate.

De exemplu, eu vorbesc cu tine, dar meditaţia mea nu este disturbată. Pot continua să vorbesc, dar în centrul meu nu este nici măcar un freamăt; este doar tăcere, cea din interior.

Aşadar, meditaţia nu este împotriva acţiunii. Nu este ca şi cum ar trebui să scapi de viaţă. Ea pur şi simplu te învaţă un nou fel de viaţă: tu devii centrul ciclonului.

Viaţa ta continuă, mult mai intens – cu mult mai multă bucurie, cu mult mai multă claritate, viziune, creativitate – în timp ce eşti departe, numai un paznic pe deal, văzând doar ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Tu nu eşti cel care face, ci cel care priveşte.

Acesta este întregul secret al meditaţiei, acela de a deveni privitorul, paznicul.

A face se continuă la nivelul său, nu este nici o problemă: să tai lemne, să scoţi apă din fântână. Poţi face lucruri mari sau mici; un singur lucru nu ai voie să-l faci, acela de a nu pierde starea de a fi conştient.

Această stare de centrare, de privire, ar trebui să rămână senină, netulburată.

În iudaism există o şcoală rebelă a misterului, numită hasidism. Fondatorul său, Baal Shem, a fost o fiinţă specială. La miezul nopţii se întorcea de la râu – acesta era obiceiul său, deoarece noaptea la râu era foarte calm şi liniştit. Iar el obişnuia doar să stea acolo, nefăcând nimic – observându-şi doar sinele, observând felul cum se observă. Într-o noapte, când se întorcea de la râu, a trecut pe lângă locuinţa unui om bogat, iar paznicul stătea în faţa uşii.

Paznicul era nedumerit pentru că, în fiecare noapte, la aceeaşi oră, acel om se întorcea de la râu. A ieşit şi l-a întrebat: „Iartă-mă că te întrerup, dar nu îmi mai pot reţine curiozitatea. Mă bântuie zi şi noapte, în fiecare zi. Ce treabă ai? De ce te duci la râu? Te-am urmărit de multe ori şi nu s-a întâmplat nimic – stai pur şi simplu acolo ore întregi, iar la miezul nopţii te întorci. Baal Shem a răspuns: „Ştiu că m-ai urmărit de multe ori, pentru că noaptea este atât de liniştită, încât ţi-am putut auzi paşii. În plus ştiu că în fiecare zi te ascunzi în spatele porţii. Dar nu numai tu eşti curios despre mine, eu sunt la fel de curios despre tine. Cu ce te ocupi?”

Acesta a spus: „Ocupaţia mea? Sunt pur şi simplu un paznic”.

Baal Shem a spus: „Doamne Dumnezeule, mi-ai dat exact cuvântul-cheie. Aceasta este şi ocupaţia mea!”

Paznicul a replicat: „Dar nu înţeleg. Dacă eşti paznic trebuie să ai grijă de o casă sau de un palat. De ce anume ai grijă acolo, când stai pe nisip?”

Baal Shem a spus: „Este o mică diferenţă: tu eşti atent la cineva de-afară care ar putea să intre în palat; eu pur şi simplu observ această atenţie. Cine este cel care este atât de atent? Acesta este efortul întregii mele vieţi; mă observ pe mine”.

Paznicul era contrariat: „Dar asta este o ocupaţie ciudată. Cine te va plăti pentru ea? Baal Shem a răspuns: „Este o atât de mare bucurie, fericire, este o binecuvântare imensă, încât se plăteşte de la sine cu prisosinţă. Doar o clipă, iar toate comorile sunt nimic în comparaţie cu ea”.

Paznicul a spus: „Este ciudat. Am păzit toata viaţa mea bunuri. Niciodată nu am avut această experienţă frumoasă. Mâine-noapte voi veni cutine. Trebuie numai să mă înveţi. Pentru că ştiu cum să fiu atent – se pare că trebuie să mă concentrez asupra unei alte direcţii; tu observi în altă direcţie decât mine”.

Este vorba numai de un singur pas, şi acela este cel al direcţiei, al dimensiunii. Poţi fi atent la exterior sau poţi închide ochii de la exterior şi să laşi ca toată conştiinţa să fie concentrată spre interior şi atunci vei şti, pentru că tu eşti cel care ştie, tu eşti conştiinţa. Nu ai pierdut-o niciodată. Conştiinţa ta este pur şi simplu prinsă într-o mie şi una de lucruri. Retrage-ţi conştiinţa de peste tot şi las-o să se odihnească în tine, iar atunci ai ajuns acasă.

Miezul, spiritul meditaţiei este să înveţi cum să fii prezent.

O cioară ţipă… iar tu o asculţi. Este vorba de două lucruri – obiectul şi subiectul. Dar nu poţi vedea un martor care le vede pe amândouă? – cioara, cel care ascultă şi mai este cineva care le observă pe amândouă. Este un fenomen atât de simplu. Vezi un copac: tu eşti acolo, copacul este acolo, dar nu poţi găsi că mai este ceva acolo? – faptul că tu vezi acel copac, că acolo este un martor în tine care te vede că priveşti copacul.

Să priveşti înseamnă meditaţie. Este irelevant la ce priveşti. Poţi privi copacii, poţi privi râul, poţi privi norii, poţi privi copiii cum se joacă. Să priveşti înseamnă meditaţie. Nu este important ceea ce priveşti; obiectul nu este important.

Calitatea observaţiei, calitatea de a fi prezent şi în alertă – despre acestea este vorba în meditaţie.

Ţine minte un singur lucru: meditaţia înseamnă conştiinţă. Orice ai face cu această conştiinţă înseamnă meditaţie. Nu acţiunea este aici elementul important, ci calitatea pe care tu o aduci în acea acţiune. Să mergi poate fi meditaţie, dacă mergi cu atenţie. Să stai poate însemna meditaţie, dacă stai fiind prezent. Să asculţi păsările poate fi meditaţie, dacă asculţi conştient. Să asculţi zgomotul interior al minţii tale poate fi meditaţie, dacă rămâi prezent şi atent.

Cel mai important lucru este să nu te mişti adormit. Orice altceva ai face este meditaţie.

Primul pas pentru conştientizare este să-ţi observi foarte bine corpul. Încet-încet, să devii atent la fiecare gest, la fiecare mişcare. Şi, în timp ce devii conştient, un miracol începe să se întâmple: multe lucruri pe care obişnuiai să le faci înainte pur şi simplu dispar; corpul tău devine mai relaxat, mai armonios. O pace adâncă începe să-ţi cuprindă corpul, iar o muzică subtilă o acompaniază.

Apoi începi să devii conştient de gândurile tale; acelaşi lucru trebuie să fie făcut cu gândurile. Ele sunt mai subtile decât corpul şi bineînţeles, mai periculoase. Iar când devii conştient de gânduri, vei fi surprins de ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Dacă vei scrie tot ce îţi trece prin cap intr-un anumit moment, vei avea o mare surpriză. Nu vei crede ceea ce se petrece în interiorul tău.

Iar după treizeci de minute citeşte încă o dată – vei vedea că ai o minte de om nebun în interior! Pentru că nu suntem conştienţi, această întreagă nebunie merge în continuare ca un curent de adâncime, care afectează orice ai face, afectează orice nu ai face; afectează tot. Iar suma acestuia este viaţa ta! Aşadar, acest nebun trebuie să fie schimbat. Iar miracolul stării de a fi conştient este faptul că nu trebuie să faci nimic altceva decât să devii prezent.

Chiar fenomenul observaţiei schimbă această stare de fapt. Încet-încet, nebunul dispare; încet, încet, gândurile se încadrează într-un anumit model; nu mai este vorba de haosul lor, acesta devine mai degrabă cosmos. Iar apoi va triumfa pacea. Iar când corpul şi mintea ta sunt în pace, vei observa că ele sunt acordate şi există un pod. Acum ele nu mai merg în direcţii diferite, nu călăresc cai diferiţi. Pentru prima dată există un acord, iar acesta ajută imens să lucrăm la cel de-al treilea pas – de a deveni conştient de sentimentele, emoţiile şi stările tale. Acesta este stratul cel mai subtil şi cel mai dificil, dar, dacă poţi fi conştient de gândurile tale, mai ai doar un pas. Este nevoie doar de mai multă prezenţă şi vei începe să reflectezi stările, emoţiile, sentimentele.

Odată ce eşti prezent la cele trei niveluri, ele se vor uni într-un fenomen. Iar atunci când acestea trei devin una – funcţionând perfect împreună, pline de energie – vei simţi muzica lor; ele au devenit o orchestră – iar atunci are loc al patrulea pas, cel pe care tu nu îl poţi produce. Acesta se produce de la sine. Este un dar al întregului, este o recompensă pentru cei care au făcut aceşti trei paşi.

Iar al patrulea este starea ultimă a conştiinţei pe care o poate face un om conştient. Atunci când omul devine prezent la propria prezenţă – acesta este al patrulea pas. Acesta devine un Buddha, cel prezent. Numai în acea stare de conştienţă omul poate afla ce este fericirea. Corpul ştie plăcerea, mintea ştie bucuria, inima ştie veselia, a patra ştie fericirea. Fericirea este scopul lui sannya, al celui care caută, iar conştiinţa este drumul către ea.

Lucrul cel mai important este acela să fii observator, că nu ai uitat să observi, că nu ai uitat faptul că observi… observi… observi. Iar încet-încet cu cât observaţia devine din ce în ce mai solidă, mai stabilă, mai fermă, atunci se va întâmpla o transformare. Lucrurile pe care le-ai observat dispar.

Pentru prima dată cel care observă devine cel care este observat.

Şi atunci ai ajuns acasă.

 
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 


O donatie este un mod de a spune ca apreciati acest blog si articolele publicate. Multumesc frumos tuturor celor care ma sustin si tuturor celor care apreciaza informatiile publicate. Fara voi dragilor, acest blog nu ar exista!


Hide picture