Articole

Peter Kelder – Cele Cinci Rituri Tibetane

Cele Cinci Rituri Tîbetane, cum se mai numesc exerciţiile de stretching, au pătruns în lumea occidentală (şi în viaţa mea) graţie lui Peter Kelder, scriitor cunoscut ca iubitor1 de „cărţi şi biblioteci, de cuvinte şi poezie”. Prin anii 1930, când Kelder stătea pe o bancă într-un parc din sudul Californiei, un vârstnic necunoscut a intrat în vorbă cu el. Colonelul Bradford, cum l-a numit Kelder, petrecuse zeci de ani în India ca ofiţer în corpul de armată al Marii Britanii. Colonelul era un bătrân adus de umeri, cu părul cărunt şi picioare nesigure, dar era convins că există un remediu împotriva bătrâneţii şi că acesta se ascundea într-o mănăstire din Himalaya.

Exemplu Cele Cinci Rituri Tîbetane

Se pare că acolo, sus, se petreceau tot felul de lucruri interesante: bolnavii se vindecau, săracii se îmbogăţeau, bătrânii întinereau. Kelder şi colonelul au păstrat legătura conversându-se de mai multe ori. Apoi, într-o zi, bătrânul a decis să plece departe, disperat să-şi găsească acest lăcaş Shangri-La înainte să-şi dea ultima răsuflare.

După patru ani, Kelder ă primit un apel de la portarul clădirii în care locuia. Colonelul îl aştepta jos. Arăta cu 20 de ani mai tânăr. Stătea drept, entuziasmat şi plin de viaţă, iar părul, destul de rar înainte, acum devenise o claie deasă şi brunetă. Găsise mănăstirea, studiase manuscrisele străvechi şi învăţase de la călugări tehnici tămăduitoare. Reuşise să inverseze procesul de îmbătrânire doar prin stretching şi respiraţie, nimic altceva.

Kelder a descris aceste tehnici într-o broşură subţire intitulată Ochiul Revelaţiei, publicată în 1939. Puţini oameni s-au obosit să o citească; încă şi mai puţini au crezut-o. Ideile lui Kelder erau probabil născociri, în cel inai bun caz exagerări. Cu toate acestea, exerciţiile de stretching pentru dezvoltarea plămânilor pe care le-a descris în carte, sunt incluse în exerciţii care datează încă din anul 500 î.Hr. Tibetanii folosesc aceste metode de milenii pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea fizică, sănătatea psihică, funcţia cardiovasculară şi, bineînţeles, pentru a-şi prelungi viaţa.

Recent, ştiinţa a început să cerceteze ceea ce tibetanii antici au înţeles în mod intuitiv. In anii 1980, studiul Framingham, un program de cercetare cu o durată de 70 de ani, axat pe bolile de inimă, a încercat să determine dacă volumul plămânilor are, într-adevăr, legătură cu longevitatea. S-au colectat timp de două decenii datele a 5 200 de subiecţi, s-au analizat cifrele şi s-a descoperit că cel mai important indicator al duratei de viaţă nu este profilul genetic, alimentaţia sau activitatea fizică regulată, aşa cum s-a presupus. Ci capacitatea pulmonară.

Cu cât plămânii erau mai mici şi mai ineficienţi, cu atât rata îmbolnăvirilor şi decesului era mai mare. Cauza deteriorării plămânilor nu era un factor important. Mai mic însemna mai scurt. Iar plămânii mai mari erau echivalentul unei vieţi mai lungi.

Potrivit cercetătorilor, capacitatea noastră de respiraţie corespunzătoare este „literalmente o măsură a speranţei de viaţă”. In 2000, cercetătorii Universităţii din Buffalo au efectuat pe parcursul a trei decenii un studiu asemănător, o analiză comparativă a capacităţii pulmonare a unui grup cu peste 1000 de subiecţi. Rezultatele au fost similare.

Ceea ce niciunul dintre aceste studii de referinţă nu a abordat, totuşi, este cum ar putea o persoană cu plămânii deterioraţi să se vindece şi să-i facă mai puternici. S-au făcut intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea ţesuturilor afectate şi s-au prescris medicamente pentru eliminarea infecţiilor, dar nu au existat sfaturi cu privire la menţinerea plămânilor mari şi sănătoşi pe tot parcursul vieţii. Până în anii 1980, convingerea generală în medicina occidentală era că plămânii, ca orice alt organ intern, sunt imuabili. Adică, plămânii pe care îi ai la naştere vor rămâne în aceeaşi stare toată viaţa. Pe măsură ce se degradează cu vârsta, tot ce ne rămâne de făcut e să oftăm şi să îndurăm.

Imbătrânirea ar presupune că începând cu vârsta de 30 de ani, trebuie să ne aşteptăm să ne pierdem puţin câte puţin din memorie, mobilitate şi capacitate musculară cu fiecare an care trece. De asemenea, vom pierde şi capacitatea de a respira corespunzător. Oasele pieptului îşi vor pierde densitatea şi îşi vor modifica forma, provocând colapsul cutiei toracice. Fibrele musculare din jurul plămânilor se vor slăbi şi vor obstrucţiona respiraţia. Toate aceste lucruri reduc capacitatea pulmonară.

Plămânii, de asemenea, vor pierde circa 12 % din capacitate între 30 şi 50 de ani de viaţă, şi vor continua să se diminueze şi mai repede pe măsură ce înaintăm în vârstă, femeile suferind o depreciere mai severă decât bărbaţii. Dacă avem noroc să ajungem la vârsta de 80 de ani, aportul de aer inhalat va fi cu 30 % mai mic decât la 20 de ani. Vom fi nevoiţi să respirăm mai repede şi mai greu. Acest tipar respirator provoacă apariţia unor probleme cronice, cum ar fi hipertensiune arterială, tulburări imune şi anxietate.

Dar ceea ce tibetanii ştiu de mult, şi ştiinţa occidentală abia acum descoperă, este că bătrâneţea nu trebuie să fie un declin iremediabil. Organele interne sunt maleabile şi le putem îmbunătăţi funcţiile aproape în orice moment.

Scafandrii ştiu asta mai bine decât oricine. Eu am aflat-o de la ei cu ani în urmă, întâlnind câţiva oameni care îşi sporiseră capacitatea pulmonară cu un uimitor procent de 30-40%. Herbert Nitsch, deţinător al multor recorduri mondiale, are o capacitate pulmonară de 14 litri — mai mult decât dublu faţă de o persoană de sex masculin din populaţia generală. Nici Nitsch, niciun alt scafandru nu au avut această capacitate de la început; ei şi-au mărit volumul plămânilor în mod voluntar. Au învăţat să respire în aşa fel încât să-şi modifice semnificativ organele interne.

Din fericire, nu e necesar să ne scufundăm la sute de metri adâncime. Orice activitate fizică efectuată în mod regulat care dezvoltă plămânii şi îi menţine flexibili ne poate întreţine sau spori capacitatea pulmonară. Exerciţiile fizice moderate, cum ar fi mersul pe jos sau cu bicicleta, s-au dovedit eficiente în creşterea volumului plămânilor cu până la 15%.

 
Cartile lui James Nestor se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture