Samael Aun Weor – Călătorii Astrale și Mistere Antice

Odată, când încercam să fac un exercițiu de meditație pe câmp, m-am simțit ieșind din corp ca și cum mă cutremuram; deodată am simțit că zburam cu mare viteză, ajungând în câteva secunde în Egipt; am coborât foarte aproape de Sfinx, simțind căldura nisipului în tălpile picioarelor, putând atinge pietrele enorme și măcinate ale monumentului gigantic; a fost o mare surpriză pentru mine să văd atât de clar panorama și să am o percepție atât de vie a cerului și a unei brize slabe ce venea de la Râul Nil, care mișca niște palmieri mari și subțiri.

După o scurtă odihnă, am simțit o atracție specială care m-a făcut să mă ridic de jos până am plutit aproximativ la înălțimea nasului Sfinxului, în care era o cavitate mică pe unde am pătruns spre o scară ce cobora într-o formă foarte îngustă și semi-iluminată, care m-a condus la ușa unei camere în care se găsea un gardian, îmbrăcat cu un șorț, sandale aurite, un acoperământ pe cap cu o diademă aurită ce părea o cobră în poziție de a mușca, în mâna dreaptă o lance care mă împiedica să trec; ochii săi erau de un albastru-verzui foarte pătrunzător și pielea negricioasă; nu a pronunțat nici măcar un singur cuvânt; doar m-a examinat și mi-a făcut un salut de trecere, la care am răspuns; a zâmbit și, luându-și lancea, m-a făcut să trec cu o reverență amabilă; am pătruns într-o cameră mare unde se auzeau niște cântece foarte domoale ale unui cor care rostea rugăciuni sub formă de cântece încântătoare.

Era în ambient un fum de tămâie de culoare roz, care mirosea a extract de trandafiri roșii și care făcea să-mi vibreze corpul din cap până în picioare; erau de asemenea multe simboluri egiptene pe pereți, pe care, cu toate că nu le înțelegeam, îmi erau foarte familiare; după ce am văzut bogatul decor din acea cameră, care, indubitabil, trebuie să fie un templu foarte special, a sunat un gong și au apărut trei Maeștri care aveau un chip liniștit și venerabil, dar privirea foarte pătrunzătoare; doi dintre ei au venit îmbrăcați în galben și unul cu tunică foarte albă; după ce m-au salutat, mi-au urat bun venit cu o îmbrățișare foarte fraternă.

Apoi au oficiat o slujbă la un altar care era între două coloane enorme cu un mare scarabeu de aur ce strălucea prin fumul tămâii; apoi s-a luminat un aghiasmatar cu apă cristalină pe care înainte nu-l observasem; m-am apropiat de el și am început să mă văd cu un chip groaznic de negru și bărbos ca de urangutan; apoi am văzut multe pasaje din viața mea în care am comis tot felul de păcate; am terminat gemând și plângând.

Apoi m-au dojenit și mi-au dat sfaturi în mod simbolic, înmânându-mi un scarabeu din aur masiv; l-au pus în mâna mea dreaptă închizându-mi-o și rostind niște cuvinte pe care eu nu le-am înțeles, spunându-mi să-l păstrez și să mă fac vrednic de a-l avea mereu alături de mine; apoi m-au binecuvântat și m-am întors în corpul meu, trezindu-mă instantaneu foarte impresionat și fără să uit până acum nici un detaliu.

Ați putea să-mi spuneți dumneavoastră ce s-a întâmplat și ce semnificație au toate acestea pentru mine?

R. – Cu multă plăcere vă voi răspunde la întrebare. Fără doar și poate reiese cu deplină claritate evidentă o dedublare. Dumneavoastră ați adormit în timp ce meditați și vă rugați, iar atunci sufletul vostru a ieșit din corp și s-a dus în Egipt, Pământul Sacru al Faraonilor.

Vreau ca dumneavoastră să înțelegeți că ați intrat în mod spiritual în templul misterios al Sfinxului. Mă bucură mult faptul că ați descoperit o poartă secretă în chiar nara Sfinxului. Este evident că nu este vorba de o poartă fizică, materială; este mai curând o poartă invizibilă pentru simțurile fizice, dar perfect vizibilă pentru inteligența și inimă.

Este evident că nici templul Sfinxului nu se găsește în această lume fizică; e vorba de un templu invizibil pentru ochii trupești, dar total vizibil pentru ochii spiritului.

Ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră este ceva foarte asemănător cu acea experiență a Sfântului Pavel, care, cum se știe, a fost dus în cer și a văzut și a auzit lucruri pe care oamenilor nu le este dat să le înțeleagă.

Nu există nicio îndoială că dumneavoastră, într-o existență trecută, ați fost inițiat în misterele Egiptene și, datorită acestui fapt, ați fost chemat în templu. De aceea, datorită acelei chemări pe care v-au făcut-o când erați în meditație, ați fost tocmai acolo.

Dumneavoastră ați asistat în mod spiritual la un ritual Egiptean; i-ați văzut și auzit pe Sacerdoții Templului; ați ascultat cântări sublime și v-ați văzut în apă EUL PĂCĂTOS și toate acele delicte pe care le-ați comis. Nu există nicio îndoială că v-ați văzut pe dumneavoastră înșivă destul de urât; căci cineva devine așa de oribil cu păcatele.

V-au înmânat un scarabeu sacru, din aur pur, simbol minunat al sufletului sanctificat; asta e tot.

Sper ca dumneavoastră, domnule, m-ați înțeles; este indispensabil să vă hotărâți să urmați drumul sfințeniei; să vă căiți de toate greșelile voastre.

– Altădată, când făceam exerciții de meditație în plină pădure, în împrejurimile localității Cuernavaca, Mexic, împreună cu un prieten spiritual foarte înțelept, pe care îl stimez ca pe un Tată, am avut următoarea experiență: Ne-am așezat amândoi în poziția YOGA cunoscută ca Floare de Lotus și am făcut câteva exerciții de respirație; apoi am rămas în liniște și meditație; imediat m-am simțit transportat pe Cordilierele Munților Himalaya, mai degrabă în zona Tibetului; în acel loc era un frig teribil și se auzea urletul ascuțit al vânturilor; vedeam, de asemenea, niște soldați chinezi înarmați dând târcoale acelor locuri neprimitoare. Am ajuns pe o câmpie cam acoperită cu nori, unde se descoperea puțin câte puțin o construcție maiestuoasă împrejmuită cu ziduri, care avea o enormă poartă de lemn fixată cu cuie de fier forjat cu secole în urmă; de această dată intrarea era păzită de doi soldați de tip tibetan, care, când m-am apropiat, m-au făcut să mă opresc și mi-au spus să aștept un moment ca să verifice dacă aveam sau nu dreptul să trec.

Câteva clipe după aceea au primit un mesaj și s-a auzit scârțâitul balamalelor enormei porți, și mi s-a spus să trec.

La prima vedere îmi păru un oraș ceresc și totodată spectacular, întrucât albeața marmurei strălucea și erau încântătoare grădini cu flori de o frumusețe indescriptibilă și arbuști cu tonalități verzi și galbene, nicicând văzute pe pământ; am mers pe niște scări ample care aveau balustrade cu coloane sculptate în formă de frumoase figuri de marmură și care m-au condus la o piațetă ce avea o fântână cu apă cristalină și vaporoasă; era micuță și avea în centru un copil frumos care varsa un ulcior de apă care nu se termina nicicând; apoi am luat-o spre dreapta, îndreptându-mă către portalul unui edificiu care se întindea orizontal, care avea șapte coloane de marmură minunat decorate; observând culoarul, au început să se audă coruri angelice care aduceau cu ele o siluetă ce emana lumină și respect, nici mai mult, nici mai puțin decât silueta Maestrului Iisus Cristosul, pe care, văzând-o, am simțit că leșin; m-a privit fix și pe chipul său s-a schițat un zâmbet de iubire și fraternitate. După aceea s-a apropiat de mine și și-a pus mâna dreaptă pe fruntea mea rostind următoarele cuvinte:

MERGEȚI ȘI ÎNVĂȚAȚI TOATE POPOARELE CĂCI EU VOI FI CU VOI

Apoi ne-am plimbat pe alte coridoare și ne-am întâlnit cu alți mari Maeștri printre care l-am recunoscut pe Maestrul Samael Aun Weor, pe care l-a chemat cu voce tare și i-a recomandat să-și ia asupra lui sarcina de a veghea și instrui umila mea persoană; apoi i-a chemat pe alți elevi și Maeștrii îmbrăcați în alb care se aflau în apropiere și ne-a binecuvântat cu rugăciuni și Mantre speciale. Și-a luat personal rămas bun de la Maestrul Samael și de la mine, și am văzut cum se închidea iar poarta și cum se făcea nevăzută acea magnifică incintă.

Întorcându-mă în corpul meu, am deschis ochii și am văzut că prietenul meu încă nu se trezea, dar după un minut s-a trezit și am comentat experiențele trăite.

Cum se face că un umil student gnostic fără merite de niciun fel, a avut o experiență atât de minunată și i-au încredințat această misiune atât de delicată?

R. – Cu cea mai mare plăcere vă voi răspunde la întrebare.

Vedeți dumneavoastră ceea ce este meditația și rugăciunea.

Dacă o persoană de bunăvoie se dedică rugăciunii și meditației, poate să aibă fericirea de a ajunge la extaz. Atunci sufletul iese din corp, cum deja am explicat de multe ori, și călătorește în oricare loc îndepărtat de pe pământ sau din infinit.

În cazul concret al dumneavoastră, este clar că ați fost în Tibet și ați intrat într-un templu secret unde i-ați putut vedea pe Maeștrii umanității și pe Domnul nostru Cristosul.

Să nu uitați că sufletul în rugăciune, în extaz, poate ajunge să-l vadă pe Cristos; dumneavoastră ați avut acea fericire și nu există nicio îndoială că Domnul v-a însărcinat să predați această doctrină a Gnozei tuturor semenilor voștri.

Este evident că eu trebuie să vă dau aceste învățături; de aceea ați văzut și auzit că Domnul s-a ocupat pentru ca să vă instruiesc.

EXPERIENȚE MISTICE ALE UNUI NEOFIT

–În una dintre practicile de ieșire în «ASTRAL», într-o noapte a anului 1966, am reușit să ies în mod conștient din corpul meu și să simt o eliberare foarte specială, întrucât ființa mea simțea o bucurie indescriptibilă și am zburat, am zburat ca o pasăre până la o altă planetă ciudată pentru mine, dar care avea multe asemănări cu Pământul, căci vedeam păduri enorme și verzi acoperite de pini și o cabană din trunchiuri în care erau niște oameni care-mi făceau semne; am coborât și am avut plăcuta surpriză că acolo se afla Maestrul Samael Aun Weor cu niște rude și discipoli cunoscuți, care m-au primit cu o îmbrățișare foarte călduroasă și cu o bucurie foarte specială pe care nu o pot descrie.

Apoi Maestrul m-a invitat la plimbare prin pădure până am ajuns la un pod de piatră unde mi-a explicat că această planetă era «LUNA» în evuri trecute, când se găseau locuitori, animale și vegetație și că era străvechiul PĂMÂNT-LUNĂ sau PĂMÂNTUL-MAMĂ-LUNĂ și mi-a arătat râuri, munți și mări întinse.

Mi-ați putea explica cum este posibil să vizităm altă planetă în evuri atât de îndepărtate ca aceea?

R. –Vedeți dumneavoastră, distinse cavaler, ceea ce este dedublarea; atunci sufletul poate să se transporte pe alte planete și să cunoască multe mistere; dumneavoastră ați fost într-adevăr cu sufletul, spiritul, cum vreți să-i ziceți, pe acel Satelit care strălucește în nopțile înstelate.

În mod cert acolo v-ați întâlnit cu spiritul meu pe podul amintit; însă este evident că ceea ce ați văzut, podul, râul, vegetația etc., corespund unui trecut nespus de vechi, fiindcă în ziua de azi Luna este deja un cadavru.

Este bine ca dumneavoastră să știți că lumile, persoanele, vegetalele și animalele se nasc, cresc, îmbătrânesc și mor.

În numele adevărului trebuie să vă spun că astăzi Luna este un cadavru.

Acel Satelit a avut viață din abundență; a trecut prin copilăria sa, prin tinerețea sa, prin maturitatea sa, a îmbătrânit și a murit.

Sufletul poate vedea nu numai viitorul și prezentul, ci și trecutul. Ceea ce ați văzut corespunde exact acelui ev trecut, în care Luna a avut râuri bogate în ape, mări adânci, vegetație luxuriantă, vulcani în erupție, viața vegetală, animală și umană.

Vreau ca dumneavoastră să știți că Seleniții au existat; Luna a avut 7 rase umane pe parcursul perioadelor istorice succesive; primele au fost de giganți și ultimele au fost de liliputani, adică, foarte mici. Ultimele familii umane care au trăit pe lună le-am putea cataloga ca oameni furnici; să nu vă mire ceea ce vă spun; aceasta se întâmplă întotdeauna pe toate planetele; primele rase sunt de giganți și ultimele din cale-afară de mici.

Vă felicit pentru că v-ați amintit ceea ce ați văzut și auzit pe Lună.

În viitor, Arheologii vor putea găsi sub solul lunar ruine ale unor orașe foarte vechi; veți vedea știrile în toate ziarele.

În luna iulie 1969, având ocazia să vizitez o așezare din Statul Hidalgo, în compania Maestrului Samael Aun Weor, a familiei sale, a unui prieten, a altui discipol și a mea, un umil servitor, am plecat cu automobilul într-o după-amiază foarte ploioasă și destul de rece într-o zonă arheologică, gândindu-ne că nu va fi posibil să vizităm locul propus, căci pe șosea ploua tare și de abia era vizibilitate.

Am străbătut astfel aproape tot drumul și când am ajuns am văzut cu surprindere cum se lumina satul spre care ne îndreptam, împrejur fiind încărcat de norii negri.

În ciuda acestui fapt, am putut să vizităm zona arheologică practic în totalitatea sa. Am observat că Maestrul a făcut câteva concentrări instantanee și ulterior a comentat cu soția sa că deja se terminase permisiunea; apoi m-a întrebat dacă îmi dădusem seama de fenomenul care se produsese, și i-am răspuns afirmativ, căci era clar că el ceruse ca ploaia să înceteze; apoi ne-a indicat să urcăm în mașină și instantaneu a început să plouă cu găleata.

Mi-ați putea spune cum a fost posibil acest miracol?

R. –Este bine ca dumneavoastră să știți că cele 4 elemente: foc, aer, apă și pământ sunt dens populate de făpturi elementale ale naturii; poate că vouă vi se pare ciudat ceea ce vă spun, dar în toate epocile istoriei au existat tradiții despre ceea ce se numesc zâne, nimfe, nereide, silfi, spiriduși etc.

Ei bine, aceia sunt elementalii; sunt numiți așa deoarece trăiesc în elemente. Pigmeii, de exemplu, trăiesc printre stâncile pământului; salamandrele trăiesc în foc; silfii în aer, în nori; și nereidele în ape.

Oamenii increduli nu acceptă nimic din toate acestea, dar cred că dumneavoastră sunteți o persoană care are Credința și de aceea cu cea mai mare plăcere vă explic și vă răspund la întrebare.

Prin intermediul anumitor formule secrete, propriul meu spirit a dat ordine silfilor care viețuiesc în nori pentru ca să-i îndepărteze pe aceștia. Totuși, dumneavoastră nu trebuie să ignorați că apele sunt mânuite și de ondine. Dacă silfii pun în mișcare curenți psihici speciali, duc norii, îi mișcă, îi îndepărtează din loc și cu ei se duc și ondinele apelor; atunci momentan se poate îndepărta ploaia; însă noi, Inițiații facem aceasta doar în cazuri foarte speciale fiindcă în caz contrar s-ar stabili dezordinea în natură.

Când un Inițiat Gnostic realizează un astfel de miracol, o face întotdeauna cu permisiunea Ființelor Superioare.

Miracolul la care dumneavoastră ați fost prezent a fost necesar, căci era nevoie să se studieze niște Monoliți din Tula, desigur destul de interesanți.

–Într-o practică în care am vrut să-mi amintesc viețile trecute, așa cum dumneavoastră ne-ați învățat, am avut următoarele experiențe:

M-am văzut la Piramidele din Teotihuacán în epoca Aztecilor, unde se găsește Citadela; era o mare mulțime care făcea mari aclamații și vociferări, căci pe tot Bulevardul Morților erau oameni din sat, soldați și politicieni bogat gătiți cu penaje, brățări, sandale și podoabe din aur și din pietre prețioase.

Pe acest bulevard mergeam mai mulți prizonieri legați de mâini și de gât, înconjurați de câțiva soldați îmbrăcați în cavaleri tigri și acvile care ne-au dus la picioarele Piramidei Soarelui, unde era un mare foc; când am ajuns pe platformă ne-au aliniat. Un Sacerdot a făcut un gest și toți au tăcut; atunci au început să sune flajoletele și tobele; apoi au venit fecioarele dansând dansuri de o splendoare indescriptibilă.

Încheindu-se dansurile au venit doisprezece bătrâni care au făcut un fel de «CURTE MARȚIALĂ» și ne-au judecat.

Ulterior ne-au legat la ochi, făcându-ne să urcăm treptele Piramidei, bineînțeles că unii au alunecat și au căzut; căci auzeam zgomotul și țipetele de durere, îmi amintesc că simțeam treptele înguste pe care abia îmi intra jumătate din talpă; când am ajuns la partea superioară s-au făcut rugăciuni, invocări și ofertorii și am fost sacrificați ZEULUI HUITZILOPOCHTLI.

Ați putea să-mi explicați ce s-a întâmplat? Asta este reîncarnare sau reîntoarcere?

R. –Dumneavoastră, în meditație, ați vrut să vă amintiți viețile trecute; ați adormit un pic și atunci sufletul vostru a ieșit din corpul de carne și oase; apoi au urmat diferitele scene, amintiri din trecut. Vă invit să înțelegeți că în mod sigur dumneavoastră ați fost un locuitor Aztec în Mexicul antic.

Deja ați văzut cum erau judecați mulți delicvenți și apoi este evident că erau sacrificați Zeilor.

Așadar nu toți cei jertfiți pe Altarul sacrificiilor umane erau persoane inocente; au existat deci, în Mexicul Precolumbian, sacrificiile umane.