Samael Aun Weor – Conștiența și Munca Asupra Sinelui
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Ascultați articolul sub formă audio:
Dacă observăm cu luare-aminte oricare zi din viața noastră, vom vedea că într-adevăr nu știm să trăim în mod conștient. Viața noastră seamănă cu un tren în mers, deplasându-se pe șinele fixe ale obiceiurilor mecanice, rigide, ale unei existențe zadarnice și superficiale. Ciudățenia acestui caz este că niciodată nu ne trece prin cap să modificăm obiceiurile, se pare că nu obosim repetând mereu aceleași lucruri. Obiceiurile ne mențin pietrificați, însă credem că suntem liberi; suntem înspăimântător de urâți, dar ne credem precum Apollo… Suntem oameni mecanici, motiv mai mult decât suficient pentru a duce lipsă de orice sentiment adevărat legat de ceea ce facem în viață.
Ne mișcăm zilnic pe vechiul făgaș al obiceiurilor noastre învechite și absurde, și astfel e clar că nu avem o adevărată viață; în loc să trăim, vegetăm în mod mizerabil și nu primim impresii noi.
Dacă o persoană și-ar începe ziua în mod conștient, este evident că acea zi ar fi foarte diferită de celelalte zile.
Când cineva ia întreaga sa viață ca fiind chiar acea zi pe care o trăiește, când nu lasă pe mâine ceea ce trebuie făcut chiar azi, ajunge într-adevăr să cunoască ceea ce înseamnă să lucreze asupra sa însuși.
Niciodată o zi nu e lipsită de importanță; dacă într-adevăr vrem să ne transformăm radical, trebuie să ne vedem, să ne observăm și să ne înțelegem zi de zi.
Totuși, oamenii nu vor să se vadă pe ei înșiși; unii, dorind să lucreze asupra lor înșiși, își justifică neglijența prin fraze ca următoarea: „Munca de la birou nu-mi permite să lucrez asupra mea însumi”. Astfel de cuvinte lipsite de sens, goale, zadarnice, absurde, servesc doar pentru a justifica indolența, lenea, lipsa de iubire pentru Marea Cauză.
Astfel de oameni, chiar dacă au multe neliniști spirituale, e clar că nu se vor schimba nicicând. A ne observa pe noi înșine este urgent, presant, de neamânat. Auto-Observarea intimă este fundamentală pentru schimbarea adevărată.
Care este starea ta psihologică la trezire? Care este starea ta sufletească pe durata micului dejun? Ai fost nerăbdător cu chelnerul? Cu soția? De ce ai fost nerăbdător? Ce este ceea ce te bulversează mereu? etc.
A nu fuma sau a mânca mai puțin nu reprezintă întreaga schimbare, însă într-adevăr indică un oarecare progres. Știm bine că viciul și lăcomia sunt inumane și bestiale.
Cineva care s-a dedicat Drumului Secret, nu este bine să aibă un corp fizic excesiv de gras și cu o burtă proeminentă și lipsit de orice euritmie de perfecțiune. Acel fapt indică lăcomie, gurmandism și chiar lene.
Viața zilnică, profesia, serviciul, chiar dacă sunt vitale pentru existență, reprezintă somnul conștiinței.
A ști că viața este un vis nu înseamnă că am înțeles-o.
Înțelegerea vine odată cu Auto-Observarea și cu munca intensă asupra noastră înșine. Pentru a lucra asupra noastră, este indispensabil să lucrăm asupra vieții noastre zilnice, chiar de azi, și atunci vom înțelege ceea ce înseamnă acea frază din Rugăciunea Domnului:
„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”.
Propoziția „Toate Zilele” înseamnă în grecește, „Pâinea Suprasubstanțială” sau „Pâinea din Înalt”.
Gnoza dă acea Pâine a Vieții în dublul sens de idei și forțe care ne permit să dezintegrăm erorile psihologice.
De fiecare dată când reducem la praf cosmic un anumit „Eu”, câștigăm experiență psihologică, mâncăm Pâinea Înțelepciunii, primim o nouă cunoaștere.
Gnoza ne oferă „Pâinea Suprasubstanțială”, „Pâinea Înțelepciunii”, și ne arată cu precizie noua viață care începe în noi înșine, înăuntrul nostru înșine, aici și acum.
Așadar, nimeni nu poate să-și modifice viața sau să schimbe vreun lucru relaționat cu reacțiile mecanice ale existenței, decât dacă dispune de ajutorul noilor idei și primește sprijin Divin.
Gnoza dă aceste idei noi și predă „modus operandi” prin intermediul căruia o persoană poate fi asistată de Forțe Superioare minții.
Trebuie să pregătim centrii inferiori ai organismului nostru pentru a primi ideile și forțele care vin de la Centrii Superiori.
În munca asupra eului însuși nu există nimic neglijabil.
Orice gând, oricât de nesemnificativ ar fi, merită să fie observat. Orice emoție negativă, reacție etc., trebuie să fie observată.
