Swami Panchadasi – Realitatea Planului Astral și Călătoria în Astral

Este o regulă printre ocultişti de a vorbi despre Planul Astral, pur și simplu ca „Astralul” în loc de, de exemplu, „din Astral”; „vizitând Astralul”; „fenomenele din Astral”; „locuitorii Astralului” etc., etc. Elevul se poate familiariza tot astfel cu această utilizare a termenului „Astralul”, cu ideea de a înțelege, și de a fi înțeles de ceilalți interesați de studiul ocultist. Respectiv, de acum înainte eu voi folosi acest termen, „Astralul”, ca indicând Regiunile Astrale,— Planul Astral—fără altă explicație.

Unul din cele mai dificile lucruri pentru elevul elementar este să realizeze că Astralul este tot atât de real, cuprinzător, și determinat cum este și lumea materială.

Tot așa cum aburul este de fapt la fel de real ca apa, sau chiar ca gheața, tot așa este Astralul la fel de real ca și lumea simțurilor fizice, în acest sens, dacă noi ne-am putea vedea lumea noastră de materie sub o lentilă suficient de puternică, am percepe aceasta nu ca pe un corp mare de materie solidă fixă, ci mai curând ca o agregare a unui număr infinit de particule minuscule ele însele constituind atomi; aceștia constituind molecule; iar acestea constituind mase solide.

Spațiul dintre ionii atomilor de materie este ca mărime de comparație ca și spațiul dintre planetele sistemului nostru solar. Și fiecare ion, atom sau moleculă este într-o mișcare constantă și intensă. Sub o lentilă cu putere suficientă, ar părea că nu este nimic solid în lumea materiei.

Dacă puterea lentilei magnificatoare ar fi ridicată de un infinit număr de ori, chiar și ionii s-ar topi într-un vid vaporos, și nu ar mai rămâne nimic altceva decât eterul ce nu are greutate și nu este perceptibil simțurilor chiar și ajutate de cele mai puternice instrumente de laborator. După cum vedeți, soliditatea lucrurilor este doar relativă și comparativă. Vibrația substanței în Astral este mai ridicată decât cele din planul material; însă chiar vibrațiile din Astral sunt mult mai încete decât cele din planul superior următor, și tot așa Călătorului în Astral peisajul, și tot ceea ce are legătură cu acesta, îi par la fel de solide ca și majoritatea materiilor solide pentru ochiul fizic. De fapt este tot atât de solid ca și corpul astral în care călătorești, în acest sens. Cât despre realitate, Astralul este tot atât de real ca și materia, în orice privință.

Forțele Naturii nu sunt perceptibile ochiului fizic, exceptând manifestarea lor prin materie – însă ele sunt foarte reale așa cum noi toți știm din experiență: nu poți vedea electricitatea, dar când recepționezi șocul electric realizezi realitatea sa. Nu poți vedea forța gravitației, însă devii conștient cu durere de realitatea sa când îți cade un măr în cap; sau îți pricinuiește căderea bruscă atunci când pășești greșit pe stradă. De fapt, toți ocultiștii avansați realizează că, dacă s-ar putea afirma cu adevărat că există nivele de realitate între lucruri, atunci balanța este în favoarea formelor mai fine de substanță și forță, și în defavoarea celor mai puțin fine.

Așadar, elevule, nu-ți îngădui niciodată să gândești Astralul ca pe ceva comparativ ne-real, sau ca existent numai relativ. Eu nu vorbesc, desigur, despre Realitate în sensul metafizic al termenului, deoarece în acest sens totalitatea universului manifest, incluzând toate planurile sale, este ne-real în comparație cu Realitatea Unică. Și, iarăși, nu-ți îngădui să gândești simțurile astrale ca fiind mai puțin reale, temeinice și importante decât cele ale corpului fizic. Fiecare clasă de percepție prin simț își are propria sa zonă în care este rege. Fiecare este stăpână pe domeniul său.

Și nu ar trebui să existe încercări de a face distincții de realitate între ele. În definitiv, ele nu sunt decât mecanismul de conștiință, de „conștientizare”, fiecare adaptat la solicitările particulare ale mediului.

Astralul are peisajul său, geografia (!) sa, și „lucrurile” sale, la fel ca și lumea materială. Aceste lucruri sunt la fel de reale precum Anglia, Vaticanul, catedrala St. Paul, Capitoliul din Washington, Broadway, Picadilly, sau Rue de la Paix, Great Redwood Trees din California, Marele Canion, Alpii, sau Pădurea Neagră. Locuitorii săi sunt la fel de reali ca și oricare din marii oameni din țara în care trăiești, sau cei din oricare altă țară, ale căror nume ezit să le redau, altfel decât dacă ar trece din acest plan material, și astfel deveni „ne-reali” mai iute decât ar trece aceste cuvinte tipărite prin fața ochilor tăi; atât de nepermanenți sunt locuitorii și lucrurile chiar și ale acestei reale (!) lumi materiale. Legea schimbării constante operează în Astral la fel ca și în planul material. Acolo, lucrurile vin și se duc, la fel ca și aici în planul material. Oprește-te o clipă și concentrează-te asupra esenței—materia, și vei vedea că diferența între lucrurile din cele două planuri este pur și simplu ca diferența dintre roșu și albastru—simpla diferență în rata vibrației substanței. Și, care iarăși, este cauza diferenței dintre oțel și hidrogenul gazos, dintre electricitate și lumină, dintre magnetism și căldură—simpla diferență de vibrații a substanței.

Mai mult, iar acest lucru este foarte important pentru elev, Astralul are legile sale la fel ca și lumea materială. Aceste legi trebuie învățate și observate, altminteri locuitorii din Astral, la fel ca și călătorul acolo, vor culege rezultatul ce apare întotdeauna din încălcarea legilor naturale.

Iarăși, acolo există ceea ce ar putea fi numit „geografia” Astralului, dacă acest cuvânt din planul material ar fi permis în această accepțiune. Există regiuni, puncte în spațiu, locuri, regate, țări etc., în Astral la fel ca și în lumea materială. Uneori aceste regiuni Astrale nu au nicio legătură cu cele din planul material, pe când în alte cazuri ele au o legătură foarte directă și o relație cu locuri materiale și cu locuitorii de acolo.

Se poate călători de la o regiune a Astralului la alta, printr-un simplu act de voință ce ridică vibrația corpului astral, fără ca acesta să se miște deloc în spațiu. Și din nou, se poate călători în spațiu de la un punct la altul în Astral, în cazuri în care aceste puncte au o anumită relație cu puncte din planul material.

Ca o particularitate a acestei ultime forme de călătorie, aș menționa că se poate călători în Astral de la Berlin la Bombay—într-o clipire de ochi, ca timp—prin simpla dorință, sau dorința de a face astfel. Da! Timpul și spațiul își au manifestarea lor în Astral, însă, cu toate acestea, anumite manifestări Astrale, în cele șapte-ori-șapte-sub-planuri ale sale, pot fi, și probabil sunt, prezente ACOLO în, la, și pe același punct exact din spațiu pe care tu îl ocupi în acest moment în planul material—și aceasta chiar în acest moment, ACUM!

Dacă ai cunoștințele și puterea, Tu, fără a-ți părăsi scaunul, poți traversa toate aceste sub-planuri, unul după altul, fiind martor la peisajele și locuitorii lor, fenomenele și activitatea lor, și apoi reîntoarce în planul material—totul într-o clipă, și fără a schimba un singur punct în spațiu.

Sau, dacă preferi, poți călători către oricare din aceste sub-planuri ale Astralului, la punctul tău spațial, și apoi călători în spațiu în Astral către vreun alt loc din acel sub-plan, iar apoi avea alternativa reîntoarcerii fie pe același drum pe care ai venit, fie coborând în planul material și călătorind în acesta, în corpul tău astral, înapoi unde a rămas corpul tău fizic. Recitește aceste ultime două paragrafe, până ce vei avea ideea clar fixată în minte, deoarece astfel făcând vei putea înțelege mai ușor ceea ce am să îți spun în următoarele capitole ale acestei cărți.

Călătorind în Astral, pot fi întâlniți mulți locuitori stranii ai acelui miraculos domeniu al Naturii—unii plăcuți iar alții neplăcuți.

Unii din acești locuitori au trecut din planul material, pe când alții nu au fost niciodată acolo, aceste ultime forme fiind nativii din Astral și specifici acesteia.

În orele mele de predare, am găsit ca fiind avantajos pentru elevii mei ca eu să le descriu fenomenele din Astral în cadrul lecturărilor mele, sub forma povestirii unei călătorii în Astral, mai degrabă decât o descriere tehnică, uscată, în astfel de lecturări, presupun că elevii sunt prezenți în Astral împreună cu mine, și că eu oficiez ca ghidul lor. În acest mod, ei par să obțină o concepție mult mai clară asupra subiectului. După o atentă considerație, am decis să urmez același plan—în parte, cel puțin—în unele din capitolele următoare. Nu trebuie să mai adaug că descrierile date sunt bazate pe experiențe concrete ale ocultiștilor avansați, incluzându-mă și pe mine, și nu sunt afirmații dogmatice ale teoriei, potriviri, sau speculații doar a unor „ocultiști literari”.

Fiecare fapt afirmat aici poate fi verificat de experiența oricărui ocultist avansat.

Trecerea graniței

Nu mi se pare recomandabil a intra într-o descriere a detaliilor tehnice necesare de-a lungul procesului de trecere în afara corpului fizic în corpul astral de substanță mai fină. Orice descriere de acest fel, chiar dacă ar fi doar o sugestie a lucrurilor, ar putea oferi unei persoane neantrenate cel puțin un indiciu asupra procesului, ce l-ar putea conduce la experimentare, iar aceasta ar putea aduce asupra sa rezultate foarte neplăcute. Voi trece peste această etapă, datorită motivelor enunțate, ce vor fi întâmpinate de aprobarea oricărui ocultist avansat și elev atent de ocultism.

Acum, elevule, te afli în afara corpului sau formei fizice, și îmbraci forma ta astrală numai. Probabil gândești că glumesc cu tine, deoarece când îți privești corpul găsești că el nu pare diferit de cel obișnuit. Chiar și îmbrăcămintea ta este aceeași, până la cel mai mic detaliu—acest lucru se datorește legilor perfect naturale din Planul Astral, pentru care nu avem timp de explicații în acest moment.

Realizezi, totuși, că ești într-adevăr în afara corpului fizic, când îți rotești capul și îți percepi propria formă fizică, la fel ca și pe a mea, aparent scufundați în somn în fotoliile în care ne-am așezat câteva clipe mai devreme.

Privind mai de aproape, vei vedea că forma ta astrală la fel ca și a mea, este conectată corespondentul său fizic cu un filament mic, subțire, inconsistent de substanță eterică, asemănător unei frânghii strălucitoare din fir de păianjen. Acest filament este capabil de expansiune, și contractare, și îți dă voie să te miști liber.

Acum concentrează-ți atenția așa cum ai fost învățat să faci, și dorește ca vibrațiile tale să crească în ritm, dar în perfectă armonie cu mine, astfel încât vei rămâne alături de mine în loc de a ajunge în alte sub-planuri sau sub-viziuni, împărtășindu-mi prezența. Nu vei găsi chiar sigur sau plăcut să îmi părăsești prezența, până ce nu vei fi învățat să te orientezi în aceste ape stranii.

Te vei regăsi alături de mine într-o atmosferă stranie, cu toate că nu te-ai deplasat deloc în spațiu. În spatele tău, să spunem așa, percepi ca prin ceață camera în care tocmai erai; și dinaintea ta, să spunem așa, percepi străfulgerări stranii și linii neregulate de lumină fosforescentă de diferite tonuri și nuanțe. Acestea sunt vibrații și unde de forță, deoarece tu treci acum prin Planul Forțelor. Acea linie vioaie, albăstruie este trecerea vreunui curent electric—probabil un mesaj radio fulgerând prin spațiu, în spatele tău, la masa mea, vezi roca de minereu magnetic, sau magnetită, imponderabilă, ce este mereu acolo.

Însă acum vezi fosforescența aparte în jurul polilor săi, ce nu este vizibilă în planul material.

Observi de asemenea o strălucire distinctă vibrând slab în jurul fiecărui obiect fizic – aceasta este forța atracției atomice și moleculare etc. Încă mai slab, sesizezi o radiație aparte impregnând întreaga atmosferă – acesta este aspectul exterior al forței gravitației. Aceste lucruri sunt toate foarte interesante, și dacă ai fi un fizician, sau un mare om de știință, te-ai lăsa greu desprins din acest plan, așa de interesant ar fi studiul forțelor devenite vizibile, însă, deoarece nu ești o astfel de persoană (în general—N.Trad.), vei vedea peisaje mai interesante în fața ta. Acum, simți forța ta vitală vibrând în ritm mai înalt, și realizezi că senzația de greutate pare să fi dispărut. Te simți tot atât de ușor ca o pană, și ai senzația că te-ai putea mișca fără un efort. Ei bine, poți începe să mergi. Da, să „mergi”, am spus! Ești încă pe pământ, iar podeaua camerei este încă acolo sub picioarele tale.

Să pășim prin zidul camerei, afară în stradă.

Nu-ți fie teamă, pășește prin zid ca și cum el ar fi făcut din fum. Iată, vezi cât de ușor este. Un lucru ciudat, a păși realmente printr-un zid de cărămidă sau beton, nu este astfel. Dar e chiar mai ciudat când te oprești să sesizezi că mișcându-ne, în realitate zidul a trecut prin substanța noastră fină, în locul să treacă aceasta prin zid—acesta este adevăratul secret al faptului.

Și acum să mergem pe stradă. Pășește ca și cum ai fi în corpul tău—oprește-te o clipă! Iată cum îl lași pe acel om să meargă chiar prin tine!

Iar el nici măcar nu te-a văzut! Realizezi că suntem fantome? Tot așa de fantome ca și tatăl lui Hamlet, exceptând că trupul fizic al acestuia se descompunea în pământ, pe când ale noastre sunt adormite așteptând întoarcerea noastră la ele. Iată! Acel câine te-a văzut. Iar acel cal simte vag prezența ta!

Privește cât de nervos este! Animalele posedă simțuri psihice foarte ascuțite, comparativ cu cele ale omului.

Dar încetează să te mai gândești la tine, și privește îndeaproape la persoanele ce trec pe lângă tine. Observi că fiecare este înconjurat de o aură în formă de ou acoperind toate părțile sale până la distanța de 70-100 cm.

Remarci jocul caleidoscopic al amestecului de culori în aură?

Remarci diferența de nuanțe și tonuri a acestor culori, și de asemeni observi predominanța unor anumite culori în fiecare caz! Cunoști ce semnifică aceste culori, deoarece te-am instruit privitor la ele în lecțiile mele despre „Aura umană și culorile astrale”.

Observă acel frumos albastru spiritual din jurul capului femeii! Și privește acel urât roșu murdar din jurul acelui bărbat ce o depășește! Iată acum un gigant intelectual—vezi acel frumos galben auriu în jurul capului său, ca un nimbus! Însă nu prea îmi place acel ton de roșu din jurul corpului său—și este o absență prea marcată de albastru în aura sa! Îi lipsește dezvoltarea armonioasă.

Remarci acei nori mari de substanță semi-luminoasă, ce se deplasează plutind încet?— observă cum se schimbă culorile în ele. Aceia sunt norii de vibrații de gândire, reprezentând gândirea reunită a mai multor oameni. Și observă de asemeni cum fiecare corp de gândire trage spre sine mici fragmente de forme de gândire similare și de energie. Vezi aici tendința forțelor gândirii de a atrage pe cele de același fel—cum, la fel ca proverbialele păsări de aceeași pană, fac împreună un stol— cum gândurile se întorc acasă, aducându-și prietenii cu ele—cum fiecare om își creează propria sa atmosferă de gândire.

Vorbind de atmosfere, remarci că fiecare magazin de care trecem își are propria sa atmosferă de gândire? Dacă privești înăuntrul caselor de pe fiecare parte a străzii, vei vedea că este adevărat același lucru. Chiar strada însăși își are propria sa atmosferă, creată de gândirea colectivă a celor ce o locuiesc și o frecventează. Nu! Nu trece spre acea stradă lăturalnică—atmosfera sa astrală este prea deprimantă, iar culorile ei prea oribile și dezgustătoare pentru tine chiar acum—ai putea să fii descurajat și să te întorci la corpul tău fizic pentru ușurare!

Privește acele forme de gândire zburând în atmosferă! Ce varietate de forme și culoare! Unele extrem de frumoase, majoritatea foarte neutre ca ton, și ocazional una mai intensă, mai ardentă făcându-și drum către limita zonei sale. Observă acele forme de gândire ca mici vârtejuri rotindu-se și răsucindu-se, care sunt aruncate afară din acel sediu de firmă. Peste stradă, privește acel monstru ca o caracatiță uriașă de formă de gândire, cu tentaculele sale mari încercând să culeagă persoanele în trecere și să le tragă în acel salon de dans sclipitor și bar. Un monstru diavolesc pe care am face bine să îl distrugem, îndreaptă-ți gândirea concentrată asupra sa, și dorește-ți ca el să dispară—iată, aceasta este calea cea bună; privește cum se îmbolnăvește și suferă! Însă din păcate, mai multe creaturi de același fel se vor ivi din acel loc.

Iată, dorește-ți să fii deasupra nivelului caselor—o poți face cu ușurință, numai dacă realizezi că poți—iată, te-am ajutat să reușești de data aceasta, este foarte bine atunci când capeți încredere. Totuși, dacă îți pierzi încrederea, și devii temător, te vei rostogoli jos la pământ și îți vei răni corpul astral.

De la această înălțime privește jos în jurul tău. Vei vedea o mare mulțime de luminițe ca niște lumânări—fiecare reprezentând un suflet omenesc. Aici și acolo vei vedea câteva lumini mult mai strălucitoare, iar în depărtare vei zări unele ce strălucesc precum o scânteie electrică sclipitoare—acestea din urmă sunt simbolurile aurice ale unui suflet avansat. „Fie ca lumina să-ți strălucească astfel!” Reține radianța ce izvorăște din acea casă umilă de rugăciune religioasă, și compară aceasta cu atmosfera aurică neplăcută a acelui edificiu de biserică magnific vizavi de aceasta—poți să nu citești istoria spiritualității și lipsa acesteia în cazurile unor asemenea biserici?

Însă aceste priveliști, chiar dacă sunt interesante, și folositoare pentru a ilustra lecțiile predate, sau din manuale, sunt mult mai joase în rang decât cele pe care le vom considera în continuare.

Vino, ia-mă de mână! Vibrațiile noastre cresc. Vino!

Câteva sub-planuri inferioare

Acum, elevule, pătrundem în zona vibrațiilor sub-planurilor inferioare ale Astralului. Trebuie să fii pregătit să fii martor al unor priveliști neplăcute, însă nu-ți fie teamă fiindcă nu te poate răni nimic aici, cât timp sunt lângă tine.

De-ai fi fost singur aici, fără cunoștințe de auto-protejare, ai fi găsit experiența foarte terifiantă. Dar, chiar și astfel, cu toate că îți lipsesc cunoștințele superioare, dacă ai putea doar să menții o stare mentală pozitivă, și nega puterea locuitorilor Astralului de a-ți dăuna, ai putea fi totuși în siguranță. O atitudine mentală fermă, și impunerea propriei tale imunități va acționa ca o barieră prin care aceste influențe nu pot penetra, prima ta impresie este aceea că lumea materială este încă în jurul tău, cu toate peisajele sale deplin vizibile, însă, privind vei descoperi că pare a exista un anumit voal între scene și planul pe care te-ai stabilit temporar. Acest voal, cu toate că este semi-transparent, totuși pare a avea aparența distinctă a unei solidități trainice și te trezești realizând instinctiv că el ar putea fi o barieră pentru trecerea entităților astrale înapoi către planul material.

Ne vom schimba acum vibrațiile, pentru moment, către cele ale unei subdiviziuni neplăcute al celui mai inferior sub-plan. Aceasta este subdiviziunea pe care vechii ocultişti obișnuiau să o numească „cimitirul Astralului”. Vom zăbovi în acest plan al vibrațiilor pentru moment, fiindcă el oferă o perspectivă morbidă, iar atmosfera sa este din cele mai deprimante. Acum, țineți-vă strâns după mine, și rămâneți aproape, căci veți simți nevoia instinctivă de protecție. Privind în jurul vostru în toate părțile, veți vedea ceea ce par a fi forme în dezintegrare ale ființelor omenești, și chiar unele animale.

Aceste forme par a pluti în spațiu. Ele par reale, și totuși, într-un fel, ireale. Realizați că ele nu sunt corpuri fizice, însă totuși ele au un aspect mult prea apropiat corpurilor fizice pentru a fi plăcute.

Priviți bine în jur, fiindcă ne vom schimba vibrațiile peste un moment.

Iată, am lăsat acea scenă în urma noastră! Dar înainte de a merge mai departe, ne vom opri o clipă și considera ceea ce am observat mai înainte.

Aceste forme astrale în dezintegrare sunt ceea ce ocultiștii cunosc drept „învelișuri astrale”, învelișul astral este într-adevăr un corp astral, la fel cum și corpul fizic înmormântat este un corp material. Deoarece, așa cum vom vedea acum, sufletul fără corp părăsește în final Astralul și se mută către ceea ce ocultiștii cunosc ca planuri mentale sau spirituale ale existenței, care sunt simbolizate de conceptul originar de „ceruri”, de care ne amintesc toate religiile. Când sufletul pleacă astfel, el lasă în urma sa corpul astral în care a locuit, pe când era în Astral. Acest corp astral, sau formă, apoi începe să se dezintegreze, și în timp dispare cu totul, dizolvându-se în elementele sale primare. De-a lungul acestui proces, el locuiește în această diviziune aparte a uneia din subdiviziunile inferioare ale celui mai de jos sub-plan al Astralului. Această diviziune aparte nu are alt scop, și este separat și distinct de alte subdiviziuni.

Este o mare diferență între învelișurile astrale ale diferitelor persoane, în ceea ce privește durata învelișurilor în acest loc aparte pentru dezintegrare. De exemplu, astralul unei persoane de înaltă spiritualitate și idealuri se va dezintegra într-adevăr foarte rapid, atomii săi având o atragere mică sau non-coezivă odată ce acesta este dispărut.

Dar, pe de altă parte, învelișul astral al unei persoane cu idealuri pământene și tendințe materialiste va rămâne laolaltă pentru o perioadă comparativ mai lungă, fiind mai puternică forța atractivă generată pe când învelișul era ocupat de posesorul său.

Acele corpuri astrale sunt „moarte” și nu au conștiință sau inteligență, și, ca o regulă, nu pot fi nici măcar impulsionate să își facă apariția, așa cum pot fi cele din clasa de forme astrale cunoscută ca „spectre”, sau „umbre”, ce aparțin unei categorii ușor diferite, și pe care le vom privi pentru un moment. Iată! Priviți scena acum, înainte de a schimba din nou vibrațiile.

Instantaneul nostru asupra subdiviziunii Astralului în care locuiesc formele spectrale, nu a fost unul plăcut, însă este interesant deoarece el explică unele aspecte deosebite ale fenomenelor psihice sau oculte ce sunt deseori interpretate eronat. Ați remarcat că în loc de a pluti în spațiul astral, așa cum au făcut învelișurile pe care le-am observat mai devreme, aceste spectre s-au comportat ca niște ființe umane neguroase într-o condiție de prostrație sau de visare. Le-ați văzut mergând în visare, fără o direcție sau un scop—o priveliște ciudată, neplăcută.

Aceste spectre sunt de fapt învelișuri astrale pe care sufletele le-au părăsit, dar în care a rămas suficientă putere, izvorâtă din fosta vibrație a gândirii și voinței posesorilor lor, pentru a le da aparența temporară de viață și de acțiune. Această putere gradual se epuizează, iar învelișul se prăbușește apoi în subdiviziunea pe care am observat-o puțin mai înapoi, între timp, el locuiește în această subdiviziune aparte.

În cazul sufletului cu idealuri și aspirații spirituale înalte, nu mai sunt practic vibrații de gândire materialistă rămase pentru a „resuscita” corpul astral după ce sufletul s-a retras. Natura mai înaltă a acestuia a neutralizat aceste vibrații inferioare, însă puternice. Dar în cazul sufletului ce reține gânduri și dorințe materialiste, puterea este mult mai stranie, în ultima categorie, chiar și după ce natura superioară a sufletului l-a tras pe acesta deasupra, dincolo de Astral, aceste vibrații mentale inferioare pot persista forma astrală părăsită, și astfel da acestuia aparenta de viață și de activitate care, deși falsă, poate manifesta o putere considerabilă pentru un timp.

Falsa putere a acestor forme spectrale scade constant, dar în unele cazuri persistă pentru o perioadă relativ lungă de timp. De regulă, puterea dispare în modul arătat, însă în anumite alte cazuri ea este folosită, așa cum o scânteie se întețește suflând asupra ei, cu ajutorul unui impuls psihic venit de la persoane trăind în planul material. Fac referire acum la puterea generată în „cercuri”, și prin persoane cu abilități de medium, în planul nostru sau existență pe pământ. Puterea psihică astfel generată, asociată cu puternica atracție mentală stabilită între persoane în viață pe pământ și forma spectrală, o poate determina pe aceasta din urmă să se manifeste față de aceștia, fie prin materializarea mai mult sau mai puțin completă, fie prin manifestarea parțială prin organismul fizic al mediumului, respectiv mediumilor, prezenți.

În astfel de situație, spectrul, reanimat și „resuscitat” aparent la viață cu ajutorul puterilor psihice ale mediumului, sau a celor ce compun cercul psihic, va tenta să se manifeste prin vorbire, scriere de la sine, lovituri, sau în alt mod. Dar, în cel mai bun caz, eforturile sale vor fi slabe și cu greșeli, iar persoanele martore la fenomene îşi vor aminti acestea cu vaga impresie că „era ceva în neregulă acolo”—ceva ce lipsea, în anumite cazuri, vibrația mai vechilor amintiri va supraviețui sub forma spectrală, ce va facilita răspunsul la unele întrebări, și de apelul la experiențe din trecut, însă chiar și așa, în aceste cazuri va rămâne o umbră de nerealism ce va marca observatorul atent.

Țineți minte, sunt multe alte forme de „întoarcere spirituală” parțială sau completă, însă o mare parte din ceea ce trec ca fenomene reale sunt de fapt doar manifestarea prezenței acestor forme spectrale cu a căror natură reală am făcut cunoștință privind în regiunea în care se află.

Mai mult, aceste entități (dacă ele pot fi numite astfel) împrumută idei și impresii din mințile mediumilor sau persoanelor din cerc, în adiție la propriile lor amintiri încețoșate, și astfel devin pentru a doua oară reflecții sau falsuri.

Aceste spectre nu au realmente un suflet. Sufletul ce a ocupat anterior forma a plecat într-un plan mai înalt, și este în necunoștință despre activitatea învelișului său părăsit. Este jalnic să fii martor la cazuri unde aceste forme spectrale false sunt acceptate ca fiind sufletul plecat al persoanei, de către cei ce l-au iubit în viață. O lipsă de cunoaștere a ocultismului adevărat adesea permite greșeli deplorabile de acest fel. Adevăratul ocultist nu se înșeală niciodată în modul acesta. Aceste spectre nu sunt „suflete plecate” sau „spirite” mai mult decât ar fi corpul fizic resuscitat chiar persoana ce locuia odată în acest corp, deși un curent electric l-ar putea face să-și miște mușchii și să facă gesturi ca în viață. El rămâne un corp și un înveliș abandonat—și aceasta este exact ceea ce este forma spectrală, plus ecourile vibratorii remanente ale vechii sale vieți mentale.