Swami Panchadasi – Dincolo de vălul fizic: O introducere în Planul Astral
Ascultați articolul sub formă audio:
În învățăturile oculte găsim frecvent referiri la ceea ce se denumește „regiunile astrale”, și la fenomenele și lucrurile din aceste regiuni. Ca și termenul „plan”, acest termen „regiune” a provocat multe neînțelegeri. Vechii ocultişti l-au folosit într-un sens larg, știind că elevii lor au înțeles clar semnificația reală, însă cercetătorul modern, fără beneficiul unui învățător, se regăsește adesea confuzionat de această menționare a „regiunilor” în Planul Astral, și frecvent se regăsește gândindu-se la ele în sensul de „Rai și Iad” precum în vechea teologie – locuri distincte în spațiu. Dar aceste regiuni astrale nu sunt nimic altceva decât manifestări vibraționale în Planul Astral, ce nu au nicio referire specială la vreo porțiune aparte din spațiu, și care manifestări pot, și așa se întâmplă, apărea în aproape orice punct din spațiu.
Regiunile astrale ocupă același spațiu ca și regiunile materiale, niciuna neinterferând cu cealaltă.
Termenul „astral” este derivat din cuvântul grec semnificând „referitor la stele”, și a fost la origine folosit în descrierea paradisului de către greci — tărâmul zeilor lor. Din acest sens și utilizare, termenul s-a extins în aplicare, până când a fost folosit pentru a indica ceea ce putem numi „tărâmul fantomă” al anticilor. Acest tărâm fantomă se credea a fi locuit de ființe cu o natură eterică, nu numai spirite fără corp, ci și ființe angelice de un ordin mai înalt.
Vechii ocultişti ai Greciei, și altor țări occidentale, astfel au intrat natural în obișnuința de a folosi termenul familiar pentru a indica ceea ce numim Planul Astral în ocultismul modern. Desigur, ocultistii orientali aveau termenii lor pentru acest plan al manifestării, acești termeni fiind derivați din vechi rădăcini sanskrite, și care erau mult mai vechi decât termenii greci. Dar, cum utilizarea termenilor sanscriți are tendința de a confuziona pe occidentali, cei mai buni învățători orientali, astăzi, predând elevilor occidentali, aproape întotdeauna folosesc vechii termeni oculți grecești.
În acest punct, trebuie să răspund unei întrebări ce prezintă de obicei minții elevului inteligent în acest stadiu particular al studiului. Este probabil să apară în mintea elevului ce citește aceste cuvinte, în acest moment particular, întrebarea poate fi formulată astfel: „Cum este posibil pentru cineva să vorbească inteligent despre fenomenele din Planul Astral, dacă acel plan se află pe o scară vibratorie mai înaltă decât simțurile fizice? Cum poate cineva vizita și percepe lucruri, în Planul Astral, fără ca trupul său să fie dematerializat?”
Această întrebare este una perfect naturală și firească, și evidențiază mintea cercetătoare pe care adevăratul ocultist întotdeauna o posedă. Și niciun adevărat învățător ocultist nu va ezita vreun moment în a-i răspunde deschis. Deoarece, amintiți-vă mereu aceasta, elevi ai mei, învățătura ocultă nu se bazează numai pe principii enunțate ca o „evanghelie” de către vechii ocultişti. Respectate, da!
Mare respect este datorat acestor învățături vechi, desigur, însă orice ocultist avansat știe că el trebuie să vină în contact cu manifestarea fenomenului ocult înainte de a putea afirma clar că același lucru ar fi un adevăr ocult. O astfel de experiență poate surveni unui ocultist avansat, numai atunci când acesta atinge stagiul necesar de dezvoltare ce asigură siguranța unei asemenea experiențe pentru acesta. Ca și omul de știință, adevăratul ocultist învață din propria sa experiență, construită pe baza experiențelor anterioare consemnate ale altora. Pentru ocultistul avansat, fenomenele Planului Astral sunt tot atât de reale — ca și percepție concretă — precum sunt fenomenele din planul material pentru cei ce trăiesc în acesta.
Dar, să răspundem întrebării: O persoană nu trebuie să-și dezintegreze sau dematerializeze corpul său material pentru a putea vizita sau percepe Planul Astral și fenomenele acestuia. Sunt două căi de a aborda Planul Astral, după cum urmează: (1) prin folosirea simțurilor astrale; și (2) prin explorarea așa-numitului „corp astral”. Să considerăm fiecare din aceste căi, pe rând.
Prin termenul „simțuri astrale”, ocultistul desemnează acel miraculos set alternativ de simțuri, corespunzând în ierarhie celor cinci simțuri fizice, cu ajutorul căruia se pot recepta impresii din Planul Astral.
Fiecare din simțurile fizice ale unei persoane își are corespondentul astral, care funcționează în planul astral la fel ca simțurile fizice în planul material. Astfel, orice persoană are, latent, capacitatea de a vedea, auzi, simți, mirosi, și pipăi, în planul astral, cu ajutorul acestor cinci simțuri astrale. Ba chiar mai mult, așa cum cunosc toți ocultiștii avansați, omul are de fapt șapte simțuri fizice, în loc de cinci, deși aceste două simțuri suplimentare nu sunt suficient de dezvoltate pentru utilizare în persoanele comune (totuși ocultistul de un anumit nivel, în general, le dezvoltă în utilizare). Chiar și aceste două simțuri fizice suplimentare, de asemenea, își au corespondentele astrale.
În cazul persoanelor care, accidental sau prin antrenament asiduu, și-au dezvoltat puterea viziunii astrale — percepția prin vederea astrală — peisajele din Planul Astral sunt percepute la fel de clar cum sunt percepute cele din planul material prin simțul vederii fizice.
Clarvăzătorul obișnuit are străfulgerări ale acestei viziuni astrale, regulat, și nu este capabil să simtă astral(ic) printr-un act de voință. Ocultistul antrenat, pe de altă parte, este capabil să treacă de la un set de simțuri la celălalt, printr-un act de voință, oricând dorește să facă aceasta. De fapt, asemenea ocultişti pot fi activi în ambele planuri în același timp, în acest fel, dacă doresc aceasta.
În cazurile de clarviziune, sau de viziune astrală, ocultistul rămâne în corpul său fizic, și simte fenomenele din Planul Astral foarte natural sau cu ușurință. Pentru el nu este neapărat necesară intrarea într-o stare de transă, sau orice altă condiție sau stare mentală anormală. Și chiar mai puțin este necesar pentru acesta de a-și părăsi corpul fizic în astfel de cazuri, în cazul formei mai înalte de clarviziune, acesta ar putea simți evenimente atât în planul fizic, cât și în planurile astrale, până la un punct — deși, strict vorbind, aceasta ține de nivel întrucâtva diferit al fenomenelor oculte. Pentru a vedea astral(ic), ocultistul trebuie doar să-și schimbe mecanismul său senzorial, la fel cum un dactilograf trece de la tastarea cu litere mici la majuscule printr-o tastă de comutare (shift-key). Aceasta, așadar, este cea mai simplă și mai comodă cale de percepere ocultă în Planul Astral. Este posibil pentru multe persoane, cărora a doua metodă le este imposibilă.
A doua cale de a aborda Planul Astral este cea în care persoana își părăsește corpul fizic, și practic călătorește în Planul Astral în corpul său astral. Corpul astral este compus dintr-o substanță eterică cu un nivel foarte înalt al vibrației. Nu este nici materie, și totuși nu este nici forță — ea se compune dintr-o substanță astrală asemănătoare unei materii foarte fine, dar care este mult mai puțin consistentă decât orice fel de materie cunoscută. De regulă, corpul astral poate fi simțit doar cu ajutorul viziunii astrale, dar în anumite alte condiții el ia aparența unei forme vaporoase de materie, și este perceptibil simțurilor fizice comune ca „fantomă” sau „apariție”, chiar dacă persoana fizică este în viață. Corpul astral este o replică fidelă a corpului fizic, însă supraviețuiește acestuia un anumit număr de ani. Nu este nemuritor, totuși, iar în final se dezintegrează și se separă în elementele sale originale, la fel ca și corpul fizic.
Ocultistul avansat, în corpul său astral, este capabil să-și părăsească corpul său fizic (ce rămâne adormit într-o stare de transă) și să ajungă la dorință în Planul Astral, chiar și în puncte din spațiu mult îndepărtate de corpul său fizic.
El este, totuși, întotdeauna conectat cu corpul său fizic printr-un filament subțire, ca un fir de păianjen, de substanță eterică, ce se extinde și se contractă pe măsură ce el se apropie, sau se îndepărtează, de corpul său fizic adormit. Dacă acest fir este rupt de un accident în Planul Astral, corpul său fizic „moare”, iar el nu va mai putea niciodată să se reîntoarcă. Astfel de accidente sunt rare, însă istoria ocultă a consemnat apariția lor ocazională.
Multe persoane sunt capabile să călătorească în corpul astral, în timpul somnului obișnuit, însă de obicei nu își mai reamintesc aceasta la trezire. Ocultistul, pe de altă parte, călătorește conștient, și cu un scop, și întotdeauna este perfect treaz în asemenea călătorii. El se simte tot atât de acasă în Planul Astral ca și în cel fizic.
Și astfel, elevule, poți vedea cum au fost obținute învățătura ocultă despre Planul Astral, și cum o asemenea învățătură are o bază tot așa de solidă în experiența concretă cum au acelea bazate pe experiment, experiență, și observația fizică. Mai mult, orice ocultist poate verifica el însuși învățătura — de fapt, chiar face aceasta în realitate.
