Yog Ramacharaka – Comunicările Spiritelor: Adevărul Ocult, Pericole și Conexiunea Adevărată
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Pentru un ocultist evoluat nu există aproape nimic mai rău decât confundarea noțiunilor: semiadevărurile combinate cu minciuna pură, învățătura mincinoasă, concluziile false, dintre care unele în legătură cu noțiunea occidentală despre “comunicările spiritelor”. Și totuși, această confuzie, deși este regretabilă, a servit la atragerea atenției gânditorilor, ducându-i la cercetările ulterioare ale acestor probleme. Chiar și experiențele șarlatanești care au produs atâtea scandaluri în istoria spiritismului din lumea occidentală, indignând toți oamenii serioși, au servit la promovarea adevărului efectiv despre multiplele fenomene ale spiritismului.
Înlăturând în întregime fenomenele șarlatanești și semișarlatanești, ascunse sub denumirea de “comunicări ale spiritelor”, problema despre comunicările făcute oamenilor de către sufletele dezîncarnate se poate împărți în două clase generale, respectiv, în cea inferioară și cea superioară. Clasa inferioară constă din: 1) cazurile când sufletele de categorie inferioară – așa-numitele spirite legate de pământ – se manifestă în prezența oamenilor; 2) cazurile de însuflețire a “învelișurilor astrale”. Clasa superioară a fenomenelor a așa-numitelor “comunicări spiritiste” constă în cazurile când sufletele din planurile astrale superioare își manifestă prezența lor față de pământeni.
În înaltele planuri astrale, sufletul sălășluiește în condiții ideale, neinteresându-l treburile lumești lăsate în urmă. Sufletul, desigur, păstrează legătura de simpatie cu cei care îi sunt dragi, cu cei rămași în urmă în plan material, de care este legat prin iubire sau prietenie. O astfel de legătură de simpatie este însă exclusiv de natură psihică sau spirituală și nu are nimic comun cu apropierea ca distanță sau cu apropierea fizică. Legătura dintre sufletul fără trup și cel aflat încă în trup putem să ne-o închipuim sub forma unor fibre spirituale, în genul formei superioare a comunicărilor telepatice. Când sufletul dezîncarnat se gândește la ființa pământeană iubită, aceasta din urmă simte adesea apropierea fizică a sufletului fără trup; faptul se întâmplă numai în comunicările spirituale, mai sus amintite. Tot astfel, sufletul destrupat simte ceva în genul “chemării”, un fel de mesaj din partea ființei pământene, deci acesta se gândește cu intensitate la el.
Atâta timp cât chestiunea privește continuitatea sentimentului de iubire și afecțiune între sufletele despărțite, din aceasta reiese numai bine, deoarece sufletul încarnat se consolează și se întărește prin conștiința legăturii și apropierii sufletului dezîncarnat din planul astral, iar acesta din urmă simte plăcere și bucurie asemănătoare celor pământești din apropierea fizică a ființei iubite. Această afinitate este deosebit de sfântă și cu ea se delectează o mulțime de oameni încă în trup, deși ei n-o mărturisesc altor persoane care n-ar înțelege. Oamenii care au avut trăiri asemănătoare, vor înțelege sensul acestor cuvinte, când le vor citi. Alții care nu au avut asemenea trăiri, nu pot pricepe aceasta numai în legătură cu sentimentul superior al apropierii spirituale trăit cândva de ei. Aceasta este, într-adevăr, contopirea a două suflete care, în unele privințe, se mărginește îndeaproape cu unirea desăvârșită a sufletelor din planul astral, dar simțind întotdeauna că lipsește ceva, prin însăși natura sa. Noi vrem să fim bineînțeleși că nu putem decât să lăudăm o asemenea “comunicare a spiritelor” între două ființe legate cu lanțurile iubirii și ale prieteniei, una fiind încă în trup, iar cealaltă în afara corpului. Dar, ceea ce vom dezaproba în continuare, este cu totul altceva.
Aproape toți ocultistii eminenți condamnă aspru experiențele de evocare a spiritelor dezîncarnate numai de dragul distracției, al curiozității sau ca să-și facă o idee generală. Ei consideră drept regretabile astfel de acțiuni, mai întâi, pentru că rezultatul lor, conform explicațiilor oculte juste și mulțumitoare, este mereu nesatisfăcător; în al doilea rând, asemenea evocări dăunează sufletului dezîncarnat, distrăgându-i atenția spirituală de la cele aflate pe planurile superioare și atrăgându-l înapoi în planul material, tulburându-i și oprindu-i prin aceasta dezvoltarea. Acest fenomen se poate compara cu îndreptarea rațiunii copilului aflat în dezvoltare spre ceea ce a fost cu el până la nașterea lui, dacă așa ceva ar fi posibil. Iar pentru sufletul care n-a înțeles natura și particularitățile vieții astrale, (iar acest lucru îl înțeleg numai cele mai evoluate suflete), amestecarea obiectelor și fenomenelor planului material cu cel astral este foarte complexă și încâlcită și îl tulbură foarte tare.
Trebuie să-i dăm sufletului posibilitatea unei dezvoltări firești în noul său plan și să nu-l chemăm înapoi pentru satisfacerea curiozității noastre sau pur și simplu spre amuzamentul nostru. Altminteri se va obține același rezultat ca și scoaterea zilnică a unei plante din pământ pentru a vedea dacă au crescut și dacă se dezvoltă bine rădăcinile ei.
Un alt gen de evocare a sufletului dezîncarnat – pentru consolarea și comunicarea cu prietenii și rudele iubite – este aproape tot atât de nedorit. Sufletul destrupat, atras de firele simpatiei, se întoarce asemenea omului care umblă în somn, pentru că numai astfel poate fi definită starea lui. Acest procedeu este tot atât de nedorit pentru pământeni, ca și pentru sufletele din astral. Sufletul, venind din astral într-o stare de semiveghe, dă puține satisfacții evocatorilor lui și, în afară de aceasta, el însuși este tulburat și neliniștit. Oamenii care iau parte la evocarea sufletelor dezîncarnate (respectiv, la un fenomen autentic) își aduc aminte cu siguranță de răspunsurile somnoroase și adeseori încâlcite date de suflet, ca și de rezultatele de obicei nesatisfăcătoare, obținute chiar în cele mai favorabile condiții. Experiențele evocării spiritelor din planul astral sunt în contradicție cu Natura și de aceea rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Aceste experiențe nu se justifică niciodată și sunt aspru condamnate de către autoritățile oculte competente. O scurtă privire asupra naturii și a condițiilor de viață din planul astral date de noi în această carte, ar trebui să ajute la înțelegerea unei asemenea opinii și cauzei verdictului de condamnare.
Într-adevăr, uneori sufletele din planul astral, sub puternica presiune a amintirilor și a grijilor pentru cei rămași în urma lor, se întorceau de bună voie în planul pământesc, manifestându-se în fața locuitorilor acestui plan, ajungând uneori chiar până la o materializare efectivă, reală. Deși, aceste cazuri sunt neobișnuite, ele sunt totuși destul de numeroase pentru a putea fi consemnate aici. În asemenea cazuri, forța năzuințelor sufletului dezîncarnat l-a obligat pe acesta să ia forma materială pentru a se manifesta acelora, cărora el a vrut să li se arate, tot astfel cum se manifestă forța telepatiei puternice. Dar, chiar și în asemenea cazuri, bietul suflet agitat, se retrage treptat de la atracțiile pământești și încetează să se mai întoarcă pe fostele scene, începând să-și trăiască viața astrală normală, potrivit planurilor și legilor Naturii.
Noi știm că, exprimând aceste adevăruri, producem dezamăgire și poate necaz sau jignire unor oameni, cărora le este plăcut gândul că ei se află într-o comunicare frecventă cu sufletele prietenilor și ale rudelor moarte, îndrăgite. Adevărul este însă adevăr și noi suntem convinși că abordarea corectă a acestei teme va arăta acestor oameni ce este mai bun pentru cei pe care îi iubesc și în viitor nu vor mai jertfi interesele morților pentru satisfacerea intereselor lor personale vremelnice, mai ales că satisfacția nu va fi nicicând deplină, rămânând întotdeauna în conștiință ideea că lipsește ceva.
Adevărata iubire constă în faptul de a da și nu de a primi. Oare acesta nu este un adevăr pe care trebuie să-l aplicăm și în privința comunicărilor cu iubiții noștri “de dincolo”? Oare nu este mai bine și mai nobil să le trimitem gânduri de iubire și de simpatie, îmbărbătându-i și încurajându-i în dezvoltarea lor din planurile înalte, decât să încercăm să-i atragem din nou în planurile inferioare de materialism, numai cu scopul de a auzi de la ei că sunt fericiți, că totul este bine cu ei și poate să auzim un crâmpei de maxime cunoscute de toți, asemănătoare cu bâlbâitul de neînțeles a unui lunatic? Oare n-ar fi mai demn de noi, cei care trăim în lanțurile trupești să ne înălțăm planul raporturilor noastre cu ceilalți care se află dincolo, mai aproape de planul superior al existenței și să comunicăm cu ei spiritual, tăcuți, fără cuvinte, – să ne apropiem de planul unde sufletul poate conversa cu un alt suflet, fără ajutorul cuvintelor și fără necesitatea prezenței fizice?
Gândiți-vă bine la toate acestea și dați-i sufletului vostru posibilitatea de a-și exprima tot adevărul ocult și fiți siguri că răspunsul său va fi identic cu adevărurile exprimate de competențele superioare.
