Samael Aun Weor – Drama Cosmică și Cristosul Intim în Psihologia Ființei
Ascultă articolul audio:
În munca interioară profundă, pe terenul strictei autoobservări psihologice, trebuie să trăim în mod direct toată drama cosmică. Cristosul Intim trebuie să elimine toate elementele indezirabile pe care le purtăm în interiorul nostru. În profunzimile noastre psihologice, multiplele agregate psihice strigă cerând crucificarea domnului interior. Incontestabil, fiecare dintre noi îi poartă în psihicul său pe cei trei trădători. Iuda, demonul dorinței; Pilat, demonul minții; Caiafa, demonul relei voințe.
Acești trei trădători îl crucifică pe Domnul Perfecțiunilor în însăși profunzimea sufletului nostru. Este vorba de trei tipuri specifice de elemente inumane, fundamentale în drama cosmică.
Fără îndoială, amintita dramă a fost mereu trăită în secret în profunzimile conștiinței superlative a Ființei. Drama cosmică nu aparține exclusiv Marelui Kabir Iisus cum își închipuie întotdeauna ignoranții cultivați.
Inițiații tuturor vremurilor, Maeștrii tuturor veacurilor, au trebuit să trăiască drama cosmică înăuntrul lor înșiși, aici și acum. Totuși, Iisus, Marele Kabir, a avut cutezanța să reprezinte această dramă intimă în mod public, în stradă și la lumina zilei, pentru a dezvălui sensul inițierii tuturor ființelor umane, fără distincție de rasă, sex, castă ori culoare.
Este minunat să existe cineva care, în mod public, să predea drama intimă tuturor popoarelor pământului.
Cristosul Intim, nefiind desfrânat, trebuie să elimine din el însuși elementele psihologice ale desfrâului.
Cristosul Intim, fiind în sine însuși pace și iubire, trebuie să elimine din el însuși elementele indezirabile ale mâniei.
Cristosul Intim, nefiind un lacom, trebuie să elimine din sine însuși elementele indezirabile ale lăcomiei.
Cristosul Intim, nefiind invidios, trebuie să elimine din sine însuși agregatele psihice ale invidiei.
Cristosul Intim fiind umilință perfectă, modestie infinită, simplitate absolută, trebuie să elimine din el însuși dezgustătoarele elemente ale orgoliului, ale vanității, ale îngâmfării.
Cristosul Intim, cuvântul, Logosul Creator, trăind mereu în constantă activitate, trebuie să elimine din interiorul nostru, din el însuși și prin el însuși, elementele indezirabile ale inerției, ale lenei, ale stagnării.
Domnul Perfecțiunii, deprins cu toate posturile, cumpătat, niciodată prieten al bețiilor și al marilor banchete, trebuie să elimine din el însuși abominabilele elemente ale gurmandismului.
Stranie simbioză cea a Cristosului-Iisus, Cristosul-Om; neobișnuit amestec a ceea ce este divin și ceea ce este uman, a ceea ce este perfecțiune și ceea ce este imperfecțiune; probă mereu constantă pentru Logos.
Lucrul cel mai interesant din toate acestea este că Cristosul secret este întotdeauna un triumfător, cineva care învinge permanent tenebrele, cineva care elimină tenebrele din interiorul său însuși, aici și acum.
Cristosul Secret este Domnul Marii Rebeliuni, respins de preoții, de bătrânii și de scribii templului.
Preoții îl urăsc; adică, nu-l înțeleg, vor ca Domnul Perfecțiunilor să trăiască exclusiv în cadrul vremii, în acord cu dogmele lor de nezdruncinat. Bătrânii, adică locuitorii pământului, bunii stăpâni ai casei, oamenii chibzuiți, oamenii cu experiență, îl detestă pe Logos, pe Cristosul Roșu, pe Cristosul Marii Rebeliuni, pentru că acesta iese din rândul lumii, din obiceiurile și tradițiile lor învechite, reacționare și încremenite în trecut.
Scribii templului, șarlatanii intelectului îl detestă pe Cristosul Intim pentru că acesta este antiteza Anticristului, dușmanul declarat al acelei întregi gropi de gunoi de teorii universitare ce abundă atât de mult pe piețele de trupuri și suflete.
Cei trei trădători îl urăsc de moarte pe Cristosul Secret și îl duc la moarte în interiorul nostru, în propriul nostru spațiu psihologic.
Iuda, demonul dorinței, îl vinde mereu pe domnul pentru treizeci de monede de argint, adică pentru băutură, bani, renume, vanități, fornicații, adultere etc.
Pilat, demonul minții, întotdeauna se spală pe mâini, mereu se declară nevinovat, niciodată nu este de vină, tot timpul se justifică în fața lui însuși și în fața celorlalți, caută subterfugii, scăpări pentru a se eschiva de propriile responsabilități etc.
Caiafa, demonul relei voințe, îl trădează neîncetat pe Domnul în noi înșine; adorabilul Intim îi dă bastonul pentru a-i păzi oile, totuși, cinicul trădător convertește altarul într-un pat de plăceri, fornică neîncetat, adulterează, vinde sacramentele etc.
Acești trei trădători îl fac să sufere în secret pe adorabilul domn Intim fără pic de milă.
Pilat îi pune coroană de spini pe tâmple, eurile răutăcioase îl biciuiesc, îl insultă, îl blestemă în spațiul psihologic intim, fără nici un fel de compasiune.
