Allan Kardec – Individualitatea Sufletului în Viața Eternă
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Ce devine sufletul îndată după moarte? „Redevine Spirit, adică reintră în lumea Spiritelor pe care o părăsise pentru puțin timp”. Sufletul își păstrează după moarte individualitatea? „Firește, nu și-o pierde niciodată. Ce ar fi fost el dacă nu și-ar fi păstrat-o?” Cum își constată sufletul individualitatea, din moment ce nu mai are un corp material? „El mai are încă fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale, și care reprezintă opera ultimei sale încarnări: perispiritul său”.
Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pământ? „Nimic altceva decât amintirea și dorința de a merge într-o lume mai bună. Această amintire este plină de dulceață sau de amărăciune după felul în care s-a folosit de viață; cu cât este mai pur, cu atât înțelege mai bine inutilitatea celor lăsate pe pământ”. Ce gândiți despre opinia conform căreia, după moarte, sufletul reintră în totul universal? „Dar ansamblul Spiritelor nu formează un întreg? Nu este tot o lume? Când ești într-o adunare, faci parte integrantă din acea adunare, și totuși ai în permanență propria individualitate”.
Ce dovadă putem avea cu privire la păstrarea individualității sufletului după moarte? „Nu aveți dovada prin comunicările pe care le obțineți? Dacă nu sunteți orbi, veți vedea; și dacă nu sunteți surzi, veți auzi, căci foarte des o voce vă vorbește și vă revelează existența unei entități de dincolo de voi”. Cei ce gândesc că la moarte sufletul reintră în totul universal cad în greșală dacă înțeleg prin aceasta că, asemănător unei picături de apă ce cade în ocean, el își pierde individualitatea; au dreptate dacă înțeleg prin „totul universal” ansamblul entităților incorporale în care fiecare suflet sau Spirit este un element distinct. Dacă sufletele ar fi fost amestecate într-o masă, nu ar fi avut decât calitățile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligență, nici calități proprii; în timp ce, în toate comunicările, ele lasă să se întrevadă o conștiință și o voință distincte; diversitatea infinită ce ne-o prezintă sub toate raporturile este chiar consecința individualităților. Dacă după moarte nu ar fi existat decât ceea ce se numește marele TOT absorbind toate individualitățile, acest TOT ar fi uniform, și ca urmare toate comunicările ce s-ar primi din lumea invizibilă ar fi identice. De vreme ce se întâlnesc entități bune, altele rele, savante și ignorante, fericite și nefericite; care au toate tipurile de caractere: vesele și triste, nefericite și profunde etc., este evident că acestea sunt existențe distincte. Individualitatea devine și mai evidentă atunci când aceste existențe își probează identitatea prin semne incontestabile, detalii personale referitoare la viața lor terestră ce se pot constata; ea nu poate fi pusă la îndoială când Spiritele se manifestă la vedere prin apariții. Individualitatea sufletului nu era indicată, în teorie, ca un articol de credință; într-un fel, spiritismul are și o certificare materială.
În ce fel trebuie înțeleasă viața eternă? „Viața Spiritului este eternă; cea a corpului este tranzitorie și pasageră. Când corpul moare, sufletul reintră în viața eternă.”
Nu ar fi mai exact să se numească viață eternă cea a Spiritelor pure, a celor care atingând gradul suprem de perfecțiune nu mai au de trecut prin încercări? „Mai degrabă fericirea eternă; dar este o chestiune de cuvinte, numiți lucrurile cum doriți, numai să înțelegeți”.
Cartile lui Allan Kardec se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
