Jiddu Krișhnamurti – Esența Iubirii: Absența Egoului
Iubirea este sentimentul unei absențe complete a egoului, a ambițiilor mele, a lăcomiei mele, a geloziei mele, a agresiunii mele, a violenței mele, etc. Când egoul meu nu mai există, atunci există altceva. Oare dorința înseamnă iubire? Oare plăcerea înseamnă iubire? Oare iubirea se află în domeniul gândirii? Iubirea înseamnă inteligență, și inteligență înseamnă sensibilitate.
Tema centrală: Definirea iubirii dincolo de manifestările egoului.
Idei principale:
- Iubirea ca absență a egoului: Krișhnamurti definește iubirea ca o stare de “absență completă a egoului”, unde dispar ambițiile, lăcomia, gelozia, agresivitatea și violența. Această definiție sugerează că iubirea transcende interesele personale și se bazează pe o conexiune profundă cu celălalt.
- Distincția dintre iubire și dorință/plăcere: Krișhnamurti pune sub semnul întrebării dacă dorința sau plăcerea pot fi echivalate cu iubirea. Această interogație subliniază importanța diferențierii dintre atracția fizică sau emoțională și sentimentul profund și dezinteresat al iubirii.
- Iubirea ca inteligență și sensibilitate: Krișhnamurti asociază iubirea cu inteligența și sensibilitatea, evidențiind natura sa complexă și profund umană. Iubirea nu este doar un sentiment pasiv, ci implică o înțelegere profundă a celuilalt și o capacitate de a empatiza cu sentimentele și nevoile sale.
Krișhnamurti propune o viziune idealizată a iubirii, centrată pe depășirea egoismului și cultivarea unor calități precum inteligența și sensibilitatea. Această perspectivă invită la o reflecție profundă asupra naturii iubirii și a rolului său în viața noastră.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
