Shefali Tsabary – Paradigma parentalitatii
Modul în care a fost stabilită paradigma parentalităţii nu face decât să crească şi mai mult egoul decât în orice altă relaţie. Şi cum sună egoul? Eu. Al meu. Corect? începem să vorbim aşa. Eu, ca părinte; copilul meu. Aşa e? Posesia. Proprietatea. E inerentă. De aceea iubesc această relaţie, e aşa o păcăleală a Universului. Ştiţi? Universul îţi dă copii. Spune că-s ai tăi. Te amăgeşte să te gândeşti că-s ai tăi. Trebuie să spui că-ţi aparţin. Corect? Nu gresesc dacă spun al meu. Dar copilul vine şi spune: „Nu sunt tu. Nu sunt tu. Nu sunt tu. Acum descurcă-te cu mine. Acordează-te la mine. Imi recunoşti spiritul? N-o să-ţi aparţin, n-o să fiu al tău. Pot să vin pe lume din tine, dar n-o să fiu al tău“.
Nici nu poţi îndrăzni să te gândeşti să creşti altă fiinţă, până ce nu te-ai crescut pe tine. Până nu ţi-ai crescut sinele până la cel mai elevat nivel. Atunci poţi aspira să cunoşti această fiinţă care trăieşte în prezent şi nu este ataşată de identitate. Le spun părinţilor: „Trebuie să vă asumaţi că a-ţi dori copii denotă, într-o mare măsură, narcisism şi egoism”.
A fi părinte nu înseamnă altruism. Are elemente de altruism. Dar forţa care te mână să ai copii vine din dorinţa proprie de a te simţi complet. Dacă nu te creşti pe tine mai întâi şi nu te îngrijeşti, atunci vei dori să faci din copilul tău o miniversiune a ta. Nici măcar nu-ţi mai creşti copilul. Te creşti pe tine. Aşa că, să spunem lucrurilor pe nume. Infrânează-ţi egoismul, creşte-te, şi pe urmă te vei adapta la copilul tău. Apoi, vei face loc pentru dezvoltarea spiritului copilului tău.
Cartile lui Shefali Tsabary se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Cartile lui Oprah Winfrey se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.
Vezi si alte articole similare:
