Yog Ramacharaka – Călătoria Sufletului După Moartea Fizică
Ascultă articolul audio:
Oamenii cu cunoștințe mediocre în domeniul “vieții de dincolo”, întreabă deseori: “ce îndură sufletul imediat după despărțirea de trup? Este foarte trist să auzi răspunsurile pe care le dau uneori cu privire la această temă așa-numitele persoane competente. Este adevărat că “o cunoaștere insuficientă este periculoasă”.
De obicei, oamenii își închipuie că sufletul iese pur și simplu din trup și intră dintr-o dată într-o lume activă – în țara minunilor, a fenomenelor stranii și misterioase. Mulți trăiesc cu speranța de a-i întâlni în lumea cealaltă pe toți cei apropiați, plecați mai dinainte. Deși există un fenomen corespunzător acestuia, totuși imediat după separarea de trup, sufletul trebuie să treacă prin cu totul altfel de încercări. Pentru a avea o imagine mai clară, vom expune trăirile sufletului din momentul premergător despărțirii de trup și imediat după aceasta.
Omul care se apropie de ceea ce se numește de obicei “moarte”, dar care este numai o stare de tranziție dintre două mari planuri ale vieții, simte o oboseală treptată și o sleire a simțurilor fizice. Vederea, auzul, simțul tactil devin tot mai slabe, iar “viața” omului ne amintește de flacăra lumânării ce se stinge treptat. Deseori acesta este unicul fenomen al apropierii morții. Dar, în multe alte cazuri, pe măsura tocirii simțurilor fizice, cele psihice se ascut uimitor. Se întâmplă adeseori ca muribundul să devină conștient de ceea ce se petrece în altă cameră sau în alt loc. Clarviziunea, iar uneori claraudiția, sunt deseori legate de apropierea morții: muribundul vede și aude ceea ce se întâmplă în localități îndepărtate.
Mai sunt și cazuri surprinse de “Societatea pentru cercetări psihice” cazuri care se transmit în special de la o familie la alta – când muribundul își depășește atât de mult personalitatea sa, încât prietenii și rudele îl văd de la distanță, ba uneori intră chiar în conversație cu el. La verificarea exactă a timpului, reiese aproape întotdeauna că fenomenele acestea se produc mai degrabă înainte de moartea omului decât după moarte. Desigur, mai sunt și cazuri când dorința puternică a muribundului favorizează transferul corpului său astral în prezența vreunui cunoscut, transfer realizat imediat după moarte, însă aceste cazuri sunt mult mai rare decât cele precedente. În majoritatea cazurilor, fenomenul este produs de un proces de transmitere a gândului, astfel încât în memoria persoanei de față se întipărește prezența prietenului sau a rudei muribunde, chiar în timp ce sufletul acestuia se află încă în corp.
În multe cazuri, muribundul este conștient de apropierea de oamenii iubiți care au murit înainte. Aceasta nu înseamnă că acei oameni sunt prezenți. Trebuie reținut că în planul astral nu există spațiu și că poate veni în contact cu sufletul altui om, neținând cont de spațiu. Cu alte cuvinte, și fără limitele impuse de spațiu, două suflete se pot bucura de o apropiere reciprocă a minții și a spiritului. Persoanei, care este încă legată de trup, îi va fi foarte greu să înțeleagă acest lucru. În planul substanțial guvernează, desigur, legile spațiale. Telepatia ne explică fenomenele “de dincolo”. Două persoane care se află în învelișul carnal, pot intra în legătură directă prin comunicarea începuturilor lor spirituale, ele fiind în același timp în colțuri diferite ale lumii. De asemenea, două suflete se pot bucura de o strânsă comunicare, fără să țină cont de spațiu.
După cum am mai spus, muribundul vine de mai multe ori în contact sufletesc cu cei care se află deja dincolo și aceasta îl îmbărbătează foarte mult. Frumoasa trăire care însoțește ceea ce noi numim “moarte”, este o dovadă în plus că există cu adevărat o unire cu cei iubiți, la care speră atât de mult oamenii buni. Dar nu se petrece chiar așa cum își închipuie de obicei aceștia.
Corpul astral al muribundului se eliberează treptat de cel fizic. “Corpul astral”, după cum le este probabil cunoscut discipolilor, este copia fidelă a corpului fizic și în timpul vieții, în majoritatea cazurilor, sunt contopite. Totuși, acesta părăsește corpul fizic la moarte și formează pentru un timp oarecare învelișul sufletului. De fapt și el (corpul astral) este tot material, dar dintr-o substanță mai fină, încât este inaccesibil măsurătorilor care se efectuează pentru substanța obișnuită. Spre sfârșit, “corpul astral” alunecă pur și simplu din corpul fizic, rămânând în legătură cu el numai printr-un șnur subțirel sau un filament, având o compoziție astrală. În cele din urmă și această legătură se rupe rar “corpul astral”, locuit de sufletul care a părăsit corpul fizic, se depărtează. Atât corpul fizic, cât și cel astral, constituie numai un înveliș temporar al sufletului.
După ce a părăsit corpul fizic (în “corpul astral”), sufletul se cufundă într-un somn adânc sau într-o stare de “comă” (un gen de somn letargic), amintind de starea copilului cu câteva luni înainte de naștere. Sufletul se pregătește pentru renașterea din planul astral și are nevoie de timp pentru a se adapta noilor condiții și pentru a se încărca cu forța și energia cerută de o nouă fază a existenței. Natura este plină de astfel de asemănări – nașterea în planul fizic și în cel astral are trăsături comune, în ambele cazuri fiind precedată de o stare de “comă”, în timpul acestei stări asemănătoare somnului, sufletul sălășluiește în “corpul astral”, care îi servește în același timp drept înveliș și scut, după cum pântecele mamei îi servește copilului drept scut până la nașterea fizică.
Înainte de a continua, se cuvine să ne oprim spre a examina anumite trăsături ale vieții sufletului în acest stadiu. De obicei sufletul doarme liniștit, nesfingherit și apărat de influențele de afară. Dar în unele cazuri sunt și excepții: și anume, în timpul așa-ziselor “vise” ale sufletului în stare de somnolență. Visele se produc din două cauze: 1) dorințele excesive de care este suprasaturat spiritul muribundului, cum ar fi iubirea, ura sau îndatoririle neîndeplinite; 2) tendințele excesive sau gândurile celor rămași pe pământ (în cazul în care aceștia sunt în relații destul de apropiate cu sufletul celui mort), iubirea lor sau alte legături profunde.
Fiecare din aceste cauze în parte, sau amândouă la un loc, provoacă neliniște în sufletul celui adormit și tind să atragă sufletul înapoi pe pământ, fie sub forma comunicării telepatice, asemănătoare visului, fie, mai rar, printr-o stare similară somnambulismului din viața fizică. Și una și cealaltă sunt demne de compătimire, întrucât sufletul se agită din cauza lor, prin aceasta stagnând evoluția și dezvoltarea în noua sa fază de existență, înainte de a trece mai departe, să analizăm această stare mai amănunțit.
Omul care a trecut liniștit din planul material în planul astral este rareori tulburat de “vise” în timpul somnului astral. El trece în mod firesc prin perioada de “comă” și alunecă la fel de ușor într-o nouă fază a existenței, asemenea unui boboc care înflorește.
Altfel se întâmplă, cu oamenii care au multe dorințe pământești sau puternice mustrări de conștiință, care sunt plini de ură sau de o mare iubire, ori de grija celor rămași în urmă. În acest caz, bietul suflet este chinuit de aceste lanțuri pământești, iar somnul său astral devine febril și agitat. Se observă atunci încercarea involuntară de a veni în contact cu pământul sau de a se arăta oamenilor rămași pe pământ. Câteodată, după cum am mai spus, urmează chiar stări asemănătoare cu cele ale lunaticului sau somnambulului și bietul suflet vizitează în timp ce doarme chiar și locurile natale. În astfel de cazuri, când apariția este vizibilă oamenilor, se poate observa întotdeauna aspectul lui somnolent: îi lipsește ceva din ceea ce era în viața pământească. Povestirile despre fantome confirmă acest fenomen, care poate fi explicat numai în acest fel.
Totuși, cu timpul, aceste biete suflete atrase către pământesc obosesc și se cufundă în sfârșit într-un somn binecuvântat, alcătuind apanajul lor legitim. În același mod, dorințele puternice ale acelora care au rămas în urmă facilitează de multe ori stabilirea raporturilor între ei și sufletul plecat, provocându-i astfel o stare de agitație și de neliniște. Mulți oameni, mânați de intențiile cele mai bune, împiedicau dezvoltarea firească a ființei iubite în planul astral, lipsind astfel sufletul obosit de binemeritata odihnă.
