Elisabeth Haich – Originea Umanității Dezvăluită: Secretele Faraonilor despre Rase, Cataclisme și Piramide

• Intră, copila mea, doresc să-ți comunic ce am stabilit împreună cu Ptahhotep în legătură cu inițierea ta.

• Ascultă-mă, copilul meu, și o să înțelegi multe din lucrurile care se întâmplă aici, pe pământ. Dar trebuie să știi mai întâi câte ceva despre felul în care s-a dezvoltat planeta noastră.

La fel ca toate corpurile celeste din univers, ca tot ceea ce trăiește pe aceste corpuri celeste, pământul se supune legilor schimbării constante. Din sursa primordială eternă emană forțele divine creatoare, care pătrund până la nivelul materiei, în valuri din ce în ce mai mari, ceea ce înseamnă că materia este formată de aceste forțe. Acest proces atinge apogeul la nivelul ultra-materiei, când, automat, se inversează. Astfel, procesul de spiritualizare reîncepe, iar materia redevine energie. Dar acest proces durează o eternitate. Aceste schimbări au loc la intervale regulate, dar atât de lent încât o viață umană nu este suficient de lungă pentru a le putea remarca și observa. Totuși, atunci când o asemenea schimbare este pe punctul de a se produce, după ce a fost pregătită timp de mii de ani fără a fi observată, ea se manifestă destul de brusc. Noi trăim acum într-o asemenea epocă de tranziție, în timpul căreia modificările devin perceptibile. Așa se explică de ce pe pământ există mulți oameni cu craniul rotund, care sunt ghidați și guvernați de suverani care le sunt infinit superiori din punct de vedere spiritual, și al căror corp diferă. Ei au o statură mai fină și un craniu mai alungit.

A existat odată pe pământ o rasă complet diferită de cea a oamenilor de astăzi. Ea manifesta în întregime legea spiritului, și nu pe cea a materiei, așa cum se întâmplă cu rasele umane actuale. Conștiința sa era ridicată pe nivelul divin și ei îl manifestau pe Dumnezeu aici, pe pământ, fără să cadă vreodată pe nivelul corpului, al egoismului. Datorită purității sale divine, această rasă și-a meritat cu adevărat numele de „copii ai lui Dumnezeu”.

Întreaga lor viață se baza pe spiritualitate, pe iubire, pe altruism. Dorințele și pasiunile fizice nu le umbreau niciodată spiritul. Membrii acestei rase superioare cunoșteau toate misterele naturii, inclusiv toate energiile lor personale, pe care le păstrau sub controlul spiritului. Astfel, ei aveau facultatea de a supune natura și de a-i orienta forțele așa cum doreau. Cunoașterea lor era nesfârșită. Nu trebuiau să-și câștige pâinea prin muncă, punând forțele naturii să lucreze în locul lor.

Ei cunoșteau toate legile naturii, secretele materiei, dar și ale propriei lor ființe, dar mai ales puterea spiritului. Știau cum se poate transforma o energie în materie și cum se poate transforma materia în energie. Au construit pe pământ instalații și instrumente cu ajutorul cărora puteau stoca, pune în mișcare și utiliza în funcție de nevoile lor nu numai toate forțele naturii, dar și propriile lor energii spirituale. Trăiau în pace, fericiți, și domneau asupra unei mari suprafețe a pământului.

Tot la vremea respectivă mai existau pe pământ și alte ființe, care semănau cu fiii lui Dumnezeu, dar erau înzestrate cu un corp mult mai material și aveau un nivel de conștiință mult inferior. Având spiritul obtuz, conștiința lor se identifica în totalitate cu corpul lor. Ei trăiau în păduri, se luptau între ei și cu animalele naturii. Erau așa-numiții oameni primitivi. Rasa fiilor oamenilor, așa cum o vezi în țara noastră, reprezintă o încrucișare a celor două rase din acea vreme. După cum îți spuneam, legea care domnește în univers este legea mișcării și a schimbării.

Pământul se găsește astăzi într-o perioadă de materializare, ceea ce înseamnă că energia divină creatoare se ancorează din ce în ce mai profund în materie, ceea ce face ca pe pământ, puterea să cadă puțin câte puțin în mâinile raselor mai materialiste.

Rasa superioară se stinge încetul cu încetul. Ea părăsește materia și se retrage într-un plan spiritual.

Ea va lăsa astfel umanitatea singură pentru un timp – care la nivel terestru poate să însemne câteva mii de ani – pentru ca aceasta să poată avansa și pentru a se putea dezvolta independent, fără un control de sus, prin propriile sale forțe.

Așa se face că reprezentanții rasei animalice primitive trebuie să se înmulțească, potrivit legii divine, devenind din ce în ce mai puternici, până când vor ajunge să domnească pe pământ. Dar înainte de a părăsi această planetă, rasa superioară are datoria să implanteze forțele sale spirituale în rasa inferioară, pentru a-i permite, după un foarte lung proces și potrivit legilor eredității, să se ridice din nou deasupra materiei.

De aceea, numeroși fii ai rasei divine s-au sacrificat: ei au procreat copii împreună cu fiicele oamenilor. Acest prim amestec și încrucișările care au urmat au dat naștere unor indivizi foarte diverși, care au format în timp noi rase. Energia divină a fiilor lui Dumnezeu și marea forță fizică a fiicelor oamenilor au dat naștere unor descendenți de o mare varietate.

Pe de o parte au apărut uriașii fizici, pe de alta uriașii spirituali. Au existat de asemenea titanii fizici, care au moștenit de la mama lor un creier primitiv, subdezvoltat. Forța creatoare a tatălui lor s-a manifestat astfel pe plan material, și ei au căpătat niște corpuri incredibil de puternice. În mod natural, și-au utilizat forța fizică monstruoasă pentru a-i supune pe cei mai slabi decât ei, iar natura lor animalică a făcut din ei niște tirani temuți de toată lumea.

Au existat însă și uriași spirituali, care au manifestat forța creatoare moștenită prin centrii lor cei mai elevați, de la nivelul creierului, nu al corpului.

Aceștia au primit misiunea de a ghida, pentru încă un timp, rasa primitivă atât de apropiată de materie, precum și rasele hibride care au rezultat din încrucișările de care ți-am vorbit. Acești ghizi spirituali i-au învățat despre științe și artă, au pus bazele unei culturi superioare, le-au dat exemplul iubirii divine, al dezinteresării și grandorii spirituale.

Așa se explică de ce astăzi unele țări sunt guvernate de despoți și tirani, în timp ce în altele mai domină încă înțelepciunea și iubirea. Dar și acestea vor dispărea curând, iar umanitatea nu va mai avea decât istoria, legendele sau tradițiile pentru a vorbi despre marii Inițiați și despre științele secrete. Totuși, prin grația legii eredității, este posibil ca până și în perioadele cele mai cumplite ale pământului din când în când câte un fiu al lui Dumnezeu să renască într-un trup uman, pentru a-i arăta umanității cum poate ieși din întuneric și din nenorocire.

• Tată, țara fiilor lui Dumnezeu este țara noastră?

• Nu, copila mea. Continentul care a fost cândva patria fiilor lui Dumnezeu a fost complet distrus. Numărul descendenților rasei divine s-a diminuat treptat, membrii ei și-au abandonat învelișul material și ei nu s-au mai reîncarnat. Astăzi nu au mai rămas decât câțiva, în diferite puncte ale pământului, cu scopul de a le transmite puterile lor oamenilor care devin tot mai puternici. Încrucișările dintre cele două rase au dat naștere unor indivizi care au moștenit de la tatăl lor cunoașterea magică și de la mama lor egoismul fizic animalic. Ei s-au infiltrat în Templu, unde au primit – grație cunoașterii lor – inițierea, pe care au redus-o însă la nivelul magiei negre. Altfel spus, au utilizat în scopuri personale energiile proprii și forțele naturii, pe care au învățat să le amplifice cu ajutorul instalațiilor și instrumentelor din Templu. Fiii lui Dumnezeu care încă mai sălășluiau în această parte a lumii și-au dat seama ce se va petrece, căci energiile îi distrug fără milă pe aceia care le folosesc într-o manieră satanică și egoistă, în locul celei divine și dezinteresate. Ei știau că magicienii negri aleargă cu pași repezi către propria lor autodistrugere. Din păcate, orbirea și lăcomia lor au generat un dezastru generalizat.

De aceea, ultimii fii ai lui Dumnezeu au construit bărci imense, perfect închise și izolate, pentru a rezista energiilor care au penetrat și dezintegrat materia. În secret, ei și-au transportat acolo o parte din instrumentele lor, apoi și-au urcat familiile și animalele domestice, au închis toate deschizăturile și au părăsit această parte a globului care urma să fie inexorabil distrusă. Unii au pornit către nord, alții către est, unii către sud, și în sfârșit, au existat unii care au ajuns aici, în vest.

Magicienii negri au pierdut curând controlul asupra instrumentelor lor. Ei ar fi trebuit să conducă forțele divine cosmice cele mai elevate prin aceste instrumente, înmagazinându-le aici, căci singura sursă a acestei forțe pe pământ este ființă umană însăși. Dar cu cât acești oameni deveneau mai lacomi și mai meschini, cu atât calitatea forței cu care își încărcau instrumentele scădea.

Într-o zi, după ce fiii lui Dumnezeu se îndepărtaseră deja, dezastrul s-a produs: unul din magicienii negri a dirijat involuntar către propriul său corp energia capabilă să dezintegreze materia, adică să o transforme într-o altă formă de energie. Odată procesul declanșat, această materie transformată în energie a acționat ca o forță distrugătoare, propagându-se pretutindeni în jur, până când a dematerializat totul.

În acest fel, întregul continent a fost distrus. O serie de energii noi, care au rezultat din aceste procese, au frânat și până la urmă au oprit complet aceste forțe ale dezintegrării.

Toată această parte dematerializată a devenit astfel o energie radioactivă care a atins mai întâi limitele atmosferei terestre, după care a revenit pe pământ retransformată în materia din care a provenit.

După diferite modificări, această masă uriașă a recăzut pe pământ într-o formă nediferențiată, ca o trombă de apă și noroi care părea să nu mai înceteze niciodată.

Această breșă imensă deschisă în trupul pământului a lăsat cale liberă oceanelor. Pământul solid al celeilalte emisfere s-a crăpat sub efectul catastrofei, iar continentele și-au modificat poziția pentru a menține echilibrul planetei. În acest fel, s-a ajuns la configurația geologică actuală.

O parte din continentul pierdut se regăsește în țara noastră acoperit de un mare deșert, iar pericolul ca vânturile să spulbere nisipul de aici și să acopere pământul fertil rămâne destul de amenințător.

În bărcile lor, fiii lui Dumnezeu aveau instrumente speciale care le-au permis vaselor să nu fie scufundate. Ei au putut depăși astfel toate dificultățile, iar în cele din urmă au debarcat fără probleme. În diferitele regiuni ale pământului în care au ajuns au dat naștere unor noi civilizații.

Cunoașterea, înțelepciunea și iubirea lor au făcut ca popoarele indigene să-i accepte repede. Ei le-au devenit suverani și au fost adorați ca zei sau semizei.
Prima lor preocupare a fost să creeze niște construcții în care să-și adăpostească instrumentele secrete și să le protejeze de lumea exterioară, izolând astfel energiile extrem de puternice stocate aici. Aceste edificii sunt cunoscute sub numele de piramide și pot fi văzute în diferitele părți ale lumii în care au ajuns fiii lui Dumnezeu, împreună cu ceea ce au putut salva din echipamentul lor.

Am ascultat cu cea mai mare atenție relatarea acestor evenimente tulburătoare. Multe lucruri pe care nu le înțelesesem până atunci mi-au devenit acum clare. Îmi rămăsese totuși o întrebare asupra căreia am reflectat multă vreme:

• Cum au făcut fiii lui Dumnezeu ca să aducă, apoi să ridice și să așeze la locul lor imensele blocuri de piatră?

• Adu-ți aminte, copila mea, ceea ce ți-am spus: fiii lui Dumnezeu nu lucrau cu puterile lor fizice, ci puneau la treabă forțele naturii. Chiar și astăzi mai dispunem încă de o parte din instrumentele prin care putem neutraliza sau amplifica forța gravitației terestre, în funcție de scopul propus. În acest fel, putem face ca un obiect să-și piardă greutatea, sau dimpotrivă, să și-o amplifice.

Chiar și un copil ar putea deplasa cu mânuțele sale un bloc de piatră astfel eliberat de greutatea sa. Marile bărci au putut fi astfel supraîncărcate fără pericol cu aceste blocuri, căci ele fuseseră iradiate multă vreme pentru a li se reduce greutatea. Toate construcțiile extraordinare care există astăzi în lume – și pe care forța umană nu le-ar fi putut construi niciodată – au fost realizate în acest fel de către fiii lui Dumnezeu.

Oriunde au debarcat fiii lui Dumnezeu, ei au dat naștere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată și acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forțele și din cunoștințele lor spirituale.

Altădată, faraonul și marele preot era una și aceeași persoană, care era ghidul spiritual și lumesc al oamenilor.

Apoi, odată ce cultura și prosperitatea s-au amplificat, țara a căpătat o importanță din ce în ce mai mare. Fiii lui Dumnezeu s-au decis atunci să-și împartă îndatoririle. Unul dintre ei a preluat guvernarea lumească a țării, în timp ce altul – întotdeauna conducătorul rasei – și-a asumat sarcina de ghid spiritual. De atunci lucrurile nu s-au mai modificat.

Faraonul guvernează țara, în timp ce marele preot își îndeplinește îndatoririle la Templu. El este păzitorul cunoașterii în toate domeniile. Și cum întreaga cunoaștere se naște dintr-o unică sursă, el conferă inițierea în științe, în arte, iar în interiorul Templului, marea inițiere, aceea în „Arta fără artă, sau arta spiritului”.

Ai aflat acum de ce oamenii din popor au forma capului diferită de a cea a fiilor lui Dumnezeu, care încă alcătuiesc astăzi familia regală. Noi, cei cu capul alungit, nu ne utilizăm inteligența decât în mică măsură, căci noi putem face experiența directă a adevărului, prin vederea noastră interioară. Fruntea noastră nu este foarte bombată, deoarece centrii cerebrali – sediul facultății gândirii – sunt dezvoltați numai atât cât să putem percepe și trăi conștient impresiile exterioare. Ei reprezintă instrumentele fizice ale manifestării spirituale. Acești centri ne permit să ne ridicăm conștiința pe nivelul divin și ne conferă toate calitățile și facultățile care ne deosebesc de fiii oamenilor. Conștiința oamenilor face ca ei să trăiască în timp și spațiu. Deși avem un corp terestru, noi ne bucurăm de o perfectă libertate spirituală, fiind eliberați de timp și de spațiu. Prin forța conștiinței divine și cu ajutorul acestor centri, noi ne putem deplasa liber prin timp și prin spațiu. La voință, noi ne putem chiar deplasa în trecut sau în viitor, căci în această stare, noi putem experimenta trecutul sau viitorul ca și cum ar fi vorba de prezent.

La fel, noi putem mătura obstacolele care ne stau în cale în spațiu, trimițându-ne conștiința oriunde dorim. În această stare nu mai există „aici” sau „acolo”. Nu mai există decât prezentul absolut, căci trecutul și viitorul – aici și acolo – nu sunt decât aspecte sau proiecții diverse ale unei realități unice, FIINȚA eternă și omniprezentă, Dumnezeu!

Prin venele tale curge sângele ambelor rase. Tu ai moștenit caracteristicile rasei noastre, dar și pe cele hibride ale mamei tale. Din nefericire pentru tine, centrii tăi superiori s-au trezit mult prea devreme, înainte să poți realiza experiențele terestre, transcendând astfel natura ta pe jumătate pământeană. Ești nefericită tocmai pentru că te simți prizonieră în timp și spațiu, între aici și acolo.

Spiritul se trezește în tine și aspiră către starea sa naturală de libertate. Vei învăța însă să-ți utilizezi conștient organele superioare, care nu sunt încă plenar active în tine. Vei dobândi astfel facultatea de a intra în contact cu toți cei din rasa ta în orice moment, de a comunica telepatic cu ei.

În acest fel procedez și eu atunci când doresc să-l găsesc pe fratele meu Ptahhotep și pe toți ceilalți fii ai lui Dumnezeu care mai există pe pământ, când doresc să comunic cu ei; noi ne schimbăm ideile într-o unitate de conștiință perfectă mult mai bine decât dacă am face-o pe planul terestru cu ajutorul laringelui, al limbii și al urechilor.

Ne putem descoperi în conștiința noastră oriunde și oricând. Ne dăm imediat seama dacă celălalt este ocupat, dacă este concentrat asupra altui scop, și nu îl deranjăm decât dacă există un mesaj foarte important de transmis.

Altminteri ne retragem. Nu este greu să înțelegi de ce numai ființele perfect dezinteresate pot poseda asemenea facultăți. Dacă fiii oamenilor, lacomi și egoiști cum sunt, ar fi capabili de o asemenea facultate, ar rezulta un haos atât de mare încât toate organele lor subtile ar fi distruse.

În general, în fiecare seară, după ce ne-am îndeplinit îndatoririle de peste zi, ne reunim în spațiul conștiinței noastre, iar această unitate ne permite să vedem gândurile noastre. Ne întâlnim astfel instantaneu, lucru care în lumea tridimensională ar lua foarte mult timp!

După ce discutăm de sarcinile pe care le avem în această lume, pătrundem cu conștiința noastră pe nivelul dimensional al omni-conștiinței, pentru a primi de la sursa divină primordială o cantitate proaspătă de energie vitală. În această stare și în unitatea divină primordială, noi devenim una cu toate creaturile vii – cu Totul – cu FIINȚA eternă, deci cu esența însăși a întregii manifestări, inclusiv cu tine.

Numai ființele care trăiesc încă în lumea tridimensională nu sunt conștiente de această esență.

Va veni însă ziua când fiecare ființă se va trezi din lungul său somn cu o forță vitală reînnoită, indiferent dacă va ști sau nu că această forță emană din sursa primordială divină.

Așadar, vei primi inițierea. Te angajezi astfel pe o cale lungă și grea. Va trebui să parcurgi această cale aici, pe pământ, după ce Ptahhotep și cu mine vom părăsi lumea tridimensională și vom evolua ca spirite în sfera pământului. Eu am alte sarcini decât Ptahhotep. De aceea, el va fi ghidul sufletului și al spiritului tău. Dar noi vom rămâne legați în unitatea eternă. Ar fi fost mai bine dacă ai fi avut răbdare. Dar tu ești cea care ești, iar felul tău de a fi îți determină destinul și viitorul. Noi nu putem interveni. Forța care emană din unitate te va însoți pretutindeni și te va ajuta în momentele dificile.

Întrucât trebuie să îți îndeplinești îndatoririle de soție a faraonului, nu vei putea locui la Templu în timpul perioadei de inițiere, la fel ca ceilalți neofiți. Dar te vei putea duce în fiecare dimineață pentru a primi instrucțiuni și sarcini, îți vei face acolo exercițiile în compania celorlalți neofiți, iar seara te vei întoarce la palat. Atunci când vor avea loc ceremonii oficiale, fă în așa fel încât să fii alături de mine la momentul oportun. Mâine dimineață te poți prezenta deja în fața lui Ptahhotep.
Mai aveam încă o întrebare pe suflet, iar tata m-a privit întrebător:

• Tată, mi-ai spus că pentru a-și propaga forțele spirituale, fiii lui Dumnezeu au avut relații cu fiicele oamenilor. Dar nu a fost posibil și invers, ca fiicele lui Dumnezeu să aibă relații cu fiii oamenilor?

De ce numai fiii lui Dumnezeu au putut avea copii cu fiicele oamenilor, și nu și invers?

Tata și-a fixat privirea profundă în ochii mei:

• Gravează-ți răspunsul în memorie și nu-l uita niciodată. Dacă vei înțelege corect acest adevăr, vom putea – poate – să-ți schimbăm destinul în bine.

Dacă iei dintr-un pahar cu vin roșu o picătură și o amesteci cu vinul alb dintr-un alt pahar, vinul roșu din primul pahar rămâne la fel de pur ca și înainte. În schimb, vinul alb nu mai este un vin alb pur, ci un amestec de vinuri. De acum înainte, ori de câte ori vei servi din vinul alb, vei servi de fapt dintr-un amestec de vinuri alb și roșu. Înțelegi, copila mea?

• Da, tată, înțeleg. Asta înseamnă că sângele unui fiu al lui Dumnezeu de rasă pură rămâne pur chiar dacă procreează copii cu o fiică a oamenilor. Dar sângele unei fiice a lui Dumnezeu de rasă pură ar deveni amestecat dacă ea ar da naștere unor copii ai unui fiu al oamenilor. Și astfel, ea ar deveni la fel ca și copiii cărora le va da naștere.

• Păstrează viu acest adevăr în fiecare clipă a vieții tale, mi-a mai spus tata, după care s-a ridicat, eu m-am înclinat în fața lui, iar el m-a binecuvântat.
  Am părăsit camera păstrând în inima mea unitatea spiritului.

 

---

Cartile lui Elisabeth Haich se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---